BOTEZUL¹ (baptizo, -are = a boteza, fundo, -are = a afunda, a scufunda în apă, „afundare” fiind termenul vechi pentru Botez sau Taina Sfântului Botez) este pri­ma taină pe care o primeste oricine dorește să devină membru al Bisericii creștine. Botezul se săvârseste în numele Sfintei Treimi, după cuvântul Mântuitorului Care l-a instituit, poruncind Sfinților Apostoli, înainte de înălțarea Sa la cer: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în nu­mele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh” (Mt 28, 19). Botezul se dă copilului care se naște, dar si omului în vârstă nebotezat sau care vine din altă religie.

Botezul se săvârșeste de către episcop sau preot – în cazuri extreme, și de diacon sau chiar de un laic; se face prin afundare de trei ori, în apă curată, a copilului, rostindu-se cuvintele: „Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui, Amin, al Fiului, Amin, al Sfântului Duh, Amin”.

Botezarea prin turnarea apei sau prin stro­pire, asa cum o fac catolicii, este îngădui­tă în Biserica Ortodoxă numai în cazuri excepționale, când nu se găsește apă de ajuns sau cineva este bolnav și nu poate suferi cufundarea în apă. Fiecare botezat este însoțit de un naș care mărturisește credința în Hristos în numele celui bote­zat și se obligă că va crește pe finul său în adevărata credință.

Tainele care însoțesc Botezul sunt Ungerea cu Sfântul Mir și Împărtășania, care se dă după săvârșirea Botezului celui care astfel s-a spălat de păcatul strămoșesc și de toate păcatele săvârșite până atunci (dacă cel botezat este adult). Prin păcat strămoșesc se înțelege păcatul săvârșit de primii oameni în Rai, prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu. Prin neasculta­re, ei s-au făcut vinovați de pedeapsă, pier­zând starea de fericire în care-i așezase Dumnezeu la creație. Păcatul lor și vina pentru păcat s-a transmis si urmașilor lor, și astfel întregul neam omenesc a devenit robul păcatului. Din această robie, omul nu poate fi mântuit decât prin jertfa de bunăvoie a cuiva care să nu aibă păcat.

Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat pe pământ și S-a jertfit, murind pentru om, spre a-l elibera din robia pă­catului.

Botezându-se în numele lui Hristos, omul se spală de păcat și poate primi mân­tuirea: „De nu se va naște cineva din apă si din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu” (In 3, 5), căci Botezul este nașterea la o viață nouă, fără păcat. Botezul nu distruge însă și înclinarea spre păcat cu care creștinul, adică cel ce a primit Botezul, trebuie să lupte necontenit spre a o înfrân­ge și a putea făptui binele, bucurându-se de toate binefacerile spirituale pe care i le dă Biserica lui Hristos. În afară de bote­zul prin apă, mai există un botez al sânge­lui, pe care l-au primit și îl primesc marti­rii care și-au vărsat sângele pentru apărarea credinței în Hristos, dar care n-au apucat să primească botezul cu apă. Se poate vorbi și de un altfel de botez, numit botezul dorinței, pe care l-au primit patri­arhii și drepții Vechiului Testament de di­nainte de venirea Mântuitorului, care au dorit să-L vadă pe Cel făgăduit de Dumnezeu și au murit cu credința în ve­nirea Lui. Sfântul Grigorie de Nazianz enumeră mai multe feluri de botez: al lui Moise sau cel scos din apă, al lui Ioan Botezătorul sau al pocăinței, al lui Hristos sau al Duhului, botezul sângelui sau al mar­tiriului, botezul lacrimilor (comparat cu pocăința).

Note: