Adaugat la: 7 Aprilie 2017 Ora: 15:14

Despre rânduiala hirotesiei iconarului

Înainte de jumătatea secolului al XIX-lea1, iconarul avea o relație specială cu Biserica, întrucât acesta era hirotesit de către preot, pentru a primi darul de zugrăvi corect chipul Mântuitorului, al Maicii Domnului și al Sfinților, după o perioadă de ucenicie pe lângă un maestru care cunoștea izvoadele (modelele) vechilor zugravi. Tradiția hirotesiei iconarilor s-a continuat apoi tot mai izolat, în anumite zone din România, iar în timpul comunismului ateu aproape că a dispărut. În prezent, Biserica îi re-îmbisericește pe pictorii de artă sacră, în unele episcopii având loc hirotesii de iconari2.

Conform erminiilor3, hirotesia iconarului se săvârșea în ziua de Paști4, după slujba Vecerniei (numită și A doua Înviere), în fața icoanei Maicii Domnului5 (lucru care amintește tradiția conform căreia primele icoane pictate au fost cele cu chipul Născătoarei de Dumnezeu, zugrăvite de Sfântul Apostol Luca), după parcurgerea postului în rugăciune, după mărturisirea păcatelor și primirea Sfintei Împărtășanii.

Rânduiala propriu-zisă consta în: Binecuvântarea mică, Rugăciunile începătoare, cântarea troparelor: „Mută să fie gura păgânilor…”  și a Troparului Schimbării la Față, după care preotul făcea semnul crucii deasupra capului ucenicului, zicând cu glas: „Doamne miluiește”, și citea o rugăciune de consacrare. Urma o ectenie și apoi se făcea Otpust.  

Troparele nu sunt întâmplător alese. Primul tropar se găsește la sfârșitul Paraclisului Maicii Domnului și se pare că îl are ca autor pe Sfântul Teostirict, apărător al sfintelor icoane, care a viețuit în secolele VIII-IX și care a avut de suferit cumplit pentru mărturisirea sa, tăindu-i-se limba, nasul, urechile și vârfurile degetelor sub Constantin Copronimul (741-775), după ce nu a fost de acord să semneze un document de condamnare a icoanelor6; iar Troparul Schimbării la Față exprimă în modul cel mai clar temeiul pictării icoanelor, și anume vederea Fiului lui Dumnezeu  Întrupat, înconjurat de slavă. În același timp, prin tropar, iconarul dimpreună cu toți cei prezenți se roagă: „… strălucească și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare…”, arătând că doar pătruns fiind de lumina arhetipului și de inspirație dumnezeiască are să poată picta chipul Său7. De aceea, în unele pisanii de mănăstiri sau biserici de mir se găsesc texte care dau mărturie că Dumnezeu lucrează prin mâna pictorilor: „S-a sfârșit zugrăvirea acestei biserici în anul Domnului X, prin mâna nevrednicilor pictori...”.  

Rugăciunea de hirotesie (pe care o vom reda mai jos) este o sinteză a teologiei icoanei și a  temeiurile ce stau la baza ei: faptul că Dumnezeu Fiul S-a întrupat „în vremile… mai de pe urmă” („în zilele acestea din urmă ne-a grăit nouă prin Fiul…” Evr. 1,2); ne amintește tradiția conform căreia chipul Mântuitorului Hristos s-a imprimat prin voia Sa, pe mahrama trimisă spre vindecare lui Abgar al Edesei, spre mărturie că El este Dumnezeul Cel adevărat; se arată că începutul iconografiei a fost pus de către Sfântul Apostol Luca, care, fiind inspirat de Dumnezeu, a pictat chipul Maicii Domnului cu pruncul Iisus în brațe, primind binecuvântarea Fecioarei Maria însăși; este invocat harul Duhului Sfânt peste cel adus spre hirotesie, spre luminare și înțelepțire („…Dumnezeul tuturor, luminează, înțelepțește sufletul, inima și cugetul robului Tău…”), pentru a zugrăvi chipul lui Dumnezeu Fiul, al Maicii Sale și al sfinților, întru slava lui Dumnezeu și întru înfrumusețarea sfintei biserici și spre „iertarea păcatelor celor ce cu cinste cuviincioasă le aduc acestora închinăciune și cu bună cucernicie le sărută…”; iar în cele din urmă preotul se roagă pentru cel hirotesit ca să fie izbăvit „de toată diavoleasca uneltire”, adică de mândrie și de iubirea de argint.

Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel cu firea dumnezeirii nemărginit și pentru mântuirea oamenilor, în vremile acestea mai de pe urmă, Te-ai întrupat în mod tainic din Fecioara Maria și de Dumnezeu Născătoarea și ai socotit vrednic lucru să fii zugrăvit; Care Singur, chipul preacuratei feței Tale l-ai zugrăvit în preacinstita mahramă, și printr-însa ai vindecat boala eparhului Abgar și sufletul lui l-ai luminat spre cunoștința Ta, a adevăratului Dumnezeului nostru; Care prin Duhul Tău cel Sfânt l-ai înțelepțit pe dumnezeiescul apostol și evanghelist Luca a zugrăvi chipul Preacuratei Maicii Tale, care Te poartă pe Tine ca pe un prunc într-ale ei brațe și-i zice lui binecuvântându-l: „Darul Celui născut din mine, prin mine, împreună cu el să fie”; Însuți, Stăpâne, Dumnezeule al tuturor, luminează, înțelepțește sufletul, inima și cugetul robului tău…; și mâinile lui le îndreptează fără de prihană și prea bine a zugrăvi chipul asemănării Tale și al Preacuratei Maicii Tale și al tuturor sfinților, întru a Ta slavă și întru strălucirea și înfrumusețarea sfintei Tale biserici și spre iertarea păcatelor celor ce cu cinstire cuviincioasă le aduc acestora închinăciune și cu bună cucernicie le sărută, și cinstirea Celui înfățișat o înalță; și-l izbăvește pe dânsul de toată diavoleasca uneltire, sporind în toate poruncile tale, prin mijlocirile Preacuratei Maicii Tale, ale sfântului  slăvitului apostol și evanghelist Luca și ale tuturor sfinților Tăi. Amin” (textul original).

Note:


1. La jumătatea secolului al XIX-lea arta sacră din România începe a fi influențată foarte mult de arta occidentală de tip renascentist, ceea ce va duce la o laicizare a picturii bisericești și la o dezbisericire a pictorilor.
2. Un exemplu de acest fel este hirotesia în iconari a mai multor tineri din diverse țări ortodoxe, de către părintele David Roșca, la sfârșitul  Seminarului Internațional de Iconografie, organizat la Mănăstirea Putna în anul 2013.
3. A se vedea Erminia Picturii bizantine a lui Dionisie din Furna, Editura Sofia, București, 2000, p. 22-23.
4. Se pare că în Țările Române se făceau hirotesii de iconari și în alte zile.
5. În erminie se specifică faptul că este icoana Maicii Domnului numită Povățuitoarea sau Călăuzitoarea.
6. După anul 1945, puterea comunistă care avea totul sub cenzură, înțelegând acest tropar ca pe un blestem aruncat asupra necredincioșilor, a solicitat eliminarea lui din Ceasloavele editate de Institutul Biblic al B.O.R, ceea ce s-a și întreprins. Din păcate, nu a mai fost reintrodus nici după anii ’90,  iar în ultima ediție a Ceaslovului, din 2014, de asemenea nu există.
7. Evagrie Ponticul îndeamnă pe iconar „să se străduiască să picteze icoanele privind mereu spre arhetip”.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni