Cum să ne lucrăm mântuirea? Cum să facem ca trupul nostru să fie nestricăcios, să ne izbăvim de sub stăpânirea păcatului și din puterea morții. Iată ce trebuie a fi grija noastră de fiecare clipă, tot mai puternică, tot mai vie. Viața este atât de scurtă, iar țelul atât de înalt, atât de îndepărtat. Ce înseamnă mântuirea? Moartea trupului nostru este oare singura condiție de a trece în împărăția lui Hristos? Cum putem dezvolta în noi putința de a trăi după poruncile lui Hristos, după Sfântul Duh? Un singur lucru trebuiește: a păstra încordarea rugăciunii și a pocăinței. Moartea atunci nu va mai fi o ruptură, ci o trecere către Împărăția pentru care a ne vom fi pregătit prin împărtășirea cu trupul și sângele lui Hristos, prin rugăciunea și chemarea Numelui Său: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru miluiește pre noi și lumea Ta”. (Arhimandritul Sofronie Saharov, Din viață şi din duh)
Alege-ți viața, în care atunci când mâinile și picioarele vor face un lucru, sufletul să fie ocupat cu alt lucru, dacă vrea să se mântuie. (Sbornicul)
Zis-a un bătrân: precum umbra noastră pururea o avem cu noi, ori încotro mergem, așa ni se cade nouă să avem umilință și plângerea pururea cu noi, ori încotro vom merge și oriunde vom fi. (Patericul egiptean)
Hristos este Dumnezeu nemărginit. El nu S-a răstignit numai pentru credincioși, ci pentru tot omul, de la Adam și până la cel de pe urmă ce se va naște din femeie. A urma lui Hristos înseamnă a pătimi pentru a vindeca și a mântui întreaga omenire. Nu poate fi altfel. (Arhimandritul Sofronie Saharov, Din viață şi din duh)
Lasă să te osândească toată lumea, dar dacă Dumnezeu te îndreptățește în conștiință, toate judecățile sunt nule. Mi-a spus unul dintre observatori că vorbele omenești, atâta vreme cât nu se agață de ceva cu adevărat rău, stau o vreme deasupra omului, ca un nor fără apă, și apoi pleacă. Și urma lor va pieri și nimeni nu-și va aminti de ele. Cred că tot astfel se va întâmpla și cu privire la dumneata. (Sbornicul)
Zis-a un bătrân dator este călugărul sa-si cumpere fără-de-grija, măcar de se va lipsi de alte trebuințe trupești. (Patericul egiptean)
De ce urmările neascultării lui Adam sunt atât de dezastruoase? De ce viața duhovnicească în Hristos își asumă în această lume, tragica formă de luptă corp la corp cu moartea? De ce facerea lui Dumnezeu este legată de această negare, de moarte, de această luptă plină de dureri? De ce facerea nu duce în chip armonios la împlinirea făpturii omenești ca și chip al lui Dumnezeu? De ce trebuie să lupt împotriva lucrurilor care mă omoară, fără a avea puterea trebuincioasă? Nu înțeleg. În măsura în care Hristos și Duhul Sfânt sânt pentru mine soluția la toate problemele care mă depășesc trăiesc în neștirea multor lucruri. Hristos este temeiul vieții mele. Felul cum lucrează mă atrage. Nu înțeleg ce a zis, dar ce a zis îmi este destul. Voi înțelege când voi trece din această lume în cealaltă. (Arhimandritul Sofronie Saharov, Din viață şi din duh)

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team