Astăzi, Cel Ce S-a unit cu firea noas­tră omenească, luând asupra Sa păcatul, suferința și moartea, învie pentru a ne face părtași la curăția, odihna și viața Sa. Cela Ce se îmbracă cu lumina ca și cu o haină a înviat ca să ne înnoiască haina cea înve­chită a Botezului, spre a reînvia în noi con­știința de fii ai luminii și ai zilei.

Astăzi, Cel Ce a biruit iadul cu strălu­cirea dumnezeirii Sale stă la ușile sufletu­lui nostru ferecat în obezile propriilor pa­timi, voind să-l libereze, precum odinioară a făcut cu Adam și Eva, scoțându-i din iad. Fiul Cel veșnic al Tatălui Care S-a pogorât din ceruri pentru a lua asupră-Åži firea ome­nească cea căzută, astăzi Se arată nouă, spre a ne vesti liberarea din chingile în care ne țineau legați uitarea de Dumnezeu și trăi­rea „pe cont propriu” în care petrece lumea înconjurătoare.

Astăzi, Atotțiitorul lumii, Care a primit a Se face prunc pentru noi și a Se înfășa în scutece, Se desface din giulgiurile morții pentru a ne da curaj și nouă să ne lăsăm „în­fășați” în scutecele voii Sale, spre a muri voii noastre și a ne face părtași Vieții Sale celei
veșnice, prin a Sa Înviere.

Astăzi a venit cea­sul și acum este când glasul Fiului lui Dum­nezeu Cel Înviat străba­te mormintele, spre mângâierea și bucuria celor ce întru El au adormit, ca o arvună a vieții celei nestricăcioase și veșnice, împreună cu El. Astăzi, tot sufle­tul de „prunc fără de vreme” primește alina­re de la Cel ce, „ca un miel fără de glas”, S-a dat pe Sine morții, nă­dăjduind după mult aș­teptata împăcare.

Cel Ce era de cu­rând zămislit în pân­tecele Fecioarei și a fost recunoscut întâi de un făt de șase luni care avea să-I fie mai apoi Înaintemergător luminează astăzi tot mugurele pe care l-a chemat la viață în pântece de mamă, întărindu-l spre a se închega armonios și a crește în siguranță, până în ziua venirii pe lume și a încreștinării sale prin Botez.

Astăzi, Cel Preaînalt, Care odinioară Se pogora în chip smerit în cele mai de jos ale pământului, curățind apele Iordanului și ale întregii făpturi, Se pogoară din nou, discret, în cele mai de jos ale existenței noastre, spre a ne curăți de întinăciunea păcatelor și pentru a da nădejde de iertare la tot sufletul descurajat și deznădăjduit.

Cela Ce S-a făcut pe Sine Pâine cereas­că și Hrană a toată lumea ne poftește as­tăzi să fim părtași la Ospățul Împărăției Sale, dându-Se nouă pe Sine, Sfânt Trup și Sânge, spre a ne umple de Viața Sa cea nouă și nepieritoare.

Astăzi, Cel Ce a liniștit furtuna și a po­tolit valurile mării numai cu cuvântul Se trezește din somnul morții ca să potoleas­că viforul ispitelor ce ne cuprind și să în­drepte corabia vieții noastre spre limanul Său cel lin.

Cel Care ne-a poruncit să-i iubim pe vrăjmașii noștri și Care S-a rugat pentru cei care-L răstigneau ne dăruiește astăzi, prin Învierea Sa, Harul și puterea de a ier­ta și de a-i numi „frați” chiar și pe cei ce ne urăsc pe noi.

Astăzi, Domnul Hristos, Cel Care a primit suferința cea de bunăvoie, învie, dând sens curățitor și mântuitor la toată suferința de pe fața pământului și aducând mângâiere și odihnă la tot cel căzut sub povara propriilor suferințe.

Cel Care i-a făcut frați ai Săi mai mici pe toți cei înfometați și însetați, străini sau goi, bolnavi sau întemnițați ne cheamă în această binecuvântată zi a Învierii pe noi, cei care avem privilegiul de a fi părtași la atâtea daruri dumnezeiești, să ne îndrep­tăm gândul către toți cei aflați în lipsuri și în suferință, către toți semenii noștri în­frânți de greutățile pribegiei prin străină­tăți și care, din neștiință, din uitare sau din prea multă încercare, nu se pot bucura de cele de care ne bucurăm noi acum!

Hristos a înviat pentru toți cei vii și pentru toți cei adormiți pe care nimeni nu-i mai pomenește, și pentru cei ce ne fac bine, și pentru cei ce ne fac rău; și pen­tru cei ce ne iubesc, și pentru cei ce ne urăsc pe noi! Hristos a înviat și pentru toți copiii și pentru toate mamele și tații des­părțiți unii de alții, neputând fi împreună astăzi, de Paști! Hristos a înviat și pentru părinții și bunicii noștri bolnavi, rămași acasă însingurați și necercetați de nimeni, nici chiar în Ziua Învierii! Hristos a învi­at și pentru cei care nu mai au pe nimeni pe pământ, și pentru cei ce-L cunosc și pentru cei ce nu-L cunosc! Pentru aceș­tia toți să cântăm azi un „Hristos a învi­at!”, ca și aceștia, împreună cu noi, să-L slăvească, să-L cunoască și să-L laude pe Cel Ce a înviat și, deopotrivă, pe Părintele Său cel veșnic și Tatăl nostru cel ceresc și pe Preasfântul și Mângâietorul Său Duh, acum și în veci. Amin.

Cu părintească îmbrățișare fiecăruia, de la mic la mare, cuprinzând în ea pe tot „fiul cel rătăcit” și pe tot sufletul doritor și suspinător după „acasă”-ul cel ceresc, al Vostru întâistătător și de tot binele cel spre mântuire doritor,