BOTEZUL¹ (baptizo, -are = a boteza, fundo, -are = a afunda, a scufunda în apă, „afundare” fiind termenul vechi pentru Botez sau Taina Sfântului Botez) este pri­ma taină pe care o primeste oricine dorește să devină membru al Bisericii creștine. Botezul se săvârseste în numele Sfintei Treimi, după cuvântul Mântuitorului Care l-a instituit, poruncind SfinÅ£ilor Apostoli, înainte de înălÅ£area Sa la cer: „Mergând, învăÅ£aÅ£i toate neamurile, botezându-le în nu­mele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh” (Mt 28, 19). Botezul se dă copilului care se naște, dar si omului în vârstă nebotezat sau care vine din altă religie.

Botezul se săvârșeste de către episcop sau preot – în cazuri extreme, și de diacon sau chiar de un laic; se face prin afundare de trei ori, în apă curată, a copilului, rostindu-se cuvintele: „Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui, Amin, al Fiului, Amin, al Sfântului Duh, Amin”.

Botezarea prin turnarea apei sau prin stro­pire, asa cum o fac catolicii, este îngădui­tă în Biserica Ortodoxă numai în cazuri excepÅ£ionale, când nu se găsește apă de ajuns sau cineva este bolnav și nu poate suferi cufundarea în apă. Fiecare botezat este însoÅ£it de un naș care mărturisește credinÅ£a în Hristos în numele celui bote­zat și se obligă că va crește pe finul său în adevărata credinÅ£ă.

Tainele care însoÅ£esc Botezul sunt Ungerea cu Sfântul Mir și ÎmpărtăÅŸania, care se dă după săvârșirea Botezului celui care astfel s-a spălat de păcatul strămoșesc și de toate păcatele săvârșite până atunci (dacă cel botezat este adult). Prin păcat strămoșesc se înÅ£elege păcatul săvârșit de primii oameni în Rai, prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu. Prin neasculta­re, ei s-au făcut vinovaÅ£i de pedeapsă, pier­zând starea de fericire în care-i așezase Dumnezeu la creaÅ£ie. Păcatul lor și vina pentru păcat s-a transmis si urmașilor lor, și astfel întregul neam omenesc a devenit robul păcatului. Din această robie, omul nu poate fi mântuit decât prin jertfa de bunăvoie a cuiva care să nu aibă păcat.

Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat pe pământ ÅŸi S-a jertfit, murind pentru om, spre a-l elibera din robia pă­catului.

Botezându-se în numele lui Hristos, omul se spală de păcat ÅŸi poate primi mân­tuirea: „De nu se va naÅŸte cineva din apă si din Duh, nu va putea să intre în ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu” (In 3, 5), căci Botezul este naÅŸterea la o viaÅ£ă nouă, fără păcat. Botezul nu distruge însă ÅŸi înclinarea spre păcat cu care creÅŸtinul, adică cel ce a primit Botezul, trebuie să lupte necontenit spre a o înfrân­ge ÅŸi a putea făptui binele, bucurându-se de toate binefacerile spirituale pe care i le dă Biserica lui Hristos. În afară de bote­zul prin apă, mai există un botez al sânge­lui, pe care l-au primit ÅŸi îl primesc marti­rii care ÅŸi-au vărsat sângele pentru apărarea credinÅ£ei în Hristos, dar care n-au apucat să primească botezul cu apă. Se poate vorbi ÅŸi de un altfel de botez, numit botezul dorinÅ£ei, pe care l-au primit patri­arhii ÅŸi drepÅ£ii Vechiului Testament de di­nainte de venirea Mântuitorului, care au dorit să-L vadă pe Cel făgăduit de Dumnezeu ÅŸi au murit cu credinÅ£a în ve­nirea Lui. Sfântul Grigorie de Nazianz enumeră mai multe feluri de botez: al lui Moise sau cel scos din apă, al lui Ioan Botezătorul sau al pocăinÅ£ei, al lui Hristos sau al Duhului, botezul sângelui sau al mar­tiriului, botezul lacrimilor (comparat cu pocăinÅ£a).

Note: