Adaugat la: 6 Mai 2014 Ora: 15:14

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari, Italia, 9 mai

Pe vremea binecredinciosului împărat grec Alexie și a Patriarhului Constantinopolului Nicolae, stăpânind în Rusia iubitorul de Hristos, marele domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici și Vladimir cel de bun neam, dom­nul Cernicovului, care după aceea s-a făcut monah, a fost năvălire a ismailitenilor con­tra stăpânirii grecești de pe acea parte de mare, pentru că, începând de la Herson, vrăjmașii Crucii lui Hristos au robit pământul creștin până la Antiohia și Ierusalim și au pustiit cu foc și cu sabie toate cetățile și satele, bisericile și mănăs­tirile; iar pe cei ce au scăpat de sabie, băr­bați, femei și copii, i-au robit și toate păr­țile acelea le-au luat în stăpânirea lor. Atunci și cetatea Mirelor, cea din latura Lichiei, unde se aflau cinsti­tele moaște ale arhiepisco­pului lui Hristos Nicolae, au pustiit-o tot aceiași agareni.

Astfel a voit Domnul să se aducă cinstitele moaște ale Sfântului Nicolae, plăcutu­lui Său, din cetatea cea pus­tiită, Mira, în cetatea cea cu popor, care se numește Bari și care este în Italia. Astfel, moaștele unui luminător ca acesta al lumii, al cărui sfânt suflet petrece întru cetele ce­rești cu cinstea cea vrednică, n-a voit să fie pe pământ cu cinstire sub obroc. Si ca iz­vorul cel pururea curgător al minunilor celor de tămăduiri să nu fie lip­sit de cei ce scot dintr-însul; iar pe de altă parte, ca și Apusul să nu se lipsească de fa­cerile de bine ale lui Dumnezeu, care se dau prin mijlocirile marelui arhiereu.

Aducerea acestor sfinte moaste s-a fă­cut într-acest fel: „Unui preot care locuia în cetatea Bari, om drept, cinstit si cucer­nic, i s-a arătat înainte Sfântul Nicolae, zicându-i: «Mergi si spune poporului aces­tuia si la tot soborul bisericesc ca, ducându-se în Mira, cetatea Lichiei, să ia de acolo moastele mele si, aducându-le aici, să le pună în această cetate a Varului, pentru că nu pot să fiu în acel loc pustiu; asa voind Domnul Dumnezeul meu».

Preotul, sculându-se după vedenia aceasta, a mers în biserică si a spus cleru­lui bisericii si la tot poporul arătarea Sfântului Nicolae, ce o văzuse în acea noapte. Iar ei, auzind acestea, s-au bucu­rat mult, zicând: «Astăzi a preamărit Domnul mila Sa spre poporul Său si spre cetatea noastră». Deci, degrabă au rându­it trei corăbii si au ales niste oameni ves­tiți si temători de Dumnezeu, dându-le lor din sfințita rânduială câteva fețe cin­stite, ca să meargă pentru aducerea sfin­telor moaste ale marelui arhiereu Nicolae. Deci, socotind ei lucrul călătoriei lor, lu­ând asemănare neguțătorească, asa ca si cum ar face ei o neguțătorie si ca să nu le împiedice calea mării oarecare popoare, au umplut coră­biile lor cu grâu si au plecat, făcându-se că merg la neguțătorie. Astfel, călătorind cu bună sporire, au ajuns mai întâi la Antiohia, unde, vânzându-si grâul după obiceiul neguțătoresc, au cumpărat alte lucruri.

Apoi, auzind de la alți negustori venețieni, care veniseră mai înainte din alte părți, cum că si ei au de gând să meargă la Lichia, în cetatea Mirei, pentru moastele Sfântului Nicolae, varenii s-au sârguit, ca să-i întreacă pe dânsii. Deci, mai degrabă călătorind si mai iute înotând, fi­indcă Dumnezeu purtase de grijă spre aju­torul lor, au ajuns în latura Lichiei si au stat la malul cetății Mirelor si, întrebând cu di­nadinsul de biserica sfântului și despre moaștele lui, și-au luat armele, temându-se ca nu cumva să-i oprească pe dânsii cine­va, și au mers la biserică. Acolo, aflând pa­tru monahi, i-au întrebat pe dânsii: «Unde se află moaștele Sfântului Nicolae, că voim ziceau dânsii – să ne închinăm lor». Iar monahii le-au arătat lor mormântul în bi­serică, întru care, ca sub un obroc, zăceau sub pardoseală, în pământ, moaștele cele tămăduitoare ale arhiereului lui Hristos.

Deci, varenii, dând la o parte pardosea­la bisericii și săpând pământul, au găsit ra­cla sfântului; iar când au descoperit-o, au văzut-o plină de mir binemirositor, care izvorâse din cinstitele lui moaște. Apoi, mirul l-au turnat în vasele lor, iar moastele sfântului, luându-le cu bucurie pe brațele lor preoții, le-au dus la corăbiile lor și le-au pus cu cinste într-una din ele. Luând ei sfintele moaște, s-au dus cu dânșii și doi monahi, iar doi au rămas la locul acela lân­gă biserică. Cu o bună neguțătorie ca aceas­ta și cu câștigul cel fără de preț, varenii, depărtându-se de malul Mirei Lichiei în 28 de zile ale lunii lui aprilie, după o bună și fericită călătorie, au ajuns degrabă în ce­tatea lor într-o duminică, în nouă zile ale lunii lui mai, la vremea Vecerniei.

Poporul cel din Bari, înștiințându-se de venirea la dânșii a cinstitelor moaște ale marelui plăcut al lui Dumnezeu Nicolae, îndată a ieșit întru întâmpinarea sfintelor moaște împreună cu episcopii, cu preoții, cu monahii și cu tot clerul bisericesc, băr­bați, femei și copii, și mulțimea a tot popo­rul, de la mic până la mare, cu făclii și cu tă­mâie, cântând și lăudând pe Dumnezeu și săvârșind cântări de rugăciune arhiereului lui Hristos. Apoi, luând cu bucurie și cu cinste acea neprețuită și duhovnicească vis­tierie, au pus-o în biserica Sfântului Ioan Înaintemergătorul, care era lângă mare. Si se făceau multe minuni la moaștele cele tămăduitoa­re. Pentru că șchiopii și or­bii, surzii și îndrăciții, cum și cei cuprinși de tot felul de boli primeau tămăduiri, atingându-se de moaștele sfântului. Luni de diminea­ță erau patruzeci și șapte de bărbați și de femei tămădu­iți; marți, douăzeci și două; miercuri, douăzeci și nouă; joi dimineața a tămăduit pe un om surd, care fusese cinci ani într-acea neputință.

După aceasta, Sfântul Nicolae, arhiere­ul lui Hristos, arătându-se în vedenie unui oarecare monah plăcut lui Dumnezeu, i-a zis: «Am venit cu bunăvoia lui Dumnezeu în această cetate, într-o duminică, în cea­sul al nouălea din zi și, într-același ceas, am dat din darul lui Dumnezeu tămăduire la unsprezece oameni». Această arătare a sfân­tului, monahul acela a spus-o la toți, spre mărirea plăcutului Domnului. După ace­ea, în toate zilele, sfintele lui moaște n-au încetat a da cu minune tămăduire și se dă până acum celor ce aleargă la dânsul cu cre­dință. Deci, cetățenii Varului, văzând darul cel făcător de minuni al moaștelor Sfântului Părinte Nicolae, curgând dintr-un izvor fără de scădere, au zidit o biserică din piatră în numele lui, mare și arătoasă, și au înfrumu­sețat-o cu tot felul de podoabe scumpe.

După aceasta, au ferecat o raclă de ar­gint cu pietre de mult preț și au aurit-o pes­te tot. Iar în anul al treilea, după aducerea cinstitelor moaște de la Mira Lichiei la Var, adunând clerici din cetă­țile și țările cele dimprejur ale arhiepiscopiei și epi­scopiei, au făcut cinstita mutare a sfintelor moaște ale făcătorului de minuni Nicolae din biserica Botezătorului în biserica cea nouă, zidită din piatră, întru numele lui, în ace­eași zi în care mai înainte le aduseseră în Var de la Mira Lichiei, și le-au pus cu racla cea de argint în al­tar. Iar racla cea veche pe care o aduseseră de la Mira Lichiei au pus-o în biseri­că, având în ea oarecare sfinte moaște, pentru în­chinăciunea celor ce ve­neau. Dintr-acea vreme s-a așezat praznicul Aducerii cinstitelor moaște ale ar­hiereului lui Hristos Nicolae să se prăznuiască în toți anii, în ziua a noua a lunii mai, cinstind prin acest praznic amândouă aduceri; adică pe cea din Mira la Var și pe cea din biserica Mergătorului Înainte în biserica cea nouă, pe care varenii au zi­dit-o din piatră, în nume­le Sfântului Nicolae.

După ce au trecut câți­va ani, după buna voire a Sfântului Nicolae – precum s-a arătat în vedenia unui oa­recare monah –, i-a poruncit și a pus sub Sfânta Masă, în altar, cinstitele lui moaște, care izvorăsc totdeauna mir; pre­cum se vede și acum acolo, că se dă spre tămăduirea tutu­ror bolilor și întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce este preamărit întru sfântul Său, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

 

Notă:

În prolog, după istoria scrisă despre aducerea cinstitelor moaște ale arhiereului Nicolae, se adaugă și o sfătuire către dreptcredincioși, pe care, mai pe scurt, o pomenim și noi aici în acest fel: „Să nu te minunezi, iubite cititor, că a voit Dumnezeu de a mutat trupurile sfinților din părțile Răsăritului la Apus, fiindcă năvăleau multe răutăți de la păgânii agareni asupra dreptei credințe; precum asemenea să nu te minunezi că a adus moaștele Sfântului Nicolae de la Mira Lichiei la Var.
Aceasta s-a făcut nu pentru cea mai multă dreaptă credință a apuseni­lor, nici pentru credința cea rea a răsăritenilor, pentru că răsăritenii, cu darul lui Dumnezeu, petreceau fără de prihană întru buna credință a părinților lor; iar apusenii este arătat că de la începutul anului 809 de la nașterea lui Hristos au scornit un lucru nou în mărturisirea credin­ței despre purcederea Sfântului Duh. Deci, Dumnezeu a trimis trupu­rile sfinților Săi de la Răsărit la Apus ca pe oarecare apostoli vii, care sfătuiau cu facerile de minuni pe cei de acolo să se întoarcă iarăși la mărturisirea credinței celei dintâi, împreună cu răsăritenii. Pentru că minunile nu se fac pentru cei dreptcredincioși, nici la unii ca aceștia se trimit ucenicii lui Hristos la propovăduire, ci prin mijlocul celor blân­zi, care merg ca oile prin mijlocul potrivnicilor lor”.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni