Tradiția ortodoxă ne învață că tot ceea ce se întâmplă în suflet se răsfrânge asupra trupu­lui; cu alte cuvinte, sănătatea trupului stă în să­nătatea sufletului. Orice stare emoțională, ori­ce trăire interioară, orice reacție de moment are un efect bine definit în fiziologia propriu­lui trup. Pr. Profesor Dumitru Stăniloae spu­nea că starea omului influențează vederea ochi­lor, auzul urechilor, care proiectează peste lucruri înfățișări ce răspund stării lui sufletești. Cu alte cuvinte, dacă omul este mărginit prin urmărirea plăcerilor, vede lucrurile în mărgini­rea lor, înguste și limitate, și nu reușește să dis­tingă în ele rațiunile mult mai profunde ale Dumnezeului celui infinit de bun și milostiv.

În ziua de 14 mai 2014, Organizația Mondială a Sănătății a publicat un raport bazat pe informații provenite din 109 țări, în care se arată că cea mai răspândită afecțiune la (pre-)adolescenții cu vâr­ste cuprinse între 10 și 19 ani este depresia. Mai mult decât atât, statisticile au arătat un lucru foar­te interesant, și anume faptul că 10% din populația lumii se luptă cu anxietatea și depresia, aceste afecțiuni cumulând în țările occidentale până la 20% din toate formele de invaliditate, iar asta în condiții de bunăstare și creștere economică.

De ce, așadar, o societate în care nu ne lipsește nimic ne împinge către depresie și an­xietate, în loc de a ne netezi calea către ferici­re? Răspunsul a venit de la oamenii de știință, care au confirmat următoarele lucruri:

♦ Suprasolicitarea senzorială împiedică cugetarea la sine. Omul modern, suprasolici­tat din toate direcțiile, trebuie să acorde mul­tă atenție serviciului, propriilor responsabilități, dar și televizorului, internetului, facebook-ului, mesajelor pe telefon, ultimelor știri etc. Toate acestea îl acaparează 100%, nemailăsându-i putere să stea cu sine însuși, să se gândească la suflet, la veșnicie, la rugăciune, la Dumnezeu, la ce înseamnă cu adevărat fericirea pe care nu o avem.

♦Avalanșa de informații și multitudinea de lucruri pe care le facem concomitent dimi­nuează drastic puterea de concentrare și favo­rizează anxietatea. Cel care face mai multe lu­cruri în același timp (stă în fața televizorului deschis, răspunde la mai multe mesaje pe te­lefon, trage cu coada ochiului la noile postări pe facebook, se gândește la o problemă de ser­viciu și încearcă să fie atent la ce îi zice soția) de fapt nu face nici un lucru bine.

♦ Mediul concurențial promovat de so­cietatea modernă descurajează compasiunea față de aproapele. Omul nu mai este sensibil la durerea și la neputința aproapelui. A fi cel mai performant și cel mai bun ne creează ilu­zia fericirii și împlinirii, dar ne înșelăm. În sens invers, nereușita din viața profesională ne îm­pinge spre depresie, și iarăși greșim.

♦ Dorința de consum continuu slăbește voința. Omul care dorește mai multe lucruri în același timp în realitate nu dorește nimic. Tânărul care vrea ultimul model de telefon, consolă pentru jocuri video, haine de firmă, cea mai „tare” bicicletă și, dacă s-ar putea, toate în aceeași zi este cu adevărat nefericit, căci în re­alitate nu-și dorește nimic; are iluzia că având totul va deveni mai împlinit, însă acel gol sufle­tesc nu poate fi umplut de lucruri materiale.

♦ Absența comunicării afective între persoane are efecte negative asupra sănătă­ții. Însingurarea duce la depresie, iar depre­sia, colateral, provoacă alte afecțiuni.

Văzând aceste probleme, oamenii de știință și-au pus întrebarea ce declanșează, la nivel fiziologic și neuronal, fericirea? Iar numeroasele cercetări au identificat urmă­torii hormoni, care sunt responsabili de mul­te dintre stările emotive pe care le trăim:

• serotonina - reglează dispoziția, com­bate anxietatea și depresia și accentuează sentimentele pozitive;
• melatonina - reglează somnul și starea de odihnă;
• dopamina - conferă energie și ajută la menținerea concentrării; este eliberată atunci când trăim evenimente pozitive;
• oxitocina - neurotransmițător cu un impact puternic asupra fericirii și vieții noas­tre sociale. Oxitocina este hormonul căruia i se datorează comportamentul matern;
• endorfinele - sunt secretate atunci când ne confruntăm cu durerea, frica sau stresul și au rol analgezic. Înlătură tensiunea și aduc în schimb relaxarea.

Åži atunci, care este secretul pentru o viață cu adevărat fericită? Cum facem să avem cantitatea potrivită de hormoni ai fericirii și să ne simțim împliniți?

Iată răspunsul dat, în mod paradoxal, de oameni de știință din California care au re­alizat un studiu asupra a 5.000 de persoane pe o durată de 28 de ani. În urma acestui studiu s-a demonstrat că persoanele care își practică credința (au o viață spirituală) duc o viață mult mai sănătoasă și mai echilibra­tă, iar rata mortalității în rândul lor este mai scăzută. Mai mult decât atât, s-a constatat că următoarele stări sufletești (virtuți) aduc un echilibru semnificativ în viața omului, reglând nivelul hormonilor în așa fel încât să aducă o stare de fericire și împlinire su­fletească: credința; nădejdea; dragostea; ru­găciunea; smerenia; luarea aminte la sine; tă­cerea; experiența compasiunii.

Un alt studiu efectuat în anul 2005 la Harvard, Yale și Universitatea din Massachusetts a arătat că rugăciunea zilnică produce schim­bări esențiale la nivel cortical, îmbunătățind starea de sănătate și percepția fericirii. Persoanele care s-au rugat în medie 40 de minute pe zi au avut cele mai semnificative rezultate asupra ma­teriei cenușii în regiuni ale creierului asociate cu memoria și empatia. Sfântul Porfirie Kavsokalivitul zice următoarele lucruri cu pri­vire la rugăciune: „Nu vă străduiți cu mijloace omenești să îndreptați lucrurile rele. Nu va fi nicio roadă. Numai prin rugăciune veți aduce roade. Să chemați harul dumnezeiesc pentru toți. Să pătrundă harul dumnezeiesc în sufletul lor și să-i preschimbe. Asta va schimba lumea, asta înseamnă să fii cu adevărat CREÅžTIN”.

Un alt studiu efectuat la Harvard pe o du­rată de 35 de ani, care a avut în atenție 126 de bărbați, a arătat că toți participanții care și-au evaluat relațiile de familie ca fiind reci au înre­gistrat la vârsta mijlocie boli semnificative, com­parativ cu doar 47% dintre cei care au avut relații sănătoase și bogate afectiv. Percepția dragos­tei, scriau cercetătorii, reduce impactul nega­tiv al factorilor de stres și al agenților patogeni și susține funcția imună și vindecarea. Nu de­geaba Sfântul Apostol Pavel, în imnul dragos­tei din Epistola întâi către Corinteni, laudă dra­gostea care îndelung rabdă, care este binevoitoare, care nu se laudă și nu se trufește... dragostea care nu cade niciodată, căci dragos­tea și compasiunea față de aproapele sunt feri­cirea cea mai mare pe care o poate avea omul.

Trăirea credinței, pe lângă faptul că îi face fericiți pe oameni, previne și bolile bătrâneții. Un studiu prezentat în 2005 la al 57-lea Con­gres al Academiei Americane de Neurologie arată că viața religioasă încetinește ritmul evo­luției unor boli precum Alzheimer și Parkinson. Același studiu a demonstrat că o viață religioasă le poate aduce persoanelor în vâr­stă progrese semnificative din punct de vede­re al sănătății. Un grup de cercetători de la New York au efectuat un pelerinaj de lucru în Sfântul Munte Athos, unde au constatat că nu există și nici nu au existat bolile Alzheimer și Parkinson la călugării care își petrec întreaga viață în rugăciune. Rugăciunea mo­nahilor este factorul numărul unu în păstra­rea sănătății, au concluzionat cercetătorii.

De asemenea, s-a arătat că tinerii expuși diverselor moduri dezechilibrate de viață (dro­guri, alcool, violență în familie etc.) se pot re­cupera cel mai rapid prin trăirea credinței și a rugăciunii.

Mai multe studii au arătat că persoanele care fac voluntariat (ajutorarea aproapelui, implicarea în activitățile bisericii, activități sociale și caritative etc.) declanșează un proces hormonal prin care se regenerează între 500 și 1.000 de neuroni în fiecare zi, pe toată du­rata vieții! Alt studiu similar a sugerat că cei care practică în mod constant activități de vo­luntariat au o stare a sănătății mult mai bună în comparație cu alte persoane.

Acest lucru sugerează că oamenii devin ceea ce fac cel mai adesea și se simt fericiți prin lu­crurile pe care le împlinesc. Faptele bune nasc emoțiile bune, iar emoțiile bune aduc starea de fericire. Comportamentul generos are multe efecte benefice demonstrate științific. De exem­plu, persoanele care fac acte de caritate au be­neficii emoționale de pe urma lor. Datele arată că faptele bune se transformă în sentimente bune! Se cunoaște faptul că oamenii generoși sunt mai feriți de îmbolnăvire și că generozita­tea antrenează un sentiment înrudit cu cel al unei vieți împlinite. Sfântul Vasile cel Mare zice următoarele: „Un pom este cunoscut după fruc­tele sale, un om după faptele lui. O faptă bună nu este niciodată pierdută, cel care seamănă bunăvoință culege prietenie, iar cel care plan­tează bunătate adună dragoste’”

Bunătatea și compătimirea afectează bene­fic fiziologia și imunitatea noastră, schimbând chiar și modul în care gândim. Cercetătorii spun că aceasta se explică prin faptul că fiecare experiență repetată mai mult timp dă naștere unei căi neuronale care până la urmă se fixea­ză, modificând activitatea creierului și fiziolo­gia acestuia. Prin urmare, activitatea de a-i aju­ta pe alții se dovedește a fi cea mai adecvată cale de a ne ajuta pe noi înșine. Secretul fericirii stă în a-i ajuta pe semenii noștri.

În general, cercetările au arătat că dezvol­tarea capacității de compasiune (ce angajează, între altele, gânduri și emoții pozitive îndrep­tate spre aproapele nostru) scade incidența de­presiei. Studii serioase au determinat faptul că gândurile și emoțiile pozitive îndreptate spre suferința altor subiecți fac ca propria noastră suferință să scadă, reprezentând un pas impor­tant în dezvoltarea capacității de empatie. Totodată, mai multe rezultate științifice vor­besc despre efectele îmbrățișării asupra sănătății, îmbrățișarea fiind o formă de manifestare a compasiunii (compătimirii). Studii făcute în­cepând cu anii ’90 au scos la iveală faptul că atingerea bolnavului, mângâierea sugarului, îmbrățișarea suferinzilor au efecte benefice asu­pra sănătății acestora. În cazul multor persoa­ne, mai ales al celor suferinde, îmbrățișarea di­minuează nivelul de cortizol (hormonul stresului), în timp ce, în cazul bebelușilor născuți prematur, tandrețea manifestată tactil determină o creștere în greutate cu 47% mai rapidă.

În concluzie, starea de bine și fericirea sunt influențate în mare măsură de gradul de spi­ritualitate a vieții pe care o ducem. De exem­plu, cultivarea vieții spirituale la copii îi ajută să dezvolte relații umane sănătoase în viitor, dar le creează și disponibilitatea de înțelegere a valorilor propriei vieți. De asemenea, cerce­tările arată că adulții cu familie și copii resimt mai pregnant starea de bine și faptul că viața lor are un un sens, în ciuda greutăților ce de­curg din responsabilitățile parentale.

Rezultate de acest fel arată că valorile aso­ciate credinței și trăite în experiența Bisericii ne ajută să avem o viață mai bună, mai aproa­pe de împlinirea sufletească și de fericire. În situația de jertfă, de sacrificiu, de dăruire de sine, omul își împlinește adevărata vocație de făptură creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu cel Iubitor de oameni, după Chipul Fiului lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S -a jertfit pentru noi. Cum altfel am putea să ajungem la fericire? Doar în Domnul, doar cu El, pentru El și prin El, căci atunci când alungăm din sufletul nostru orice gând rău avem multă îndrăzneală în ru­găciunea noastră și primim har, har care ne aduce fericirea!

Hristos Domnul ne spune: „Eu sunt Părintele tău, Eu sunt Fratele tău, Eu sunt Mirele sufletului tău, Eu sunt scăparea ta, Eu sunt hra­na Ta, Eu sunt îmbrăcămintea ta, Eu sunt rădă­cina ta, Eu sunt sprijinul tău, Eu sunt tot ce-ți dorești tu. Când Mă ai pe Mine, nu-ți lipsește nimic. Eu sunt slujitorul tău, pentru că am ve­nit să slujesc, nu să fiu slujit. Eu sunt prietenul tău și mădular al trupului tău și capul tău și fra­tele tău și sora ta și mama ta. Eu sunt toate pen­tru tine. Nu trebuie decât să stai lângă Mine. Pentru tine, Eu M-am făcut sărac și pribeag, pentru tine am ridicat crucea și am coborât în mormânt, am venit pe pământ pentru tine, trimis de Tatăl, iar în cer Mă rog pentru tine Părintelui Meu. Tu ești totul pentru Mine, și frate, și împreună-moștenitor, și prieten, și mă­dular al Trupului Meu. Ce vrei mai mult decât atât?” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Fii fericit!!!

Arhimandrit Atanasie, Mănăstirea „ Adormirea Maicii Domnului", Roma