Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 1 Decembrie 2021 Ora: 15:14

Cuvânt pastoral la Nașterea Domnului

(Fragment din Scrisoarea Pastorală la Nașterea Domnului pentru anul 2020)

An de an ni se aduce aminte și ni se pune înainte, spre contemplare și adâncire, taina întrupării și arătării în trup a Fiului Celui veșnic, al lui Dumnezeu Cel Viu. Fiecare prăznuire a Nașterii Domnului constituie un nou și binecuvântat prilej de a-L primi în viața noastră și de a-L așeza în centrul existenței noastre, la locul ce I se cuvine, pe Noul Adam, care stă la temelia înnoirii vieții omenești după căderea din Rai – Iisus Hristos, Mântuitorul. Şi tot de atâtea ori suntem puși în fața unei alegeri: de a ne trăi viața pe mai departe, fără să schimbăm ceva, sau de a ne-o acorda (așa cum se acordă instrumentele unei orchestre simfonice, după tonul pe care-l dă vioara întâi) după pilda de viețuire și după învățătura Mântuitorului.

Contextul în care ne aflăm – constrânși de pandemie – constituie o cotitură importantă în cursul, mai bine-zis în vârtejul vieții noastre, pentru că ne pune în situația de a renunța la multe și de a nu putea să ne exprimăm și să ne manifestăm exterior, obligându-ne să ne oprim din alergătura vieții. Atâta doar că noi nu mai știm ce înseamnă să te oprești și, mai ales, ce să faci când te oprești... Nu mai știm să stăm... Și nu mai știm nici să cugetăm. Cu toate acestea, bine ar fi să zăbovim și să cugetăm, dar să nu cugetăm la noi înșine, că nu aflăm în noi decât stres și vlăguială, griji și îngândurare... Să cugetăm la Cel a cărui Naștere ni Se vestește, care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria, Fecioara, și S-a făcut om (S-a înomenit).

El este Cel vestit de îngerul Domnului, al cărui glas răsună și pentru noi, astăzi, zicându-ne: „[...] vă binevestesc bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul.” (Lc. 2, 10-11). Așadar, neam creștinesc – și întreg neam omenesc! –, nu ești singur și fără apărare în fața greutăților și a încercărilor care au venit peste tine și peste întreaga lume. Nu te mai afli într-o situație fără ieșire, căci a venit în lume și este cu tine în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor (cf. Mt. 28, 20), Mântuitorul, Hristos Domnul!

Împărăția lui Dumnezeu este în lăuntrul tuturor celor care își deschid inima pentru a-L primi în ea pe Domnul și pentru a crede în El (cf. Lc. 17, 21). Dar acest lăuntru, pentru a putea fi umplut de Împărăția lui Dumnezeu și de Duhul Lui, trebuie lămurit, adică trebuie curățit, precum se curățește argintul până nu mai rămâne decât lamura, partea cea mai fină, mai curată și mai prețioasă a metalului. Iar aceasta ne ajută să înțelegem de ce noi, creștinii, trecem prin atâtea suferințe și încercări întru a reuşi să ne lărgim inimile (cf. 2 Cor. 6, 13), pentru ca în ele să încapă Împărăția lui Dumnezeu. 

Dacă mai dorește cineva după Domnul și după viața cea izvorâtoare din cuvântul Lui, din Sfântul Lui Trup și din Scumpul Lui Sânge, dacă se mai bucură cineva să cheme Numele Domnului și mai iubește arătarea Lui (cf. 2 Tim. 4, 8), dacă mai vrea cineva să se mântuiască și să trăiască veșnic cu Domnul și cu Sfinții Săi, atunci să ia aminte la sine însuși (cf. 1 Tim. 4, 16), răscumpărând vremea, că zilele viclene sunt (Ef. 5, 16). Să lepede orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară (cf. Evr. 12, 1), dimpreună cu toată grija cea lumească și gâlceava de cuvinte, și să-și reașeze viața pe Piatra cea vie (1 Pt. 2, 4) – Hristos –, lepădându-se de sine și luându-și crucea, în fiecare zi (cf. Lc. 9, 23), să caute a petrece cealaltă vreme a vieții sale în pace și întru pocăință, pentru a se putea bucura de un sfârșit creștinesc, fără durere, fără de rușinare, în pace, și de un bun răspuns înaintea înfricoșatului scaun de judecată a lui Hristos. Să ia aminte că fiecare zi poate fi ultima, la fel ca fiecare Liturghie! Vremea este ca tot sufletul doritor după Dumnezeu Cel Viu și după mântuire să se întoarcă spre Domnul și, din adâncul inimii, să zică: vino! Vino, Doamne Iisuse, și ne mântuiește – pe noi și toată lumea Ta –, că pierim! (cf. Mt. 8, 25).

Al vostru părinte întru Hristos, pentru voi rugător și de tot binele cel spre mântuire doritor,

† Episcopul Siluan
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni