Cu toate acestea, icoana nu este o re­prezentare realistă a persoanelor ÅŸi nici o simplă proiectare a evenimentelor istori­ce, cu scop didactic, ci reprezentarea trans­figurată, înduhovnicită a acestora. Aceasta ne transmite în mod tainic atracÅ£ia spre sfinÅ£enie, „adresându-ne” o chemare că­tre un tip de nevoinÅ£ă sau către lucrarea unei virtuÅ£i (în funcÅ£ie de cele împlinite în viaÅ£a sfântului reprezentat sau de me­sajul scenei zugrăvite) ÅŸi, în acelaÅŸi timp, îl face prezent în mod real pe cel chemat în rugăciune. Chipul celui zugrăvit nu doar că trimite mintea la prototipul lui (mode­lul real), ci îl ÅŸi face prezent prin lucrarea harului lui Dumnezeu. De aceea, în ca­drul Sinodului VII ecumenic (Niceea, 787), PărinÅ£ii Bisericii au mărturisit că: „Fie prin cugetarea la cuvintele Sfintei Scripturi, fie prin reprezentarea Icoanei... noi ne amintim de prototipuri (de mode­lele lor vii) ÅŸi suntem introduÅŸi între ele”, iar Sfântul Ioan Damaschin spune că „icoa­na dă mărturie despre prezenÅ£a Sfântului, ea exprimă slujirea lui prin rugăciunea cea pentru noi ÅŸi prin comuniune”⁴.

Această legătură între icoană ÅŸi arhe­tipul ei se poate observa ÅŸi în faptul că, în mod normal, Dumnezeiasca Liturghie nu se poate săvârÅŸi fără icoane. Preotul are nevoie de cel puÅ£in un antimis (bucată de pânză pe care este reprezentată Punerea în mormânt a Domnului ÅŸi pe care se săvârÅŸeÅŸte Sfânta Jertfă) ÅŸi de două icoa­ne (una a Mântuitorului Hristos ÅŸi una a Maicii Domnului) spre care să privească credincioÅŸii⁵. Trebuie totuÅŸi să remarcăm faptul că icoana nu are valoare duhovni­cească în sine (pentru că atunci ar fi ca un idol), ci în raport cu persoana sfântă re­prezentată. De aceea, Sfântul Vasile cel Mare spune că „cinstirea chipului trece la cel zugrăvit”, deci nu rămâne la cele din care este alcătuită icoana (lemn, culori, ferecături etc.).

CÂND AU APÄ‚RUT PRIMELE ICOANE SAU REPREZENTÄ‚RI ICONOGRAFICE?

Printre primele informaÅ£ii despre icoane se numără menÅ£iunea lui Eusebiu din Cezareea (sec. IV) din Istoria Bisericească, unde ni se relatează faptul că „chipurile Apostolilor Petru ÅŸi Pavel ÅŸi chiar chipul lui Hristos s-au păstrat în culori” De asemenea, el consemnează si faptul că în Cezareea lui Filip a văzut o statuie de bronz foarte veche a Mântuitorului în faÅ£a casei femeii ce fusese vindecată de scurgerea de sânge⁶.

TradiÅ£ia Bisericii (consemnată în sinaxare) ni-l înfăÅ£isează pe Sfântul Apostol si Evanghelist Luca drept primul pictor de icoane. Lui îi sunt atribuite trei icoane ale Fecioarei Maria (în unul din cazuri folosind chiar lemnul mesei pe care Maica Domnului si Sfântul Ioan Evanghelistul mâncau). Cea mai cunoscută este „Dulcea sărutare” în care faÅ£a copilului Iisus este lipită de cea a mamei sale. Altă icoană este „Hodighitria”, în care Fecioara Maria arată cu mâna spre prunc, icoana fiind numită si „Arătătoarea” sau „Călăuzitoarea”, iar cea de-a treia icoană este „Maica Domnului Orantă”, în care Fecioara Maria este reprezentată cu braÅ£ele ridicate în rugăciune. Se crede că varian­tele originale ale acestor icoane s-au pierdut în perioada prigoanelor, dar imaginile re­prezentate în ele dăinuie până astăzi, transmise prin viu grai, în scris sau prin copii zu­grăvite.

Reprezentări iconografice importante din perioada persecuÅ£iilor se găsesc în cata­combele romane si ele pot fi împărÅ£ite, în general, în două categorii: simboluri crestine ce sintetizează mesajul evanghelic (crucea, pestele, monograma lui Hristos, porum­belul, ancora, pasărea phoenix, alfa si omega etc.) si imagini de o mare sobrietate (da­torită liniilor simple si culorilor puÅ£ine) înfăÅ£isându-L pe Hristos – Bunul Păstor, pe cei trei tineri slăvind pe Dumnezeu în cuptorul încins, pe prorocii Moise si Iona, pre­cum si icoane ale Maicii Domnului cu pruncul Iisus, ale Botezului Domnului, Învierii lui Lazăr, Cinei celei de Taină etc.⁷ Mostre de iconografie în mozaic datând din seco­lele IV-V se găsesc în biserica Santa Maria Maggiore din Roma si în alte lăcasuri de cult precum bisericile SfinÅ£ii Cosma si Damian, Sfântul Ioan Lateran, Sfânta Sabina, Sfânta Agnes din afara zidurilor, Sfânta Maria din Trastevere.

Note: