Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 11 Iulie 2020 Ora: 15:14

Proscomidia sau pregătirea Cinstitelor Daruri (3)

După ce se sfârșesc pomenirile celor vii și ale celor adormiți, și după ce preotul se pomenește pe sine, în cadrul Proscomidiei au loc ultimele rituri, Tămâierea și Acoperirea Darurilor.

Preotul binecuvintează tămâia zicând: „Tămâie Îți aducem Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh.”. Înțelegem din aceasta că tămâia este un dar adus lui Dumnezeu (ba chiar o Jertfă, așa cum apare în Liturghia Darurilor), dar și un mod prin care sunt simbolizate (cu mireasma bineplăcută a tâmâii) energiile Duhului Sfânt, Care „pe toate le plinește” și le sfințește.

Apoi preotul deschide steluța, o tămâiază și o pune deasupra Sfântului Disc, zicând: „Și venind steaua, a stat deasupra, unde era Pruncul.” (Mt. 2, 9). Acesta este momentul în care vedem că ceea ce s-a pregătit pe Sfântul Disc – așa cum am anticipat deja în prima parte a acestui articol – are un simbolism multiplu. Discul simboliza la început locul în care „Mielul lui Dumnezeu S-a junghiat”, iar acum peștera în care Mesia S-a născut. Iar prin amândouă înțelegem că pe Sfântul Disc ni se arată în chip simbolic cum Dumnezeu a unit cerul cu pământul. 

Preotul acoperă apoi sfintele vase cu acoperămintele proprii fiecăruia. Astfel, luând primul acoperământ, îl tămâiază și acoperă cu el Sfântul Disc, zicând:

„Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere și S-a încins, pentru că a întărit lumea, care nu se va clătina. Gata este Tronul Tău de atunci, din veac ești Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor; ridica-vor râurile valurile lor cu glasuri de ape multe. Minunate sunt înălțările mării, minunat este întru cele înalte Domnul. Mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, întru lungime de zile.” (Ps. 92).

După aceea, preotul, apropiind al doilea acoperământ de fumul tămâii, acoperă cu el Sfântul Potir, zicând: „Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase, și de lauda Ta este plin tot pământul.” (Avacum 3, 3). 

Rugăciunile acestea și acoperirea Cinstitelor Daruri cu acoperămintele – după cum ne spune Sfântul Simeon al Tesalonicului – trimit cu gândul la Întruparea Fiului lui Dumnezeu, la faptul că El „acoperă cerul cu virtuțile Sale și pământul cu inteligența sau cunoașterea Sa”1, descriind  în mod poetic slava și puterea lui Dumnezeu, care domnește peste întreaga creație.

Preotul ia apoi Sfântul Aer (acoperămânul cel mai mare), îl apropie de fumul tămâii și acoperă cu el Sfântul Disc și Sfântul Potir laolaltă, zicând: „Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor Tale; depărtează la noi pe tot vrăjmașul și potrivnicul; împacă viața noastră, Doamne; miluiește-ne pre noi și lumea Ta și mântuiește sufletele noastre, ca un bun și de oameni iubitor.”. Rugăciunea aceasta nu mai este una de laudă adusă lui Dumnezeu (ca celelalte), ci de cerere, prin ea cerând de la Dumnezeu ocrotire, pace și mântuire.    

După aceea, preotul, luând cădelnița, tămâiază de trei ori Darurile așezate la Proscomidiar, zicând de fiecare dată:

„Binecuvântat ești, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit așa, slavă Ție”, apoi citește Rugăciunea punerii înainte: „Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce pe Domnul și Dumnezeu nostru Iisus Hristos, pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, L-ai trimis mântuitor și răcumpărător și binefăcător, Care ne binecuvintează și ne sfințește pe noi, Însuți binecuvintează2 această punere înainte și o primește întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri. Pomenește, ca un bun și de oameni iubitor, pe cei care au adus-o și pe cei pentru care s-a adus, iar pe noi ne păzește neosândiți întru sfințita lucrare a dumnezeieștilor Tale Taine. Că s-a sfințit și s-a preaslăvit preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”.

Această rugăciune, ca și rugăciunile Anaforalei, este adresată lui Dumnezeu-Tatăl, Care L-a dat pe Fiul Său drept răscumpărare pentru noi și care este invocat pentru a binecuvânta și primi cele ce sunt puse înainte ca dar, pentru reactualizarea Jertfei unice a Mântuitorului și pentru mântuirea celor care le-au dăruit, dar și a celor pomeniți (vii sau adormiți).  

Rugăciunea trimite cu gândul la momentul tainic din cadrul Sfintei Liturghii, când preotul, după ce a împărtășit pe credincioși și a pus de pe Sfântul Disc în Sfântul Sânge din Potir mirida închinată Maicii Domnului și miridele închinate cetelor de sfinți, varsă în potir miridele scose pentru episcopul locului, pentru autoritățile statului și pentru ctitori, dimpreună cu toate părticelele scoase pentru cei vii și pentru cei adormiți, făcându-i prin aceasta pe toți părtași harului lui Dumnezeu.

Note:

1. După Jean-Claude LARCHET, Viața Liturgică, Editura Doxologia, Iași 2017, p. 311.
2. În ultima ediție a Liturghierului românesc se specifică faptul că preotul binecuvîntează cu mâna Cinstitele Daruri, în pofida Canonul 12 din Scrierile canonice (sec. X-XII), atribuite Sfântului Nichifor I, Patriarhul Constantinopolului (806-815), care  oprește acest lucru (pentru o istorie detaliată a acestei rugăciuni a se citi Rugăciune a Punerii-înainte din Proscomidia Bizantină,  Mihail Qaramah, în Studii Teologice, seria  a III-a, anul XI (2015), nr. 2, p. 229-270). În Liturghierul editat de Chilia Buna-Vestire, Schitul Sfântul Dimitrie-Lacu, din Sfântul Munte Athos, ni se indică faptul că nu se mai binecuvintează Darurile în acest loc, pentru că au fost binecuvântate o dată, fiecare în parte, mai înainte: pâinea prin cuvintele „Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în veci vecilor. Amin.”, iar potirul, prin cuvintele „Binecuvântată este unirea sfintelor Tale, totdeauna,  acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”. Oricum, este de folos să înțelegem în mod limpede că prefacerea darurilor de Pâine și Vin (amestecat cu apă) înTrupul și în Sângele Domnului nu are loc acum, ci la Dumnezeiasca Liturghie, în momentul Epiclezei (rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt).
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni