Mie parcă îmi lipsesc cuvintele, sau parcă memoria a prins prea puÅ£in ÅŸi prea la suprafaÅ£ă din adâncimea a ceea ce se întâmpla acolo, a ceea ce se trăia acolo. Dar mi s-a părut acolo un „cufăr cu nestemate”... dacă s-ar putea întinde ÅŸi-n lume dra­gostea, blândeÅ£ea ÅŸi pacea pe care le-am văzut la mănăstire...

 Georgiana, Paris

Acest pelerinaj a fost o experienÅ£ă plăcută a unirii cu Hristos a multor su­flete care, cu dăruire ÅŸi credin­Å£ă îl caută în tot locul slujirii Sale. Sfintele Liturghii, Privegherea de sâmbătă sea­ra, corul maicilor, discuÅ£iile, os­pitalitatea maicilor ÅŸi celelal­te activităÅ£i făcute împreună au umplut inimile noastre cu multe bucurii pe care nu le gă­sim în viaÅ£a de zi cu zi aÅŸa usor. Mănăstirea Bussy en Othe este un loc plin de credinÅ£ă ÅŸi trai- re ortodoxă unde curg izvoare de apă vie de la Dumnezeu Hristos prin Duhul Sfânt. Este imposibil să nu fii miÅŸcat de dragostea maicilor pentru pe­lerini ÅŸi de trăirea duhovniceas­că din această mănăstire.

Mihai, Amsterdam

Am plecat de la Bussy cu cuvântul: iubiÅ£i-L pe Hristos ÅŸi nu vă temeÅ£i de nimic, El nu vrea de la noi de­cât să fim ceea ce suntem. Am senzaÅ£ia ca merită să ne cău­tam, oricât ar putea fi de dure­roasă „forarea”.

Anca, Paris

În biserica mânăstirii de la Bussy am simÅ£it niÅŸ­te lucruri pe care teoretic le cu­noÅŸteam. Privind la sfinÅ£ii de pe pereÅ£ii bisericii sau poate fi­ind privită de ei, am gândit, Doamne, câÅ£i sfinÅ£i avem în bi­serica noastră, cât sunt de fru­moÅŸi! Åži cât de diferiÅ£i la chip, la port, la origine! Domnul chiar ne cheamă din starea ÅŸi din locul în care suntem fiecare ÅŸi cu ceea ce suntem noi. La Bussy sunt foarte multe moaÅŸte. Atunci cum să nu fie atâta lumină ÅŸi pace în jur?

Maicile de la Bussy emană adevărata frumuseÅ£e! Când cân­tă, parcă sună a cor îngeresc. Nu ÅŸtiu cum sună acesta, preiau ÅŸi eu o formulă. Doar că asta e. Pur ÅŸi simplu simt că frumuseÅ£ea care te învăluie prin muzică vine din lumea care e mai aproape de Domnul. Din lumea îngerilor, a căror esenÅ£ă este muzica.

Cred că încep să înÅ£eleg mai multe din cuvântul care spune că suntem chemaÅ£i să ne sfinÅ£im. E greu de înÅ£eles ÅŸi mai ales de trăit, în aÅŸa fel încât să ajungi acolo. Fără să disperi când vezi în ce hal eÅŸti. Dar cu atâÅ£ia sfinÅ£i alături, zâmbindu-ne din icoa­ne, căpătăm încredere. Cum spunea părintele Teofil, „la zâmbe­tul lui Dumnezeu suntem chemaÅ£i să răspundem ÅŸi noi cu zâm­betul nostru”!

Ana, Lille