Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
(Fragment din scrisoarea pastorală la praznicul Învierii Domnului, 2021)
În freamătul lumii hărțuite de mai bine de un an de zile de un vrăjmaș pe cât de mic, pe atât de înspăimântător, în forfota așteptării unor noi începuturi, în larma asurzitoare a vehiculelor și a utilajelor ce-și reiau activitatea răzbate, și în acest an, buna vestire a creștinilor drept-slăvitori: „Hristos a înviat! Adevărat a înviat!”. Deși nu putem încă să slujim în deplinătatea condițiilor obișnuite, se cuvine totuși să dăm slavă și să aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru că ne-a îngăduit să putem să ne adunăm la biserică și să împlinim cele ce se cuvin praznicului Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Dacă, în aceste zile, gândul lumii acesteia este ațintit mai mult asupra regăsirii obiceiurilor vieții de dinainte de începerea pandemiei, gândul creștinului se adâncește în taina pătimirii, a morții și a Învierii Fiului lui Dumnezeu, care, din iubire de oameni, a devenit (și) Fiul Omului, pentru noi și a noastră mântuire, și a venit pentru ca viață să avem și din belșug să avem (cf. Ioan 10, 10). Dar lumea aceasta pare a se mulțumi cu propriu-i fel de viețuire și nu caută și nu-și închipuie o altfel de „viață” decât cea pe care o cunoaște: alergare, muncă pentru a se hrăni și palida răsplată a câtorva zile de concediu pe an... Și apoi, de la capăt... Lumea pare a voi să ignore suferința și, mai ales, moartea, pe care caută să o camufleze și să o cosmetizeze cât mai bine cu putință.
Calea prin care omul se leapădă de înșela-rea lumii acesteia, de înșelătorul ei, și prin care îmbrățișează viața cea adevărată este Taina Sfântului Botez. De aceea ne spune Sfântul Apostol Pavel: „Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii.” (Romani 6, 3-4).
„Dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5, 17), ne amintește Apostolul. Așa se face că viața lăuntrică a creștinului este orientată, în chip tainic, către alte zări decât orizontul – și orizontala – acestei lumi, urmând îndemnul aceluiași Apostol: „Dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ, căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu.” (Coloseni 3, 1-3).
Prin moartea și prin învierea Sa, Hristos Mântuitorul ne pune în fața unei alegeri: fie a începe o viață nouă, întemeiată pe poruncile Sale, viaţă care-și trage seva din Sfintele Sale Taine, fie de a continua felul de viață pe care o trăiește lumea, întemeiat pe „estimări” și „promisiuni” omenești, pe stimularea și pe cultivarea patimilor și a plăcerilor. În cel care alege viața cea nouă, Hristos Însuși lucrează, prin harul Său, împreună-pătimește cu el și, la măsura râvnei aceluia și a încrederii pe care acela I-o arată, Îl face părtaș roadelor duhovnicești ale morții și învierii Sale. În Hristos, nimeni nu mai este singur! Hristos împărtășește cu el toate trăirile sale, toate durerile și bucuriile pe care le trăiește, în afară de păcat. Și precum, prin propria Sa moarte, a biruit în trupul Său păcatul și moartea, Hristos biruiește, prin har, păcatul și moartea, în fiecare dintre cei care-L primesc și cred întru Numele Lui (cf. Ioan 1, 12), făcându-i părtași la viața Lui cea nesfârșită.
Inima celui ce se adapă din viața cea nouă în Hristos împreună-pătimește cu cei care întâmpină praznicul Învierii de pe patul suferinței și cu cei ce-i slujesc și-i îngrijesc; şi se simte apropiată de cei lipsiți sau înfrânți de viață, care nu mai văd nici o ieșire din punctul mort în care au ajuns... Ea îi poartă în rugăciune și în drag pe toți cei care sunt departe și pe cei care mai înainte au ieșit din această lume, bucurându-se împreună cu ei de Învierea Stăpânului, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor de pe mare, departe, a celor vii și a celor adormiți.
Cu neclintită nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de fiecare dintre noi și cu nedistanțată îmbrățișare întru Hristos Cel Înviat,
† Episcopul Siluan
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team