Alexandru Vaida‑Voevod a colaborat cu Aurel C. Popovici la elaborarea, în 1891, a Replicii junimii academice române către studenții maghiari, drept răspuns la Memoriul studenților maghiari de la universitățile din Budapesta și Cluj. Prin acest document, bazat pe legile și datele statistice oficiale ale statului maghiar, erau evocate autonomia națională, federalismul și separarea românilor și a ungurilor, din punct de vedere politic, astfel încât fiecare să aibă propriul teritoriu național în cadrul Imperiului Habsburgic. 

În 1893 a luat parte la Sibiu la Conferința Națională a Partidului Național Român, partid de care și‑a legat destinul. La Conferința de la Sibiu, președinte al partidului a fost ales dr. Ioan Rațiu și s‑a hotărât elaborarea unui Memorandum al românilor, adresat împăratului de la Viena. Memorandumul a fost redactat pentru a susține revendicările românilor din imperiu și pentru a denunța politica de asuprire națională și intoleranța practicată de guvernul de la Budapesta. Alexandru Vaida‑Voevod a asistat la elaborarea proiectului de către Iuliu Coroianu, în casa bunicului său, Alexandru Bohățel. Împăratul Franz Joseph a refuzat să acorde audiență delegației, iar semnatarii și conducătorii acțiunii (printre care și Alexandru) au fost trimiși în judecată.

În anul 1910 a avut loc un impact dramatic în cariera sa politică și profesională, atunci când a fost înscris pe liste în trei circumscripții electorale, reușind să ajungă deputat în parlamentul de la Budapesta împreună cu alți patru membri ai Partidului Național Român și alături de trei slovaci. Este primit în anturajul arhiducelui Franz Ferdinand, fapt ce îl determină să se implice din ce în ce mai profund în politica promovată de acesta. După asasinarea arhiducelui moștenitor, Vaida‑Voevod declară că nu mai există nicio speranță pentru Austria mare.

Contribuția sa la Marea Unire

La 12 octombrie 1918, Vaida‑Voevod concepe celebra declarație de la Oradea, având la bază cele paisprezece principii ale președintelui Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson. Declarația de la Oradea pretindea dreptul națiunii române din Austro‑Ungaria de a‑și alege așezarea ei ca națiune de sine stătătoare. Această rezoluție a fost citită câteva zile mai târziu de însuși Vaida‑Voevod în parlamentul de la Budapesta, fapt care a stârnit revoltă în sală, ceea ce i‑a pus chiar viața în pericol.

La 1 decembrie 1918, Vaida‑Voevod a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia, unde a fost votată unirea Transilvaniei cu România. În urma acestui eveniment, Vaida‑Voevod a devenit membru al consiliului dirigent pentru a pregăti unificarea administrativă cu vechiul regat. El a fost unul dintre cei patru delegați care au dus actul unirii la București, alături de episcopul ortodox Miron Cristea, de episcopul unit Iuliu Hossu și de Vasile Goldiș. A fost numit ministru de stat pentru Transilvania în primul guvern al României Mari. La 1 decembrie 1919, noul guvern este alcătuit sub conducerea lui Alexandru Vaida‑Voevod, vicepreședinte al Partidului Național Român.

La 29 decembrie 1918, Parlamentul ratifică legile prin care se consfințea Marea Unire. La 10 ianuarie 1920, primul ministru pleacă la Paris, la Conferința de Pace, unde continuă lupta pentru recunoașterea unirii. Va continua să se implice în politică în perioada interbelică, fiind ministru de interne în primul guvern condus de Iuliu Maniu. Își reia funcția de prim‑ministru al României în timpul crizei economice. Carierea sa politică se încheie în anul 1940, într‑un moment dramatic al istoriei României, an în care a făcut parte din consiliul de coroană convocat de către regele Carol al II‑lea, în noaptea de 19‑20 august, prin care România Mare ceda Ungariei Ardealul de Nord.

Ultima perioadă a vieții sale a fost tristă. Trăiește în lipsuri, apucă schimbarea pro‑sovietică în România, este arestat apoi lăsat în arest la domiciliu în Sibiu, unde își găsește sfârșitul suferind de un cancer avansat. Se stinge din viață la 19 martie 1950 și este îngropat în subsolul catedralei catolice din Sibiu.

Iuliu Maniu spune despre Alexandru Vaida‑Voevod: „...Multe se vor scrie despre el. Din perspectiva istorică a oamenilor și faptelor se va cerne prin sita vremii calomnia și răutatea și va rămâne la suprafață adevărul. Se va constata de acord cu noi contemporanii noblețea sufletului său, caracterul său antic, îmbrăcat uneori într‑un umor sănătos, fascinator în conversație, care adesea dă lovituri dureroase, destinate adversarilor săi. Se va spune că a întruchipat porunca veche pentru toți conducătorii militari și politici de a fi „strajnici în luptă, mărinimoși în pace”. Se va constata cultura sa deosebită, cu cunoștințe excepțional de multilaterale, câștigate prin lectură enormă, îngăduită de nopțile nedormite. Toate acestea sunt însă abia cadre și detalii, care pot face interesant un om care a știut să se facă prin personalitatea sa văzut și simțit. Se va spune că a fost un animator al maselor cum puțini s‑au născut în Ardeal și Banat. Dar praful vremii va acoperi capul de o rară regularitate, cu frunte lată și plete bogate, așezat pe un trunchi puternic, de înălțime exact cât trebuie, cât să mulțumească fantezia mulțimii. Se vor pierde și gesturile sugestive ale animatorului care, ca și actorul, se stinge deodată cu dispariția fizicului său, de care este în funcție. Peste toate acestea se va examina și stabili esențialul: ce a vrut? ce a făcut? și ce loc a ocupat el în evoluția politică a neamului românesc? Åži va trebui să constate cu noi împreună, care îi cunoaștem și ultima celulă din creier și cel mai intim colț al inimii sale și care suntem martorii prodigioasei sale activități politice, că a vrut și a lucrat consecvent și necontenit pentru realizarea unității naționale și perfecționarea socială a poporului românesc”. (Iuliu Maniu, la aniversarea de 60 de ani a lui Vaida Voevod, în Chemarea tinerimii române, an. VII, nr. 9, Cluj, 28 Februarie, 1932.)

Bibliografie:

• Neagoe, Stelian, Oameni politici români. Editura Machiavelli, București, 2007.
• Maior, Liviu, Un părinte fondator al României Mari: Alexandru Vaida‑Voevod, Fundația Transilvania  Leaders, 2018.