Adaugat la: 4 Ianuarie 2017 Ora: 15:14

Ce reprezintă icoana în viaÅ£a bisericii ÅŸi a creÅŸtinilor?

Icoana a apărut din dorinÅ£a primilor crestini de a păstra vie amintirea chipului Fiului lui Dumnezeu Cel întrupat, al Maicii Sale si al SfinÅ£ilor Apostoli1. Această dorinÅ£ă s-a extins mai apoi si asupra evenimentelor importante din istoria mântuirii omului, relatate în Sfânta Scriptură, icoana devenind, asa cum frumos o numea un teolog, „o Evanghelie în culori”2. O astfel de înÅ£elegere o atestă Sfântul Vasile cel Mare prin cu­vintele: „Ceea ce aduce cuvântul prin istorisire la auz tot aceea înfăÅ£isează si arată pic­tura în mod tăcut ochilor” (Omilie la mucenicul Varlaam, 17, 3)3. De aici înÅ£elegem că unul dintre scopurile icoanei este de or­din educativ-religios.

Cu toate acestea, icoana nu este o re­prezentare realistă a persoanelor ÅŸi nici o simplă proiectare a evenimentelor istori­ce, cu scop didactic, ci reprezentarea trans­figurată, înduhovnicită a acestora. Aceasta ne transmite în mod tainic atracÅ£ia spre sfinÅ£enie, „adresându-ne” o chemare că­tre un tip de nevoinÅ£ă sau către lucrarea unei virtuÅ£i (în funcÅ£ie de cele împlinite în viaÅ£a sfântului reprezentat sau de me­sajul scenei zugrăvite) ÅŸi, în acelaÅŸi timp, îl face prezent în mod real pe cel chemat în rugăciune. Chipul celui zugrăvit nu doar că trimite mintea la prototipul lui (mode­lul real), ci îl ÅŸi face prezent prin lucrarea harului lui Dumnezeu. De aceea, în ca­drul Sinodului VII ecumenic (Niceea, 787), PărinÅ£ii Bisericii au mărturisit că: „Fie prin cugetarea la cuvintele Sfintei Scripturi, fie prin reprezentarea Icoanei... noi ne amintim de prototipuri (de mode­lele lor vii) ÅŸi suntem introduÅŸi între ele”, iar Sfântul Ioan Damaschin spune că „icoa­na dă mărturie despre prezenÅ£a Sfântului, ea exprimă slujirea lui prin rugăciunea cea pentru noi ÅŸi prin comuniune”4.

Această legătură între icoană ÅŸi arhe­tipul ei se poate observa ÅŸi în faptul că, în mod normal, Dumnezeiasca Liturghie nu se poate săvârÅŸi fără icoane. Preotul are nevoie de cel puÅ£in un antimis (bucată de pânză pe care este reprezentată Punerea în mormânt a Domnului ÅŸi pe care se săvârÅŸeÅŸte Sfânta Jertfă) ÅŸi de două icoa­ne (una a Mântuitorului Hristos ÅŸi una a Maicii Domnului) spre care să privească credincioÅŸii5. Trebuie totuÅŸi să remarcăm faptul că icoana nu are valoare duhovni­cească în sine (pentru că atunci ar fi ca un idol), ci în raport cu persoana sfântă re­prezentată. De aceea, Sfântul Vasile cel Mare spune că „cinstirea chipului trece la cel zugrăvit”, deci nu rămâne la cele din care este alcătuită icoana (lemn, culori, ferecături etc.).

CÂND AU APÄ‚RUT PRIMELE ICOANE SAU REPREZENTÄ‚RI ICONOGRAFICE?

Printre primele informaÅ£ii despre icoane se numără menÅ£iunea lui Eusebiu din Cezareea (sec. IV) din Istoria Bisericească, unde ni se relatează faptul că „chipurile Apostolilor Petru ÅŸi Pavel ÅŸi chiar chipul lui Hristos s-au păstrat în culori” De asemenea, el consemnează si faptul că în Cezareea lui Filip a văzut o statuie de bronz foarte veche a Mântuitorului în faÅ£a casei femeii ce fusese vindecată de scurgerea de sânge6.

TradiÅ£ia Bisericii (consemnată în sinaxare) ni-l înfăÅ£isează pe Sfântul Apostol si Evanghelist Luca drept primul pictor de icoane. Lui îi sunt atribuite trei icoane ale Fecioarei Maria (în unul din cazuri folosind chiar lemnul mesei pe care Maica Domnului si Sfântul Ioan Evanghelistul mâncau). Cea mai cunoscută este „Dulcea sărutare” în care faÅ£a copilului Iisus este lipită de cea a mamei sale. Altă icoană este „Hodighitria”, în care Fecioara Maria arată cu mâna spre prunc, icoana fiind numită si „Arătătoarea” sau „Călăuzitoarea”, iar cea de-a treia icoană este „Maica Domnului Orantă”, în care Fecioara Maria este reprezentată cu braÅ£ele ridicate în rugăciune. Se crede că varian­tele originale ale acestor icoane s-au pierdut în perioada prigoanelor, dar imaginile re­prezentate în ele dăinuie până astăzi, transmise prin viu grai, în scris sau prin copii zu­grăvite.

Reprezentări iconografice importante din perioada persecuÅ£iilor se găsesc în cata­combele romane si ele pot fi împărÅ£ite, în general, în două categorii: simboluri crestine ce sintetizează mesajul evanghelic (crucea, pestele, monograma lui Hristos, porum­belul, ancora, pasărea phoenix, alfa si omega etc.) si imagini de o mare sobrietate (da­torită liniilor simple si culorilor puÅ£ine) înfăÅ£isându-L pe Hristos – Bunul Păstor, pe cei trei tineri slăvind pe Dumnezeu în cuptorul încins, pe prorocii Moise si Iona, pre­cum si icoane ale Maicii Domnului cu pruncul Iisus, ale Botezului Domnului, Învierii lui Lazăr, Cinei celei de Taină etc.7 Mostre de iconografie în mozaic datând din seco­lele IV-V se găsesc în biserica Santa Maria Maggiore din Roma si în alte lăcasuri de cult precum bisericile SfinÅ£ii Cosma si Damian, Sfântul Ioan Lateran, Sfânta Sabina, Sfânta Agnes din afara zidurilor, Sfânta Maria din Trastevere.

Note:

 

1. În fapt, considerăm că acestei dorinÅ£e îi răspunde si Mântuitorul Hristos prin Giulgiul Său pe care ni l-a lăsat, întipărit în mod minunat cu chipul Său.
2. Este incontestabil că această „Evanghelie în culori” a ajutat foarte mult la educarea religioasă a credinciosilor în veacuri în care puÅ£ini dintre ei stiau să citească ori aveau la îndemână Biblia si alte cărÅ£i duhovnicesti.
3. După Pr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate ÅŸi comuniune în Liturghia Ortodoxă,EdiÅ£ia a II-a, E.I.M.B.O.R, Bucuresti, 2014, p. 110.
4. Ibidem,p. 112.
5. În cazuri excepÅ£ionale, în puÅŸcăriile din peri­oada comunistă, preoÅ£ii ÅŸi ieromonahii care au săvârÅŸit Dumnezeiasca Liturghie au pus în loc de antimis trupul torturat ÅŸi înfometat al unui deÅ£inut care Îl mărturisea pe Hristos. Astfel, acesta Å£inea locul sfintelor moaÅŸte (care se gă­sesc de obicei în antimis) ÅŸi era el însuÅŸi „icoa­nă vie” prin virtuÅ£ile arătate celorlalÅ£i.
6. După Jim Forest, Icoană în rugăciune, Editura Pro Vita, 2006, p. 18.
7. Astfel de reprezentări se găsesc în multe locuri din lume, începând din Asia Mică si până în Spania. În Italia mai există catacombe cu astfel de reprezentări la Napoli si în Sicilia.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni