Impresii
Mie parcă îmi lipsesc cuvintele, sau parcă memoria a prins prea puțin și prea la suprafață din adâncimea a ceea ce se întâmpla acolo, a ceea ce se trăia acolo. Dar mi s-a părut acolo un „cufăr cu nestemate”... dacă s-ar putea întinde și-n lume dragostea, blândețea și pacea pe care le-am văzut la mănăstire...
Georgiana, Paris
Acest pelerinaj a fost o experiență plăcută a unirii cu Hristos a multor suflete care, cu dăruire și credință îl caută în tot locul slujirii Sale. Sfintele Liturghii, Privegherea de sâmbătă seara, corul maicilor, discuțiile, ospitalitatea maicilor și celelalte activități făcute împreună au umplut inimile noastre cu multe bucurii pe care nu le găsim în viața de zi cu zi așa usor. Mănăstirea Bussy en Othe este un loc plin de credință și trai- re ortodoxă unde curg izvoare de apă vie de la Dumnezeu Hristos prin Duhul Sfânt. Este imposibil să nu fii mișcat de dragostea maicilor pentru pelerini și de trăirea duhovnicească din această mănăstire.
Mihai, Amsterdam
Am plecat de la Bussy cu cuvântul: iubiți-L pe Hristos și nu vă temeți de nimic, El nu vrea de la noi decât să fim ceea ce suntem. Am senzația ca merită să ne căutam, oricât ar putea fi de dureroasă „forarea”.
Anca, Paris
În biserica mânăstirii de la Bussy am simțit niște lucruri pe care teoretic le cunoșteam. Privind la sfinții de pe pereții bisericii sau poate fiind privită de ei, am gândit, Doamne, câți sfinți avem în biserica noastră, cât sunt de frumoși! Åži cât de diferiți la chip, la port, la origine! Domnul chiar ne cheamă din starea și din locul în care suntem fiecare și cu ceea ce suntem noi. La Bussy sunt foarte multe moaște. Atunci cum să nu fie atâta lumină și pace în jur?
Maicile de la Bussy emană adevărata frumusețe! Când cântă, parcă sună a cor îngeresc. Nu știu cum sună acesta, preiau și eu o formulă. Doar că asta e. Pur și simplu simt că frumusețea care te învăluie prin muzică vine din lumea care e mai aproape de Domnul. Din lumea îngerilor, a căror esență este muzica.
Cred că încep să înțeleg mai multe din cuvântul care spune că suntem chemați să ne sfințim. E greu de înțeles și mai ales de trăit, în așa fel încât să ajungi acolo. Fără să disperi când vezi în ce hal ești. Dar cu atâția sfinți alături, zâmbindu-ne din icoane, căpătăm încredere. Cum spunea părintele Teofil, „la zâmbetul lui Dumnezeu suntem chemați să răspundem și noi cu zâmbetul nostru”!
Ana, Lille

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team