Astăzi, Cel Ce S-a unit cu firea noas­tră omenească, luând asupra Sa păcatul, suferinÅ£a ÅŸi moartea, învie pentru a ne face părtaÅŸi la curăÅ£ia, odihna ÅŸi viaÅ£a Sa. Cela Ce se îmbracă cu lumina ca ÅŸi cu o haină a înviat ca să ne înnoiască haina cea înve­chită a Botezului, spre a reînvia în noi con­ÅŸtiinÅ£a de fii ai luminii ÅŸi ai zilei.

Astăzi, Cel Ce a biruit iadul cu strălu­cirea dumnezeirii Sale stă la uÅŸile sufletu­lui nostru ferecat în obezile propriilor pa­timi, voind să-l libereze, precum odinioară a făcut cu Adam ÅŸi Eva, scoÅ£ându-i din iad. Fiul Cel veÅŸnic al Tatălui Care S-a pogorât din ceruri pentru a lua asupră-Åži firea ome­nească cea căzută, astăzi Se arată nouă, spre a ne vesti liberarea din chingile în care ne Å£ineau legaÅ£i uitarea de Dumnezeu ÅŸi trăi­rea „pe cont propriu” în care petrece lumea înconjurătoare.

Astăzi, AtotÅ£iitorul lumii, Care a primit a Se face prunc pentru noi ÅŸi a Se înfăÅŸa în scutece, Se desface din giulgiurile morÅ£ii pentru a ne da curaj ÅŸi nouă să ne lăsăm „în­făÅŸaÅ£i” în scutecele voii Sale, spre a muri voii noastre ÅŸi a ne face părtaÅŸi VieÅ£ii Sale celei
veÅŸnice, prin a Sa Înviere.

Astăzi a venit cea­sul ÅŸi acum este când glasul Fiului lui Dum­nezeu Cel Înviat străba­te mormintele, spre mângâierea ÅŸi bucuria celor ce întru El au adormit, ca o arvună a vieÅ£ii celei nestricăcioase ÅŸi veÅŸnice, împreună cu El. Astăzi, tot sufle­tul de „prunc fără de vreme” primeÅŸte alina­re de la Cel ce, „ca un miel fără de glas”, S-a dat pe Sine morÅ£ii, nă­dăjduind după mult aÅŸ­teptata împăcare.

Cel Ce era de cu­rând zămislit în pân­tecele Fecioarei ÅŸi a fost recunoscut întâi de un făt de ÅŸase luni care avea să-I fie mai apoi Înaintemergător luminează astăzi tot mugurele pe care l-a chemat la viaÅ£ă în pântece de mamă, întărindu-l spre a se închega armonios ÅŸi a creÅŸte în siguranÅ£ă, până în ziua venirii pe lume ÅŸi a încreÅŸtinării sale prin Botez.

Astăzi, Cel Preaînalt, Care odinioară Se pogora în chip smerit în cele mai de jos ale pământului, curăÅ£ind apele Iordanului ÅŸi ale întregii făpturi, Se pogoară din nou, discret, în cele mai de jos ale existenÅ£ei noastre, spre a ne curăÅ£i de întinăciunea păcatelor ÅŸi pentru a da nădejde de iertare la tot sufletul descurajat ÅŸi deznădăjduit.

Cela Ce S-a făcut pe Sine Pâine cereas­că ÅŸi Hrană a toată lumea ne pofteÅŸte as­tăzi să fim părtaÅŸi la OspăÅ£ul ÎmpărăÅ£iei Sale, dându-Se nouă pe Sine, Sfânt Trup ÅŸi Sânge, spre a ne umple de ViaÅ£a Sa cea nouă ÅŸi nepieritoare.

Astăzi, Cel Ce a liniÅŸtit furtuna ÅŸi a po­tolit valurile mării numai cu cuvântul Se trezeÅŸte din somnul morÅ£ii ca să potoleas­că viforul ispitelor ce ne cuprind ÅŸi să în­drepte corabia vieÅ£ii noastre spre limanul Său cel lin.

Cel Care ne-a poruncit să-i iubim pe vrăjmaÅŸii noÅŸtri ÅŸi Care S-a rugat pentru cei care-L răstigneau ne dăruieÅŸte astăzi, prin Învierea Sa, Harul ÅŸi puterea de a ier­ta ÅŸi de a-i numi „fraÅ£i” chiar ÅŸi pe cei ce ne urăsc pe noi.

Astăzi, Domnul Hristos, Cel Care a primit suferinÅ£a cea de bunăvoie, învie, dând sens curăÅ£itor ÅŸi mântuitor la toată suferinÅ£a de pe faÅ£a pământului ÅŸi aducând mângâiere ÅŸi odihnă la tot cel căzut sub povara propriilor suferinÅ£e.

Cel Care i-a făcut fraÅ£i ai Săi mai mici pe toÅ£i cei înfometaÅ£i ÅŸi însetaÅ£i, străini sau goi, bolnavi sau întemniÅ£aÅ£i ne cheamă în această binecuvântată zi a Învierii pe noi, cei care avem privilegiul de a fi părtaÅŸi la atâtea daruri dumnezeieÅŸti, să ne îndrep­tăm gândul către toÅ£i cei aflaÅ£i în lipsuri ÅŸi în suferinÅ£ă, către toÅ£i semenii noÅŸtri în­frânÅ£i de greutăÅ£ile pribegiei prin străină­tăÅ£i ÅŸi care, din neÅŸtiinÅ£ă, din uitare sau din prea multă încercare, nu se pot bucura de cele de care ne bucurăm noi acum!

Hristos a înviat pentru toÅ£i cei vii ÅŸi pentru toÅ£i cei adormiÅ£i pe care nimeni nu-i mai pomeneÅŸte, ÅŸi pentru cei ce ne fac bine, ÅŸi pentru cei ce ne fac rău; ÅŸi pen­tru cei ce ne iubesc, ÅŸi pentru cei ce ne urăsc pe noi! Hristos a înviat ÅŸi pentru toÅ£i copiii ÅŸi pentru toate mamele ÅŸi taÅ£ii des­părÅ£iÅ£i unii de alÅ£ii, neputând fi împreună astăzi, de PaÅŸti! Hristos a înviat ÅŸi pentru părinÅ£ii ÅŸi bunicii noÅŸtri bolnavi, rămaÅŸi acasă însinguraÅ£i ÅŸi necercetaÅ£i de nimeni, nici chiar în Ziua Învierii! Hristos a învi­at ÅŸi pentru cei care nu mai au pe nimeni pe pământ, ÅŸi pentru cei ce-L cunosc ÅŸi pentru cei ce nu-L cunosc! Pentru aceÅŸ­tia toÅ£i să cântăm azi un „Hristos a învi­at!”, ca ÅŸi aceÅŸtia, împreună cu noi, să-L slăvească, să-L cunoască ÅŸi să-L laude pe Cel Ce a înviat ÅŸi, deopotrivă, pe Părintele Său cel veÅŸnic ÅŸi Tatăl nostru cel ceresc ÅŸi pe Preasfântul ÅŸi Mângâietorul Său Duh, acum ÅŸi în veci. Amin.

Cu părintească îmbrăÅ£iÅŸare fiecăruia, de la mic la mare, cuprinzând în ea pe tot „fiul cel rătăcit” ÅŸi pe tot sufletul doritor ÅŸi suspinător după „acasă”-ul cel ceresc, al Vostru întâistătător ÅŸi de tot binele cel spre mântuire doritor,