Icoana a apărut din dorinÅ£a primilor crestini de a păstra vie amintirea chipului Fiului lui Dumnezeu Cel întrupat, al Maicii Sale si al SfinÅ£ilor Apostoli1. Această dorinÅ£ă s-a extins mai apoi si asupra evenimentelor importante din istoria mântuirii omului, relatate în Sfânta Scriptură, icoana devenind, asa cum frumos o numea un teolog, „o Evanghelie în culori”2. O astfel de înÅ£elegere o atestă Sfântul Vasile cel Mare prin cuvintele: „Ceea ce aduce cuvântul prin istorisire la auz tot aceea înfăÅ£isează si arată pictura în mod tăcut ochilor” (Omilie la mucenicul Varlaam, 17, 3)3. De aici înÅ£elegem că unul dintre scopurile icoanei este de ordin educativ-religios.
Cu toate acestea, icoana nu este o reprezentare realistă a persoanelor ÅŸi nici o simplă proiectare a evenimentelor istorice, cu scop didactic, ci reprezentarea transfigurată, înduhovnicită a acestora. Aceasta ne transmite în mod tainic atracÅ£ia spre sfinÅ£enie, „adresându-ne” o chemare către un tip de nevoinÅ£ă sau către lucrarea unei virtuÅ£i (în funcÅ£ie de cele împlinite în viaÅ£a sfântului reprezentat sau de mesajul scenei zugrăvite) ÅŸi, în acelaÅŸi timp, îl face prezent în mod real pe cel chemat în rugăciune. Chipul celui zugrăvit nu doar că trimite mintea la prototipul lui (modelul real), ci îl ÅŸi face prezent prin lucrarea harului lui Dumnezeu. De aceea, în cadrul Sinodului VII ecumenic (Niceea, 787), PărinÅ£ii Bisericii au mărturisit că: „Fie prin cugetarea la cuvintele Sfintei Scripturi, fie prin reprezentarea Icoanei... noi ne amintim de prototipuri (de modelele lor vii) ÅŸi suntem introduÅŸi între ele”, iar Sfântul Ioan Damaschin spune că „icoana dă mărturie despre prezenÅ£a Sfântului, ea exprimă slujirea lui prin rugăciunea cea pentru noi ÅŸi prin comuniune”4.
Această legătură între icoană ÅŸi arhetipul ei se poate observa ÅŸi în faptul că, în mod normal, Dumnezeiasca Liturghie nu se poate săvârÅŸi fără icoane. Preotul are nevoie de cel puÅ£in un antimis (bucată de pânză pe care este reprezentată Punerea în mormânt a Domnului ÅŸi pe care se săvârÅŸeÅŸte Sfânta Jertfă) ÅŸi de două icoane (una a Mântuitorului Hristos ÅŸi una a Maicii Domnului) spre care să privească credincioÅŸii5. Trebuie totuÅŸi să remarcăm faptul că icoana nu are valoare duhovnicească în sine (pentru că atunci ar fi ca un idol), ci în raport cu persoana sfântă reprezentată. De aceea, Sfântul Vasile cel Mare spune că „cinstirea chipului trece la cel zugrăvit”, deci nu rămâne la cele din care este alcătuită icoana (lemn, culori, ferecături etc.).
CÂND AU APÄ‚RUT PRIMELE ICOANE SAU REPREZENTÄ‚RI ICONOGRAFICE?
Printre primele informaÅ£ii despre icoane se numără menÅ£iunea lui Eusebiu din Cezareea (sec. IV) din Istoria Bisericească, unde ni se relatează faptul că „chipurile Apostolilor Petru ÅŸi Pavel ÅŸi chiar chipul lui Hristos s-au păstrat în culori” De asemenea, el consemnează si faptul că în Cezareea lui Filip a văzut o statuie de bronz foarte veche a Mântuitorului în faÅ£a casei femeii ce fusese vindecată de scurgerea de sânge6.
TradiÅ£ia Bisericii (consemnată în sinaxare) ni-l înfăÅ£isează pe Sfântul Apostol si Evanghelist Luca drept primul pictor de icoane. Lui îi sunt atribuite trei icoane ale Fecioarei Maria (în unul din cazuri folosind chiar lemnul mesei pe care Maica Domnului si Sfântul Ioan Evanghelistul mâncau). Cea mai cunoscută este „Dulcea sărutare” în care faÅ£a copilului Iisus este lipită de cea a mamei sale. Altă icoană este „Hodighitria”, în care Fecioara Maria arată cu mâna spre prunc, icoana fiind numită si „Arătătoarea” sau „Călăuzitoarea”, iar cea de-a treia icoană este „Maica Domnului Orantă”, în care Fecioara Maria este reprezentată cu braÅ£ele ridicate în rugăciune. Se crede că variantele originale ale acestor icoane s-au pierdut în perioada prigoanelor, dar imaginile reprezentate în ele dăinuie până astăzi, transmise prin viu grai, în scris sau prin copii zugrăvite.
Reprezentări iconografice importante din perioada persecuÅ£iilor se găsesc în catacombele romane si ele pot fi împărÅ£ite, în general, în două categorii: simboluri crestine ce sintetizează mesajul evanghelic (crucea, pestele, monograma lui Hristos, porumbelul, ancora, pasărea phoenix, alfa si omega etc.) si imagini de o mare sobrietate (datorită liniilor simple si culorilor puÅ£ine) înfăÅ£isându-L pe Hristos – Bunul Păstor, pe cei trei tineri slăvind pe Dumnezeu în cuptorul încins, pe prorocii Moise si Iona, precum si icoane ale Maicii Domnului cu pruncul Iisus, ale Botezului Domnului, Învierii lui Lazăr, Cinei celei de Taină etc.7 Mostre de iconografie în mozaic datând din secolele IV-V se găsesc în biserica Santa Maria Maggiore din Roma si în alte lăcasuri de cult precum bisericile SfinÅ£ii Cosma si Damian, Sfântul Ioan Lateran, Sfânta Sabina, Sfânta Agnes din afara zidurilor, Sfânta Maria din Trastevere.
Note:

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team