Astăzi, Cel Ce S-a unit cu firea noas­tră omenească, luând asupra Sa păcatul, suferinţa şi moartea, învie pentru a ne face părtaşi la curăţia, odihna şi viaţa Sa. Cela Ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină a înviat ca să ne înnoiască haina cea înve­chită a Botezului, spre a reînvia în noi con­ştiinţa de fii ai luminii şi ai zilei.

Astăzi, Cel Ce a biruit iadul cu strălu­cirea dumnezeirii Sale stă la uşile sufletu­lui nostru ferecat în obezile propriilor pa­timi, voind să-l libereze, precum odinioară a făcut cu Adam şi Eva, scoţându-i din iad. Fiul Cel veşnic al Tatălui Care S-a pogorât din ceruri pentru a lua asupră-Şi firea ome­nească cea căzută, astăzi Se arată nouă, spre a ne vesti liberarea din chingile în care ne ţineau legaţi uitarea de Dumnezeu şi trăi­rea „pe cont propriu” în care petrece lumea înconjurătoare.

Astăzi, Atotţiitorul lumii, Care a primit a Se face prunc pentru noi şi a Se înfăşa în scutece, Se desface din giulgiurile morţii pentru a ne da curaj şi nouă să ne lăsăm „în­făşaţi” în scutecele voii Sale, spre a muri voii noastre şi a ne face părtaşi Vieţii Sale celei
veşnice, prin a Sa Înviere.

Astăzi a venit cea­sul şi acum este când glasul Fiului lui Dum­nezeu Cel Înviat străba­te mormintele, spre mângâierea şi bucuria celor ce întru El au adormit, ca o arvună a vieţii celei nestricăcioase şi veşnice, împreună cu El. Astăzi, tot sufle­tul de „prunc fără de vreme” primeşte alina­re de la Cel ce, „ca un miel fără de glas”, S-a dat pe Sine morţii, nă­dăjduind după mult aş­teptata împăcare.

Cel Ce era de cu­rând zămislit în pân­tecele Fecioarei şi a fost recunoscut întâi de un făt de şase luni care avea să-I fie mai apoi Înaintemergător luminează astăzi tot mugurele pe care l-a chemat la viaţă în pântece de mamă, întărindu-l spre a se închega armonios şi a creşte în siguranţă, până în ziua venirii pe lume şi a încreştinării sale prin Botez.

Astăzi, Cel Preaînalt, Care odinioară Se pogora în chip smerit în cele mai de jos ale pământului, curăţind apele Iordanului şi ale întregii făpturi, Se pogoară din nou, discret, în cele mai de jos ale existenţei noastre, spre a ne curăţi de întinăciunea păcatelor şi pentru a da nădejde de iertare la tot sufletul descurajat şi deznădăjduit.

Cela Ce S-a făcut pe Sine Pâine cereas­că şi Hrană a toată lumea ne pofteşte as­tăzi să fim părtaşi la Ospăţul Împărăţiei Sale, dându-Se nouă pe Sine, Sfânt Trup şi Sânge, spre a ne umple de Viaţa Sa cea nouă şi nepieritoare.

Astăzi, Cel Ce a liniştit furtuna şi a po­tolit valurile mării numai cu cuvântul Se trezeşte din somnul morţii ca să potoleas­că viforul ispitelor ce ne cuprind şi să în­drepte corabia vieţii noastre spre limanul Său cel lin.

Cel Care ne-a poruncit să-i iubim pe vrăjmaşii noştri şi Care S-a rugat pentru cei care-L răstigneau ne dăruieşte astăzi, prin Învierea Sa, Harul şi puterea de a ier­ta şi de a-i numi „fraţi” chiar şi pe cei ce ne urăsc pe noi.

Astăzi, Domnul Hristos, Cel Care a primit suferinţa cea de bunăvoie, învie, dând sens curăţitor şi mântuitor la toată suferinţa de pe faţa pământului şi aducând mângâiere şi odihnă la tot cel căzut sub povara propriilor suferinţe.

Cel Care i-a făcut fraţi ai Săi mai mici pe toţi cei înfometaţi şi însetaţi, străini sau goi, bolnavi sau întemniţaţi ne cheamă în această binecuvântată zi a Învierii pe noi, cei care avem privilegiul de a fi părtaşi la atâtea daruri dumnezeieşti, să ne îndrep­tăm gândul către toţi cei aflaţi în lipsuri şi în suferinţă, către toţi semenii noştri în­frânţi de greutăţile pribegiei prin străină­tăţi şi care, din neştiinţă, din uitare sau din prea multă încercare, nu se pot bucura de cele de care ne bucurăm noi acum!

Hristos a înviat pentru toţi cei vii şi pentru toţi cei adormiţi pe care nimeni nu-i mai pomeneşte, şi pentru cei ce ne fac bine, şi pentru cei ce ne fac rău; şi pen­tru cei ce ne iubesc, şi pentru cei ce ne urăsc pe noi! Hristos a înviat şi pentru toţi copiii şi pentru toate mamele şi taţii des­părţiţi unii de alţii, neputând fi împreună astăzi, de Paşti! Hristos a înviat şi pentru părinţii şi bunicii noştri bolnavi, rămaşi acasă însinguraţi şi necercetaţi de nimeni, nici chiar în Ziua Învierii! Hristos a învi­at şi pentru cei care nu mai au pe nimeni pe pământ, şi pentru cei ce-L cunosc şi pentru cei ce nu-L cunosc! Pentru aceş­tia toţi să cântăm azi un „Hristos a învi­at!”, ca şi aceştia, împreună cu noi, să-L slăvească, să-L cunoască şi să-L laude pe Cel Ce a înviat şi, deopotrivă, pe Părintele Său cel veşnic şi Tatăl nostru cel ceresc şi pe Preasfântul şi Mângâietorul Său Duh, acum şi în veci. Amin.

Cu părintească îmbrăţişare fiecăruia, de la mic la mare, cuprinzând în ea pe tot „fiul cel rătăcit” şi pe tot sufletul doritor şi suspinător după „acasă”-ul cel ceresc, al Vostru întâistătător şi de tot binele cel spre mântuire doritor,