Perioada cuprinsă între 23-30 mai 2018 a fost una cu totul deosebită și de mare folos tinerilor care au mers pe urmele Sfinților capadocieni. Pelerinajul a fost co-organizat de tinerii Nepsis din Franța împreună cu Centrul de Pelerinaje al Mitropoliei noastre. 

De ce „cu folos”? Pentru că, atunci când primeşti bucurie, simţi că vrei să dai și altora, să mulţumeşti celor care au dat din timpul lor altora, să-I mulţumești lui Dumnezeu. De fapt, chiar asta am simţit că s-a întâmplat în aceste zile deoarece spiritul Nepsis asta înseamnă: prietenie, tinereţe şi bucurie, reunite sub semnul Credinţei, un schimb continuu de energie sufletească izvorâtă din sursa vieţii, Lumina lui Hristos. 

Iată-ne aşadar pe tărâmul fostului Imperiu Otoman, în căutarea urmelor creștinilor ce s-au nevoit prin aceste locuri...

Pe 23 mai, ne-am luat zborul către Capadocia, în Kayseri (vechea Cezaree a Capadociei) cu bucuria reîntâlnirii și cu nerăbdarea de a vizita noi locuri. A doua zi, începem familiarizarea cu relieful tipic capadocian, care constă dintr-un platou înalt de peste 1000 m altitudine, străpuns de vârfuri vulcanice. Mergem la Valea Călugărilor, unde s-au nevoit mulți sfinți în adăposturi săpate în stâncile cu forme de ciupercă, printre care și chilia Sfântului Simeon.

Următoarea oprire este la Muzeul de ceramică Guray, la Avanos. Gazdele ne-au pregătit un mic tur al colecţiei ceramice, care atestă că tradiţia în această artă datează încă din perioada hitiţilor. 

Ziua se încheie cu un urcuș sportiv la Castelul Uchisar. Aici, la înălţime, ceva mai aproape de nori, facem și sesiunea de prezentare a celor 43 de participanți. Aflăm mai multe unii despre alţii, așteptări, dar mai ales emoţii. Cu trupul istovit, dar cu sufletul plin, coborâm spre autocar și ne întoarcem la hotel.

Dimineaţa zilei a patra este dedicată zborului cu balonul, o atracţie turistică renumită în Capadocia. Odată sus, momentul răsăritului e unul măreţ şi de neuitat. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru bucuria şi șansa pe care am avut-o.

Pornim apoi spre Guzelyurt (fostul Arianz), unde vizităm fosta biserică a Sfântului Grigorie de Nazianz. Ne îndreptăm spre Valea Ihlara unde se găsesc multe biserici vechi. Interiorul este mic. Frescele, ale căror forme și înţelesuri încercăm să le deslușim, abia se mai disting. Sarcina nu e ușoară, pentru că timpul, dar mai ales mâna omenească le-au distrus destul de mult. 

Așadar, de ce ne-a fost pelerinajul „cu folos”? Deorece timp de o săptămână am (re)descoperit lumina frescelor, am învăţat să recunoaștem momentele biblice cu mai mare ușurinţă și să încercăm să le pătrundem înțelesurile. Am învăţat rolul important al simbolurilor ce apar adeseori în icoane. Cu totul revelatoare a fost vizitarea bisericilor unde s-au păstrat simbolurile din perioada conflictelor dintre iconoduli și iconoclaști. În aceste biserici simbolul avea rolul de a permite creștinilor să recunoască un lăcaș de cult și, în același timp, să nu prezinte nicio referinţă religioasă pentru cei ce erau împotriva prezenţei icoanelor în biserici, la acea vreme. De altfel, frescele pe care le-am văzut ne-au fost o mărturie vie şi ne-au confirmat încă o dată că iconografia Bisericii a rămas mereu aceeaşi. Iar icoanele în faţa cărora ne închinăm azi sunt la fel ca cele de acum sute de ani, bineînţeles cu micile influenţe ale vremurilor.

27 mai. Azi e sărbătoare, Pogorârea Sfântului Duh! Avem permisiunea Primăriei din Mustafapasa de a oficia Sfânta Liturghie într-o fostă biserică creștină, acum muzeu. Mulţi dintre noi am mărturisit că a fost una dintre cele mai frumoase slujbe la care am mers. Într-o biserică fără pictură, fără icoane, unde doar forma arhitecturală arăta că acolo a fost cândva un lăcaș de cult, un preot și un diacon au săvârșit Sfânta Liturghie în prezenţa a 41 de tineri. Poate e o prea mare îndrăzneală să o spunem, dar am simțit ca și cum eram și noi ca primii creștini care, la fel ca cei cu sute de ani în urmă, mergeau la slujbe într-un număr restrâns și în lăcașuri foarte simple.

Programul cuprinde două din cele mai importante orașe subterane din regiune: Kaymakli si Derinkuyu. Populaţia băști-nașă a construit aceste așezări impresionante pentru a se refugia în caz de invazii străine. Descoperim adevărate labirinturi uimitor de ingenios create, dotate cu un sistem de ventilaţie, cu depozite pentru păstrarea cerealelor, adăpost pentru animale, dar și capele. 

Ziua se încheie în chip festiv, cu o cină specială în care celebrăm sub semnul surprizei mai multe evenimente importante ale unora din tinerii Nepsis (zile de naștere, aniversarea căsătoriei și împărtășirea bucuriei unei nunţi ce urma să aibă loc).

În ultima seară, ne reunim cu toţii pentru sesiunea de impresii. A fost un moment foarte potrivit de a ne împărtăşi impresiile unii altora, conturând astfel parcă mai bine experienţa trăită în această săptămână. 

Ziua plecării este una de emoţie în care apare o urmă de tristeţe, dar și speranţa și aşteptarea viitoarelor reîntâlniri. La aeroport drumurile se despart: spre Franța, Belgia, Italia, Anglia, Elveţia, Germania, România; fiecare ducând cu sine o bucăţică din sufletul Nepsis.

Să ne revedem cu același drag cu cât mai multe ocazii, sub acelasi motto: Credinţă, Trezvie, Prietenie!

Marinela Șișiroi și Cristina Milea