Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Sfântul nostru părinte Roman era de obârşie din Emesa Siriei (astăzi Homs)1. A fost hirotesit diacon pe seama Bisericii Învierii Domnului de la Beirut, iar mai apoi s-a stabilit la Constantinopol, în timpul domniei Împăratului Anastasie I (în jurul anului 496). Fiind el slujitor al bisericii Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu, ctitorită de prefectul pretoriului Kyros, strălucea prin virtute şi dragostea de sfintele slujbe. Era însă înzestrat cu o voce atât de puţin plăcută, încât nu putea cânta spre Slava Creatorului aşa cum îşi dorea, iar ceilalţi slujitori ai bisericii îl luau în râs. Aflându-se Roman în această biserică în ajunul Naşterii Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat ţinând în mâini un sul de hârtie şi i l-a dat spre a-l mânca2. De cum a gustat din el, gura i s-a umplut de o dulceaţă de nespus şi, urcându-se în amvon, a început a cânta cu glas îngeresc acest condac ce s-a păstrat până în zilele noastre: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte.."3.
Înzestrat cu darul alcătuirii de versuri pentru tot restul vieţii sale şi inspirat de Sfântul Duh, Sfântul Roman a alcătuit tropare alese pentru majoritatea sărbătorilor mari din anul liturgic, precum şi în cinstea unor sfinţi. I se atribuie alcătuirea a aproape o mie de condace4, ce reprezintă temelia imnografiei bizantine. A adormit cu pace, alăturându-se cetelor îngereşti a căror pildă a urmat pe pământ, şi a fost îngropat în biserica din Kyros (între 555 şi 565).
SFÂNTUL MONAH ŞI CÂNTĂREŢ IOAN CUCUZEL
Părintele nostru Ioan s-a născut la Dirrachia (Justiniana Prima), în Iliria, la sfârşitul secolului al XIII-lea, sub dinastia Comnenilor. Orfan de tată, a fost încredinţat de mama sa celor mai buni învăţători, de la care a primit o educaţie aleasă5. Distingându-se el de tânăr prin vocea sa îngerească, a devenit unul dintre cei mai buni cântăreţi de la curte şi favoritul împăratului, care voia să îi găsească o soţie pe măsură. Însă tânărul dorea din tot sufletul să se lepede de această lume şi să îmbrăţişeze viaţa monahicească. Şi Domnul i-a dat prilejul prin vizita egumenului Marii Lavre a Athosului. Uimit de înfăţişarea acestuia din urmă, Ioan a hotărât să renunţe la lume şi, lepă- dându-se de veşmintele sale de mătase şi îmbrăcând o tunică de păr, s-a dus neştiut de nimeni la poarta Marii Lavre.
După o scurtă perioadă de încercare, a îmbrăcat haina cea îngerească, primind ca ascultare păstorirea ţapilor pe munte. Departe de toţi, stăruia ziua întreagă în rugăciune, cântând Domnului melodii într-atât de dulci, încât animalele din turma sa se opreau din păscut şi întreaga natură părea să încremenească pentru a nu-l tulbura. Însă într-o bună zi un pustnic ce vieţuia prin împrejurimi l-a auzit şi, uimit fiind de priceperea sa deosebită, a mers la egumen pentru a-l înştiinţa de aceasta. Atunci Ioan a fost nevoit să îşi dezvăluie adevărata identitate, însă datorită mijlocirii egumenului pe lângă împărat – care îşi trimisese supuşii să-l caute pretutindeni –, a putut rămâne în Sfântul Munte. S-a aşezat în apropierea Lavrei, într-o chilie închinată Sfinţilor Arhangheli, unde vieţuia în singurătate şase zile din săptămână, mergând la mănăstire doar duminica pentru a cânta la strană, înălţând la ceruri inimile monahilor cu glasul său. Într-o anume Sâmbătă a Acatistului (a cincea sâmbătă din Postul Mare), pe când se pregătea să o cinstească aşa cum se cuvine pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, aceasta i s-a arătat şi i-a dat un ban de aur, zicându-i: „Bucură-te, Ioane, copilul meu, cântă pentru mine, iar eu nu te voi lăsa!”. Astfel l-a vindecat Preacurata de o cangrenă care-i cuprinsese picioarele din pricina statului îndelungat la strană.
Ioan şi-a petrecut restul vieţii în post, pocăinţă şi rugăciune neîncetată. I s-a vestit dinainte ziua morţii sale, astfel că a putut să-şi adune fraţii pentru a le cere iertare şi a-i îndemna să aşeze trupul său în chilia Sfinţilor Arhangheli (înainte de anul 1341).
Manuscrisele care s-au păstrat cuprind numeroase şi admirabile cântări alcătuite de Sfântul Ioan Cucuzel; acestea au marcat o etapă hotărâtoare în evoluţia muzicii bizantine.
(Ieromonahul Macarie, Vieţile Sfinţilor, Luna Octombrie)
Note:
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team