Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Ion I. (Ionel) C. Brătianu s‑a născut în 20 august 1864 în localitatea Florica (azi Ștefănești), județul Argeș, în familia lui Ion C. Brătianu, marele om politic, și a Piei Pleșoianu. În 1882 a absolvit colegiul „Sfântul Sava” din Bucureşti și, după efectuarea stagiului militar, primește gradul de sublocotenent. Din 1883 frecventează Școala Preparatorie „Sainte‑Barbe” din Franța, Şcoala Politehnică, apoi Şcoala de Poduri şi Șosele, devenind inginer în 1889. Cu toate acestea, nu‑şi va practica profesia, ci se va dedica vieții politice; a fost de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri, de trei ori ministru de interne, de două ori ministru al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe. Devine membru al Partidului Național Liberal încă în 1895 și tot în același an candidează la Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj.
În 1907 preia funcția de ministru de interne. La Congresul PNL din ianuarie 1909, I. I. (Ionel) C. Brătianu este ales președinte al partidului, funcție politică pe care o va deține pentru tot restul vieții. În 1927, când regele Ferdinand I a decedat, guvernul condus de Ionel Brătianu a rămas în fruntea țării, sub domnia regelui minor Mihai I. Pe data de 24 noiembrie, în același an, Ionel Brătianu încetează din viață în urma unei laringite infecțioase. Astfel, la numai 63 de ani, „mâna de fier” care conducea statul român moare în condiții extrem de suspecte. Astfel se stinge conducătorul cel din umbră al statului.
MAREA UNIRE
Anul 1918 a fost marcat de plinirea unității naţionale a românilor. Pe 27 martie, apoi 15 noiembrie, Basarabia şi Bucovina şi‑au manifestat dorinţa de „unire necondiţionată” cu Patria‑Mamă1. Înfăptuirea Unirii Transilvaniei cu România de la 1 decembrie 1918 încheie procesul de formare a statului naţional unitar, la care Ionel Brătianu avusese o contribuţie majoră. După Marea Unire, oamenilor politici le revenea răspunderea de a găsi mijloacele potrivite pentru a asigura dezvoltarea României ca stat european. Pe 14 decembrie, regele şi guvernul au întâmpinat la Gara de Nord delegaţia Marelui Sfat Naţional Român din Transilvania, care aducea Rezoluţia Unirii de la Alba‑Iulia pentru a fi predată şefului statului. La banchetul organizat cu această ocazie, Ionel Brătianu a luat cuvântul: „De o mie de ani vă aşteptăm şi aţi venit ca să nu ne mai despărţim niciodată. Sunt clipe în viaţa unui neam de fericire atât de mare că răscumpără veacuri întregi de dureri. Bucuria noastră nu e bucuria unei singure generaţii, ea e sfânta cutremurare de fericire a întregului popor românesc, care de sute şi sute de ani a stat sub urgia soartei cele mai cumplite, fără a pierde credinţa lui nestrămutată în această zi ce ne uneşte şi care nu se putea să nu vie”2.
Ionel Brătianu a fost președinte al Consiliului de Miniștri în momentul intrării României în Primul Război Mondial, iar atunci când conducerea țării s‑a mutat în Moldova, a luat cele mai dificile decizii. A fost președintele delegației române la Conferința de Pace de la Versailles (1919). Tot el trebuia să explice semnarea păcii cu Puterile Centrale în 1918 (Pacea de la Buftea), ceea ce a reușit cu succes datorită calităților sale diplomatice, chiar dacă mai târziu demisionează pentru că nu i s‑a permis României (la Versailles) să aibă un cuvânt hotărâtor și egal cu cel al marilor puteri, dar mai ales pentru faptul că pacea cu Germania și pacea de la Saint‑Germain cu Austria s‑au semnat fără voia și fără consultarea României, apoi că România trebuia să respecte un drept special3 care nu se aplica și celorlalte state aliate. Lui i se datorează lămurirea Păcii de la Buftea, dar și convingerea Aliaților privind revendicările teritoriale ale Regatului Român, chiar dacă acest lucru s‑a întâmplat după demisia sa. În 1922, după ce avuseseră loc realizarea și recunoașterea Marii Uniri, a preluat guvernarea, asumându‑și reforma agricolă și votarea noii constituții din 1923.
PERSONALITATEA LUI IONEL BRĂTIANU
Ion I. C. Brătianu a fost una dintre cele mai mari personalități ale României. Mare om de stat, ce a stat în vârful vieții politice vreme de peste douăzeci de ani în una dintre cele mai dificile perioade pentru neamul românesc. Cei ce l‑au cunoscut recunoșteau că izvorul priceperii sale venea nu doar dintr‑o pregătire și muncă minuțioase, ci și dintr‑un dar pe care îl avea în acest domeniu. Era o fire comodă, aparent, de aceea foarte multe ședințe se făceau în sufrageria lui și nu la birou, așa cum s‑ar fi cuvenit. Citea foarte mult despre marile personalități istorice ale lumii, iar aceste cunoștințe l‑au ajutat să poată înțelege situațiile extrem de dificile prin care trecea poporul român, dar să le și poată chivernisi spre binele neamului, așa cum s‑a și întâmplat, de altfel. Despre el se spunea ca nu lua nicio hotărâre pripită, ci se frământa uneori chiar zile întregi, însă atunci când lua hotărârea, nimeni nu‑l putea întoarce din cale. Despre acest fapt mărturisește și I. G. Duca, spunând: „El nu se hotăra niciodată repede. Elaborarea hotărârilor sale era întotdeauna înceată, uneori chiar greoaie, fiindcă, înzestrat în cel mai înalt grad cu simţul contingenţelor, din primul moment îi apăreau în minte toate repercusiunile probabile şi posibile ale unui act, aşa încât, înainte de a se hotărî să facă acel act, examina, reexamina, contraexamina toate urmările lui şi nu trecea de la intenţie la fapt decât după ce, cântărind toate argumentele, favorabile şi nefavorabile, foloasele îi apăreau mai puternice, mai determinante decât neajunsurile”.
Personal, aprecia că nu există pentru oamenii politici din vremea sa îndatorire mai mare decât apărarea demnităţii poporului român. De aceea, Ion I. C. Brătianu se adresa astfel parlamentarilor, în decembrie 1919: „Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să‑l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dumneavoastră, nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi”. Aceste cuvinte reprezintă un adevărat mesaj adresat de Ion I. C. Brătianu tuturor oamenilor politici români, din vremea sa şi din timpurile ce aveau să vină4.
Moare totuși pe neașteptate, mai ales că se afla încă pe culmile vieții politice, deținând atunci funcţia de prim‑ministru al României şi preşedinte al celui mai puternic partid politic din acele vremuri. Cea mai potrivită caracterizare ce i se poate atribui personalităţii lui Ion I. C. Brătianu este cea pe care i‑a făcut‑o ministrul Franţei la Bucureşti, contele de Saint‑Aulaire: „Excela în a câştiga fără să‑şi facă duşmani. Viitorul apropiat mi‑a descoperit în el cele mai înalte calităţi, care îl fac unul din marii oameni de stat ai generaţiei sale, mult mai mare decât cei «trei mari»: Wilson, Lloyd George, Clemenceau. Nimic mai natural: la ţări mici, oameni mari”5.
Pr. Mihail Damașcan
Bibliografie:
Note:
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team