Praznicul învierii din fiecare an con­stituie un înnoit prilej de a gusta şi de a trăi dinlăuntru Harul şi bucuria pe care ni le aduce Hristos Cel înviat, pentru a nu rămâne încă o dată doar la cele dinafară: la a lua „lumină" şi „paşti”, la ouă roşii şi la miel, la pască şi la cozonac, fără să mai ştim de fapt ce stă la temelia a tot ceea ce facem şi trăim în calitate de creştini...

E limpede că atunci când învierea Domnului ne găseşte în împrăştierea lă­untrică la care ne aduce viaţa pe care o acordăm zi de zi cu atâta fidelitate la „obli­gaţiile” lumii acesteia, ea se întâmpină şi se trăieşte ca unul dintre evenimentele co­tidiene pe care le traversăm, ca de obicei, la suprafaţă, în fugă, centrat pe mâncat şi pe băut, trecând pe lângă noi fără să lase în urmă decât amintiri exterioare...

învierea Domnului Hristos nu este „aniversarea” a ceea ce odată ca nicioda­tă s-a întâmplat mai mult sau mai puţin real, ci înseamnă prilejul de a ne face păr­taşi dinlăuntru la ceea ce acest eveniment dumnezeiesc aduce cu sine pentru noi şi pentru a noastră mântuire.

Hristos Dumnezeul Cel Fără de moar­te a gustat moartea pentru noi şi a biru­it-o, pentru ca noi, cei muritori, să gustăm din Viaţa Sa cea nouă şi fără de sfârşit.

Cel ce, Dumnezeu fiind, S-a făcut om pentru noi şi a primit a fi neputincios ca un prunc iese astăzi ca un Atotputernic din pântecele pământului, pentru a ne aduce bucuria vieţii celei veşnice şi Împărăţia Cerurilor, pe care ne îndeam­nă să le primim ca pruncii.

Hristos Cel ce a primit suferinţa şi moartea din dorinţa iubitoare şi compă­timitoare de a fi părtaş la toate ale noastre vine astăzi în viaţa noastră, cu toate sufe­rinţele şi întunecimile ei, să o lumineze cu Lumina Vieţii şi a Învierii Sale.

Hristos Cel înviat, curăţind, prin moar­te, firea noastră de păcat, vine în necură- ţia sufletului nostru, ca să o curăţească cu scump Sângele Său, ce izvorăşte din coas­ta Sa precum dintr-un izvor al nestrică- ciunii.

Domnul Cel necuprins vine astăzi să vindece rănile sufletelor şi ale trupurilor noastre şi îngustimea gândirii şi priceperii noastre, curăţindu-ne simţurile pecetluite cu Sfântul Mir la Botez, spre a ni le deschi­de la contemplarea frumuseţii Sale.

Hristos Domnul Cel înviat vine astăzi în singurătatea sufletului nostru pentru a ne încredinţa de prezenţa Lui şi de împreună-petrecerea Sa cu noi, în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor. El Se face împreună-călător cu fiecare dintre noi pe ca­lea vieţii, precum odinioară cu Luca şi Cleopa pe drumul Emausului, pentru a ni

Se arăta şi nouă la frângerea pâinii, la fie­care Dumnezeiască Liturghie.

Hristos Cel ce a stat trei zile în mor­mânt vine astăzi în mijlocul nostru şi în cămara de taină din sufletul fiecăruia din­tre noi pentru a ne spune: Nu vă temeţi voi! Pace vouă!

Astăzi graniţa dintre cele cereşti şi cele pământeşti este deschisă şi cei răposaţi – strămoşii, părinţii şi maicile noastre, fra­ţii şi surorile, fiii şi fiicele care s-au mutat de la noi – prăznuiesc împreună cu noi Învierea Domnului.

Acestuia să-I redeschidem astăzi inimi­le şi viaţa noastră şi să-L slăvim pentru toa­te darurile pe care ni le aduce, pentru a ne face şi pe noi martorii Lui în lumea care ne înconjoară şi care, nemaicunoscându-L cu adevărat, s-a îmbolnăvit de descurajare şi deznădejde, de violenţă şi de agresivitate, s-a umplut de neînţelegeri, de certuri şi de dezbinări. Întregul pământ şi întreaga făp­tură (creaţie) aşteaptă arătarea fiilor lui Dumnezeu, pentru a mai putea vedea o undă de speranţă în convulsiile prin care trece şi în degradarea la care a ajuns.

Prin pătimirile şi Învierea Sa, Hristos ne cheamă astăzi şi pe noi, pe toţi cei ce credem în El, la compătimire cu suferin­ţa întregului neam omenesc şi la rugăciu­ne pentru mântuirea tuturor, precum şi pentru propria noastră mântuire; să de­venim şi noi fii ai Învierii care să ducem această bună vestire la toată lumea, îm­prospătând cu ea întreaga făptură, dându-i nădejde de viaţă nouă, întemeiată pe Hristos Cel Înviat din morţi.

De aceea, vă îndemn şi eu, împreună cu Sfântul Apostol Pavel:

Că lui Hristos Cel ce pentru noi a înviat din morţi I se cuvine toată slava şi cinstea, Lui să-I închinăm toată viaţa noastră şi nădejdea, acum şi în veci. Amin.

† Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei