Pelerinaj Nepsis MOREOM în Capadocia

Perioada cuprinsă între 23-30 mai 2018 a fost una cu totul deosebită și de mare folos tinerilor care au mers pe urmele Sfinților capadocieni. Pelerinajul a fost co-organizat de tinerii Nepsis din Franța împreună cu Centrul de Pelerinaje al Mitropoliei noastre. 

De ce „cu folos”? Pentru că, atunci când primeÅŸti bucurie, simÅ£i că vrei să dai și altora, să mulÅ£umeÅŸti celor care au dat din timpul lor altora, să-I mulÅ£umești lui Dumnezeu. De fapt, chiar asta am simÅ£it că s-a întâmplat în aceste zile deoarece spiritul Nepsis asta înseamnă: prietenie, tinereÅ£e ÅŸi bucurie, reunite sub semnul CredinÅ£ei, un schimb continuu de energie sufletească izvorâtă din sursa vieÅ£ii, Lumina lui Hristos. 

Iată-ne aÅŸadar pe tărâmul fostului Imperiu Otoman, în căutarea urmelor creștinilor ce s-au nevoit prin aceste locuri...

Pe 23 mai, ne-am luat zborul către Capadocia, în Kayseri (vechea Cezaree a Capadociei) cu bucuria reîntâlnirii și cu nerăbdarea de a vizita noi locuri. A doua zi, începem familiarizarea cu relieful tipic capadocian, care constă dintr-un platou înalt de peste 1000 m altitudine, străpuns de vârfuri vulcanice. Mergem la Valea Călugărilor, unde s-au nevoit mulți sfinți în adăposturi săpate în stâncile cu forme de ciupercă, printre care și chilia Sfântului Simeon.

Următoarea oprire este la Muzeul de ceramică Guray, la Avanos. Gazdele ne-au pregătit un mic tur al colecÅ£iei ceramice, care atestă că tradiÅ£ia în această artă datează încă din perioada hitiÅ£ilor. 

Ziua se încheie cu un urcuș sportiv la Castelul Uchisar. Aici, la înălÅ£ime, ceva mai aproape de nori, facem și sesiunea de prezentare a celor 43 de participanți. Aflăm mai multe unii despre alÅ£ii, așteptări, dar mai ales emoÅ£ii. Cu trupul istovit, dar cu sufletul plin, coborâm spre autocar și ne întoarcem la hotel.

DimineaÅ£a zilei a patra este dedicată zborului cu balonul, o atracÅ£ie turistică renumită în Capadocia. Odată sus, momentul răsăritului e unul măreÅ£ ÅŸi de neuitat. Îi mulÅ£umim lui Dumnezeu pentru bucuria ÅŸi șansa pe care am avut-o.

Pornim apoi spre Guzelyurt (fostul Arianz), unde vizităm fosta biserică a Sfântului Grigorie de Nazianz. Ne îndreptăm spre Valea Ihlara unde se găsesc multe biserici vechi. Interiorul este mic. Frescele, ale căror forme și înÅ£elesuri încercăm să le deslușim, abia se mai disting. Sarcina nu e ușoară, pentru că timpul, dar mai ales mâna omenească le-au distrus destul de mult. 

Așadar, de ce ne-a fost pelerinajul „cu folos”? Deorece timp de o săptămână am (re)descoperit lumina frescelor, am învăÅ£at să recunoaștem momentele biblice cu mai mare ușurinÅ£ă și să încercăm să le pătrundem înțelesurile. Am învăÅ£at rolul important al simbolurilor ce apar adeseori în icoane. Cu totul revelatoare a fost vizitarea bisericilor unde s-au păstrat simbolurile din perioada conflictelor dintre iconoduli și iconoclaști. În aceste biserici simbolul avea rolul de a permite creștinilor să recunoască un lăcaș de cult și, în același timp, să nu prezinte nicio referinÅ£ă religioasă pentru cei ce erau împotriva prezenÅ£ei icoanelor în biserici, la acea vreme. De altfel, frescele pe care le-am văzut ne-au fost o mărturie vie ÅŸi ne-au confirmat încă o dată că iconografia Bisericii a rămas mereu aceeaÅŸi. Iar icoanele în faÅ£a cărora ne închinăm azi sunt la fel ca cele de acum sute de ani, bineînÅ£eles cu micile influenÅ£e ale vremurilor.

27 mai. Azi e sărbătoare, Pogorârea Sfântului Duh! Avem permisiunea Primăriei din Mustafapasa de a oficia Sfânta Liturghie într-o fostă biserică creștină, acum muzeu. MulÅ£i dintre noi am mărturisit că a fost una dintre cele mai frumoase slujbe la care am mers. Într-o biserică fără pictură, fără icoane, unde doar forma arhitecturală arăta că acolo a fost cândva un lăcaș de cult, un preot și un diacon au săvârșit Sfânta Liturghie în prezenÅ£a a 41 de tineri. Poate e o prea mare îndrăzneală să o spunem, dar am simțit ca și cum eram și noi ca primii creștini care, la fel ca cei cu sute de ani în urmă, mergeau la slujbe într-un număr restrâns și în lăcașuri foarte simple.

Programul cuprinde două din cele mai importante orașe subterane din regiune: Kaymakli si Derinkuyu. PopulaÅ£ia băști-nașă a construit aceste așezări impresionante pentru a se refugia în caz de invazii străine. Descoperim adevărate labirinturi uimitor de ingenios create, dotate cu un sistem de ventilaÅ£ie, cu depozite pentru păstrarea cerealelor, adăpost pentru animale, dar și capele. 

Ziua se încheie în chip festiv, cu o cină specială în care celebrăm sub semnul surprizei mai multe evenimente importante ale unora din tinerii Nepsis (zile de naștere, aniversarea căsătoriei și împărtășirea bucuriei unei nunÅ£i ce urma să aibă loc).

În ultima seară, ne reunim cu toÅ£ii pentru sesiunea de impresii. A fost un moment foarte potrivit de a ne împărtăÅŸi impresiile unii altora, conturând astfel parcă mai bine experienÅ£a trăită în această săptămână. 

Ziua plecării este una de emoÅ£ie în care apare o urmă de tristeÅ£e, dar și speranÅ£a și aÅŸteptarea viitoarelor reîntâlniri. La aeroport drumurile se despart: spre Franța, Belgia, Italia, Anglia, ElveÅ£ia, Germania, România; fiecare ducând cu sine o bucăÅ£ică din sufletul Nepsis.

Să ne revedem cu același drag cu cât mai multe ocazii, sub acelasi motto: CredinÅ£ă, Trezvie, Prietenie!

Marinela Șișiroi și Cristina Milea