Cuvânt la ÃŽnvierea Domnului

Praznicul învierii din fiecare an con­stituie un înnoit prilej de a gusta ÅŸi de a trăi dinlăuntru Harul ÅŸi bucuria pe care ni le aduce Hristos Cel înviat, pentru a nu rămâne încă o dată doar la cele dinafară: la a lua „lumină" ÅŸi „paÅŸti”, la ouă roÅŸii ÅŸi la miel, la pască ÅŸi la cozonac, fără să mai ÅŸtim de fapt ce stă la temelia a tot ceea ce facem ÅŸi trăim în calitate de creÅŸtini...

E limpede că atunci când învierea Domnului ne găseÅŸte în împrăÅŸtierea lă­untrică la care ne aduce viaÅ£a pe care o acordăm zi de zi cu atâta fidelitate la „obli­gaÅ£iile” lumii acesteia, ea se întâmpină ÅŸi se trăieÅŸte ca unul dintre evenimentele co­tidiene pe care le traversăm, ca de obicei, la suprafaÅ£ă, în fugă, centrat pe mâncat ÅŸi pe băut, trecând pe lângă noi fără să lase în urmă decât amintiri exterioare...

învierea Domnului Hristos nu este „aniversarea” a ceea ce odată ca nicioda­tă s-a întâmplat mai mult sau mai puÅ£in real, ci înseamnă prilejul de a ne face păr­taÅŸi dinlăuntru la ceea ce acest eveniment dumnezeiesc aduce cu sine pentru noi ÅŸi pentru a noastră mântuire.

Hristos Dumnezeul Cel Fără de moar­te a gustat moartea pentru noi ÅŸi a biru­it-o, pentru ca noi, cei muritori, să gustăm din ViaÅ£a Sa cea nouă ÅŸi fără de sfârÅŸit.

Cel ce, Dumnezeu fiind, S-a făcut om pentru noi ÅŸi a primit a fi neputincios ca un prunc iese astăzi ca un Atotputernic din pântecele pământului, pentru a ne aduce bucuria vieÅ£ii celei veÅŸnice ÅŸi ÎmpărăÅ£ia Cerurilor, pe care ne îndeam­nă să le primim ca pruncii.

Hristos Cel ce a primit suferinÅ£a ÅŸi moartea din dorinÅ£a iubitoare ÅŸi compă­timitoare de a fi părtaÅŸ la toate ale noastre vine astăzi în viaÅ£a noastră, cu toate sufe­rinÅ£ele ÅŸi întunecimile ei, să o lumineze cu Lumina VieÅ£ii ÅŸi a Învierii Sale.

Hristos Cel înviat, curăÅ£ind, prin moar­te, firea noastră de păcat, vine în necură- Å£ia sufletului nostru, ca să o curăÅ£ească cu scump Sângele Său, ce izvorăÅŸte din coas­ta Sa precum dintr-un izvor al nestrică- ciunii.

Domnul Cel necuprins vine astăzi să vindece rănile sufletelor ÅŸi ale trupurilor noastre ÅŸi îngustimea gândirii ÅŸi priceperii noastre, curăÅ£indu-ne simÅ£urile pecetluite cu Sfântul Mir la Botez, spre a ni le deschi­de la contemplarea frumuseÅ£ii Sale.

Hristos Domnul Cel înviat vine astăzi în singurătatea sufletului nostru pentru a ne încredinÅ£a de prezenÅ£a Lui ÅŸi de împreună-petrecerea Sa cu noi, în toate zilele, până la sfârÅŸitul veacurilor. El Se face împreună-călător cu fiecare dintre noi pe ca­lea vieÅ£ii, precum odinioară cu Luca ÅŸi Cleopa pe drumul Emausului, pentru a ni

Se arăta ÅŸi nouă la frângerea pâinii, la fie­care Dumnezeiască Liturghie.

Hristos Cel ce a stat trei zile în mor­mânt vine astăzi în mijlocul nostru ÅŸi în cămara de taină din sufletul fiecăruia din­tre noi pentru a ne spune: Nu vă temeÅ£i voi! Pace vouă!

Astăzi graniÅ£a dintre cele cereÅŸti ÅŸi cele pământeÅŸti este deschisă ÅŸi cei răposaÅ£i – strămoÅŸii, părinÅ£ii ÅŸi maicile noastre, fra­Å£ii ÅŸi surorile, fiii ÅŸi fiicele care s-au mutat de la noi – prăznuiesc împreună cu noi Învierea Domnului.

Acestuia să-I redeschidem astăzi inimi­le ÅŸi viaÅ£a noastră ÅŸi să-L slăvim pentru toa­te darurile pe care ni le aduce, pentru a ne face ÅŸi pe noi martorii Lui în lumea care ne înconjoară ÅŸi care, nemaicunoscându-L cu adevărat, s-a îmbolnăvit de descurajare ÅŸi deznădejde, de violenÅ£ă ÅŸi de agresivitate, s-a umplut de neînÅ£elegeri, de certuri ÅŸi de dezbinări. Întregul pământ ÅŸi întreaga făp­tură (creaÅ£ie) aÅŸteaptă arătarea fiilor lui Dumnezeu, pentru a mai putea vedea o undă de speranÅ£ă în convulsiile prin care trece ÅŸi în degradarea la care a ajuns.

Prin pătimirile ÅŸi Învierea Sa, Hristos ne cheamă astăzi ÅŸi pe noi, pe toÅ£i cei ce credem în El, la compătimire cu suferin­Å£a întregului neam omenesc ÅŸi la rugăciu­ne pentru mântuirea tuturor, precum ÅŸi pentru propria noastră mântuire; să de­venim ÅŸi noi fii ai Învierii care să ducem această bună vestire la toată lumea, îm­prospătând cu ea întreaga făptură, dându-i nădejde de viaÅ£ă nouă, întemeiată pe Hristos Cel Înviat din morÅ£i.

De aceea, vă îndemn ÅŸi eu, împreună cu Sfântul Apostol Pavel:

„BucuraÅ£i-vă pururea întru Domnul!

Si iarăÅŸi zic: BucuraÅ£i-vă!

Omenia voastră să se facă cunoscută tuturor oamenilor!

Domnul este aproape!

Nu vă împovăraÅ£i cu nici o grijă.

Ci întru toate, prin rugăciune ÅŸi mijlocire cu mulÅ£umire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu.

Si pacea lui Dumnezeu, care covârÅŸeÅŸte orice minte, să păzească inimile voastre ÅŸi cugetele voastre întru Hristos Iisus.

Mai departe, fraÅ£ilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute ÅŸi orice laudă, la acestea să vă fie gândul’’ (Filip. 4,4-8).

Că lui Hristos Cel ce pentru noi a înviat din morÅ£i I se cuvine toată slava ÅŸi cinstea, Lui să-I închinăm toată viaÅ£a noastră ÅŸi nădejdea, acum ÅŸi în veci. Amin.

† Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei