Preasfințite Frate Întru Hristos, Părinte Timotei, Hristos a înviat!

Astăzi este o zi de Rusalii (o zi a Pogorârii Duhului Sfânt) pentru Biserica Ortodoxă, universală și locală din Peninsula Iberică, deoarece, fiecare hirotonire de episcop, după tradiția liturgică ortodoxă, este o zi a Pogorârii Duhului Sfânt.

Bucuria și emoția generate de această hirotonire episcopală este cu atât mai mare cu cât ea are loc în Duminica Femeii Samarinence. Hristos, în discuția sa cu femeia samarineancă, vorbește de apa vieții veșnice pe care El o deține. Izvorul acestei ape este Biserica și datoria noastră ca preoți este aceea de a da poporului această apă: apa izbăvirii, care, așa cum spune un Părinte al Bisericii, Sfântul Ciprian din Cartagina, „în afara Bisericii nu există izbăvire”. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, spune că Biserica este un mare spital, iar diferența față de celelalte spitale este aceea că cine intră în Spitalul Bisericii se vindecă, pentru că Hristos-Medicul le dă apa vieții veșnice.

Această taină a vieții veșnice am trăit-o astăzi, în hirotonirea Sfinției Tale ca și episcop, în timpul Sfintei Liturghii din Duminica Femeii Samarinence.

Pentru mine este o coincidență fericită, Preasfințite Frate, deoarece și eu am fost hirotonit în Duminica Femeii Samarinence, în Constantinopol. Eu – la Constantinopol, tu – în Alcalá de Henares, aceeași taină indiferent de loc, cum spune Hristos în Evanghelia de astăzi.

Prezența mea la acest act foarte important pentru toată Biserica Ortodoxă din Peninsula Iberică și insulele sale, are două semnificații: prima, aceea de a transmite, ție și întregului cler ortodox român, un frățesc salut și o felicitare cordială Bisericii Mamă a poporului român, din partea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, din partea Sanctității Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, dar și din partea mea, a clerului și poporului din Sfânta Mitropolie Ortodoxă a Spaniei și Portugaliei. Acestea, alăturându-se celor din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a Înaltpreasfințitului Mitropolit Iosif, Frate drag, pe care-l cunosc din timpul serviciului meu pastoral din Italia, și a tuturor fraților din episcopat, prezenți aici. Te asigur de apropierea mea și colaborarea mea frățească pentru binele întregii Biserici Ortodoxe din Peninsula Iberică și a tuturor credincioșilor ortodocși din această Peninsulă, indiferent de originea lor etnică.

A doua semnificație este aceea de a dovedi „alor noștri și celorlalți” că Ortodoxia este una, deoarece Hristos este Unul, este izvorul, este apa vieții veșnice. Nu există un izvor grec și altul român, unul rus și altul sârb, unul ucrainian și altul bulgar, unul european și altul african, unul american sau altul asiatic. Există un singur izvor și o singură apă veșnică. Acest lucru este valabil, mai ales pentru acea parte a Bisericii Ortodoxe, care se află în afara teritoriilor ecleziastice tradiționale, în cazul nostru, în Spania și Portugalia, unde există o mare prezență ortodoxă și credincioșii noștri lucrează dur pentru prosperitatea acestor două nobile și culte țări.

Preasfințite Frate, avem o mare și specială datorie în această lume occidentală, cuprinsă, mai mult decât în Orient, de marea boală a indiferenței și lipsei vieții spirituale. Biserica lui Hristos este Izvorul și împreună cu frații noștri creștini din Occident, catolici și protestanți, să scoatem pentru întreaga lume apa izbăvirii din izvorul divin.

Fii binevenit, Preasfințite Frate, de cealaltă parte a Pirineilor. Îți doresc o păstorire binecuvântată, rodnică și o viață plină de sănătate, prosperitate spirituală și luminată de Lumina nestinsă a Învingătorului morții, Iisus Hristos cu slavă înviat, întru slava întregii Biserici Ortodoxe, din care, începând de astăzi, faci parte ca Episcop și Păstor.

Din partea Bisericii noastre Mame comune, din partea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, primește acest engolpion – simbol al marii inimi pe care trebuie să o aibă întotdeauna Păstorul.

Hristos a înviat!

La mulți ani!