EUHARISTIA^[1] (evxapiaria, y - euha­ristia, i= mulțumire, recunoștință). Sfânta Euharistie sau Sfânta Împărtășanie este piatra de temelie a cultului creștin sau a Legii celei Noi, pusă de Mântuitorul Hristos la Cina cea de Taină (ultima cină pascală pe care o ia cu ucenicii Săi), când ,,a luat Iisus pâine și, binecuvântând, a frânt și le-a dat lor (ucenicilor) și a zis: «Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu». Åži, luând paharul, mulțumind, le-a dat și au băut din el toți. Åži a zis lor: «Acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru mulți se varsă»” (Mc 14, 22-24; cf. Mt 26, 26-28). Iisus prefigurează acum, în chip nesângeros, Jertfa sângeroasă pe care avea s-o aducă pe Golgota, ca expre­sie supremă a iubirii Sale pentru oameni. Prin instituirea Sfintei Euharistii, Iisus pune nu numai temelia cultului creștin, „a Legii celei Noi”, care trebuia să perpe­tueze pomenirea Jertfei Sale și legătura Sa permanentă cu credincioșii, ci fixează și materia nesângeroasă a Euharistiei (pâi­nea și vinul), precum și ritualul euharis- tic, formele noului cult, din care se vor dezvolta treptat, mai târziu, toate celelal­te forme ale sale (rugăciunea și lauda lui Dumnezeu, citiri din cărțile sfinte, cântă­rile religioase etc.).

Euharistia, ca fundament al Sfintei Liturghii, nu este un simplu act sacra­mental, ci o continuă actualizare a actu­lui răscumpărător al Jertfei și Învierii lui Hristos. De aceea spune Sf. Apostol Pavel: „Hristos, Cel ce a murit, și mai ales Cel ce a înviat, Care și este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijlocește pentru noi” (Rm 8, 34), „aducând o singură jertfă pentru păcate, a șezut în vecii vecilor de-a dreapta lui Dumnezeu... Căci printr-o singură jertfă adusă, a adus la veșnică desăvârșire pe cei ce se sfințesc” (Ev 10, 12 și 14). Această sfințire înseamnă cu­rățirea de păcatele noastre prin comuni­unea cu Iisus Hristos, primind Taina Împărtășaniei, adică Trupul și Sângele Său, sub forma pâinii și a vinului care s-au sfințit la Sfânta Liturghie.

Pregătirea pentru primirea Sfintei Împărtășanii se face atât prin post și rugă­ciune, cât și prin mărturisirea păcatelor (spovedania) și împăcarea cu toți, „iertă­ciunea”, cum o numește poporul (Mt 5, 23-24; Mc 11, 25-26), iar în ziua respec­tivă, înainte de Împărtășanie, nu se va mân­ca nimic. Împărtășirea este taina tainelor, prin care se realizează unirea credincio­sului creștin cu Iisus Hristos, cu Trupul și Sângele Său (sub forma pâinii și a vinului

Sfintei Împărtășanii). Actul împărtășirii are loc în cursul Sfintei Liturghii, după ce preotul zice: „Să luăm aminte! Sfintele, sfinților”, iar strana (poporul) răspunde: „Unul sfânt, Unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl, Amin!”. Atunci credincioșii care sunt pregătiți (adi­că s-au spovedit, s-au împăcat cu toți, ier­tând și cerând iertare) vin în fața altaru­lui, la ușile împărătești, și primesc Sfânta Împărtășanie.

Note: