Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 5 Octombrie 2014 Ora: 15:14

Preacuviosul Roman Melodul, 1 octombrie

Preacuviosul Roman Melodul, 1 octombrie

Sfântul nostru părin­te Roman era de obâr­şie din Emesa Siriei (astăzi Homs)1. A fost hirotesit diacon pe seama Bisericii Învie­rii Domnului de la Beirut, iar mai apoi s-a stabilit la Constantinopol, în timpul domniei Împăratului Anastasie I (în jurul anului 496). Fiind el slujitor al bisericii Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu, ctitorită de prefectul pretoriului Kyros, strălucea prin virtute şi dragostea de sfin­tele slujbe. Era însă înzestrat cu o voce atât de puţin plăcută, încât nu putea cân­ta spre Slava Creatorului aşa cum îşi do­rea, iar ceilalţi slujitori ai bisericii îl luau în râs. Aflându-se Roman în această bi­serică în ajunul Naşterii Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a ară­tat ţinând în mâini un sul de hârtie şi i l-a dat spre a-l mânca2. De cum a gustat din el, gura i s-a umplut de o dulceaţă de ne­spus şi, urcându-se în amvon, a început a cânta cu glas îngeresc acest condac ce s-a păstrat până în zilele noastre: „Fecioara as­tăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte.."3.

Înzestrat cu darul alcătuirii de versuri pentru tot restul vieţii sale şi inspirat de Sfântul Duh, Sfântul Roman a alcătuit tropare alese pentru majoritatea sărbă­torilor mari din anul liturgic, precum şi în cinstea unor sfinţi. I se atribuie alcă­tuirea a aproape o mie de condace4, ce reprezintă temelia imnografiei bizanti­ne. A adormit cu pace, alăturându-se ce­telor îngereşti a căror pildă a urmat pe pământ, şi a fost îngropat în biserica din Kyros (între 555 şi 565).

SFÂNTUL MONAH ŞI CÂNTĂREŢ IOAN CUCUZEL

Părintele nostru Ioan s-a născut la Dirrachia (Justiniana Prima), în Iliria, la sfârşitul secolului al XIII-lea, sub di­nastia Comnenilor. Orfan de tată, a fost încredinţat de mama sa celor mai buni învăţători, de la care a primit o educa­ţie aleasă5. Distingându-se el de tânăr prin vocea sa îngerească, a devenit unul dintre cei mai buni cântăreţi de la cur­te şi favoritul împăratu­lui, care voia să îi găseas­că o soţie pe măsură. Însă tânărul dorea din tot sufletul să se lepe­de de această lume şi să îmbrăţişeze viaţa monahicească. Şi Domnul i-a dat prilejul prin vizita egumenului Marii Lavre a Athosului. Uimit de înfăţişarea acestuia din urmă, Ioan a hotărât să renunţe la lume şi, lepă- dându-se de veşmintele sale de mătase şi îmbră­când o tunică de păr, s-a dus neştiut de nimeni la poarta Marii Lavre.

După o scurtă perioa­dă de încercare, a îmbră­cat haina cea îngerească, primind ca ascultare păs­torirea ţapilor pe munte. Departe de toţi, stăruia ziua întreagă în rugăciune, cântând Domnului melodii într-atât de dulci, încât animalele din turma sa se opreau din păs­cut şi întreaga natură părea să încreme­nească pentru a nu-l tulbura. Însă într-o bună zi un pustnic ce vieţuia prin împre­jurimi l-a auzit şi, uimit fiind de pricepe­rea sa deosebită, a mers la egumen pentru a-l înştiinţa de aceasta. Atunci Ioan a fost nevoit să îşi dezvăluie adevărata identi­tate, însă datorită mijlocirii egumenului pe lângă împărat – care îşi trimisese su­puşii să-l caute pretutindeni –, a putut rămâne în Sfântul Munte. S-a aşezat în apropierea Lavrei, într-o chilie închinată Sfinţilor Arhangheli, unde vieţuia în singurătate şase zile din săptămână, mergând la mănăstire doar duminica pentru a cânta la strană, înălţând la ceruri inimile mo­nahilor cu glasul său. Într-o anume Sâmbătă a Acatistului (a cincea sâmbătă din Postul Mare), pe când se pregătea să o cinstească aşa cum se cuvine pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, aceasta i s-a arătat şi i-a dat un ban de aur, zicându-i: „Bucură-te, Ioane, copilul meu, cântă pentru mine, iar eu nu te voi lăsa!”. Astfel l-a vindecat Preacurata de o cangrenă care-i cuprinsese picioarele din pricina statului îndelungat la strană.

Ioan şi-a petrecut restul vieţii în post, pocăinţă şi rugăciune neîncetată. I s-a vestit dinainte ziua morţii sale, astfel că a putut să-şi adune fraţii pentru a le cere iertare şi a-i îndemna să aşeze trupul său în chilia Sfinţilor Arhangheli (înainte de anul 1341).

Manuscrisele care s-au păstrat cuprind numeroase şi admirabile cântări alcătui­te de Sfântul Ioan Cucuzel; acestea au marcat o etapă hotărâtoare în evoluţia muzi­cii bizantine.

(Ieromonahul Macarie, Vieţile Sfinţilor, Luna Octombrie)

Note:

  1. Deşi un condac alcătuit în cinstea sa dă de înţeles că ar fi fost de neam evreiesc, Roman era aproape sigur sirian, însă perfect elenizat. Pentru viaţa sa, a se vedea J. Grosdidier de Matons, Romanos le Metode et les origines de la poesie religieuse ă Byzance, Paris 1977, p. 159-190.
  2. Cf. Ez 2, 8 şi următoarele şi FA 10, 2 şi 8, 10.
  3. Condacul Naşterii, SC110, 50. Doar prima strofă s-a păstrat în cărţile liturgice, după a şasea cân­tare din Canonul Utreniei din dimineaţa de 25 decembrie.
  4. S-au păstrat optzeci şi cinci de condace cu numele său, dintre care cincizeci şi nouă îi aparţin fără îndoială. Ele au fost editate şi traduse în limba franceză în colecţia Sources Chretiennes (SC 99, 110, 114 şi 128). În ciuda părerilor unora, Sfântul Roman nu a inventat forma poetică a condacului, ci a fost acela care i-a conferit structura definitivă şi cea mai desăvârşită. Însă în ciuda perfecţiunii sale formale, binecunoscutul Acatistîn cinstea Maicii lui Dumnezeu pare anterior lui Roman (a se vedea J. Grosdidier de Matons, idem, p. 28 şi următoarele; p. 36).
  5. După unele surse, numele său de familie era Papadopoulos (Cucuzel fiind o poreclă), iar mama sa era de origine bulgară.

Preacuviosul Roman Melodul, 1 octombrie

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni