Cuvânt la ÃŽnvierea Domnului

publicat in Cuvântul episcopului Siluan pe 1 Aprilie 2014, 14:32

HRISTOS CEL ÎNVIAT, NÄ‚DEJDEA VIEÅ¢II NOASTRE

Hristos a Înviat!

Această salutare cu care ne întâmpi­năm unii pe alții, începând de astăzi și până la praznicul înălțării Domnului, constitu­ie în mod prescurtat mărturisirea noastră de credință în Hristos Cel ce a pătimit și S-a îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi, S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui și iarăși va să vină cu sla­vă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit, așa cum spunem în Crez.

Praznicul învierii din fiecare an con­stituie un înnoit prilej de a gusta și de a trăi dinlăuntru Harul și bucuria pe care ni le aduce Hristos Cel înviat, pentru a nu rămâne încă o dată doar la cele dinafară: la a lua „lumină" și „paști”, la ouă roșii și la miel, la pască și la cozonac, fără să mai știm de fapt ce stă la temelia a tot ceea ce facem și trăim în calitate de creștini...

E limpede că atunci când învierea Domnului ne găsește în împrăștierea lă­untrică la care ne aduce viața pe care o acordăm zi de zi cu atâta fidelitate la „obli­gațiile” lumii acesteia, ea se întâmpină și se trăiește ca unul dintre evenimentele co­tidiene pe care le traversăm, ca de obicei, la suprafață, în fugă, centrat pe mâncat și pe băut, trecând pe lângă noi fără să lase în urmă decât amintiri exterioare...

învierea Domnului Hristos nu este „aniversarea” a ceea ce odată ca nicioda­tă s-a întâmplat mai mult sau mai puțin real, ci înseamnă prilejul de a ne face păr­tași dinlăuntru la ceea ce acest eveniment dumnezeiesc aduce cu sine pentru noi și pentru a noastră mântuire.

Hristos Dumnezeul Cel Fără de moar­te a gustat moartea pentru noi și a biru­it-o, pentru ca noi, cei muritori, să gustăm din Viața Sa cea nouă și fără de sfârșit.

Cel ce, Dumnezeu fiind, S-a făcut om pentru noi și a primit a fi neputincios ca un prunc iese astăzi ca un Atotputernic din pântecele pământului, pentru a ne aduce bucuria vieții celei veșnice și Împărăția Cerurilor, pe care ne îndeam­nă să le primim ca pruncii.

Hristos Cel ce a primit suferința și moartea din dorința iubitoare și compă­timitoare de a fi părtaș la toate ale noastre vine astăzi în viața noastră, cu toate sufe­rințele și întunecimile ei, să o lumineze cu Lumina Vieții și a Învierii Sale.

Hristos Cel înviat, curățind, prin moar­te, firea noastră de păcat, vine în necură- ția sufletului nostru, ca să o curățească cu scump Sângele Său, ce izvorăște din coas­ta Sa precum dintr-un izvor al nestrică- ciunii.

Domnul Cel necuprins vine astăzi să vindece rănile sufletelor și ale trupurilor noastre și îngustimea gândirii și priceperii noastre, curățindu-ne simțurile pecetluite cu Sfântul Mir la Botez, spre a ni le deschi­de la contemplarea frumuseții Sale.

Hristos Domnul Cel înviat vine astăzi în singurătatea sufletului nostru pentru a ne încredința de prezența Lui și de împreună-petrecerea Sa cu noi, în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor. El Se face împreună-călător cu fiecare dintre noi pe ca­lea vieții, precum odinioară cu Luca și Cleopa pe drumul Emausului, pentru a ni

Se arăta și nouă la frângerea pâinii, la fie­care Dumnezeiască Liturghie.

Hristos Cel ce a stat trei zile în mor­mânt vine astăzi în mijlocul nostru și în cămara de taină din sufletul fiecăruia din­tre noi pentru a ne spune: Nu vă temeți voi! Pace vouă!

Astăzi granița dintre cele cerești și cele pământești este deschisă și cei răposați – strămoșii, părinții și maicile noastre, fra­ții și surorile, fiii și fiicele care s-au mutat de la noi – prăznuiesc împreună cu noi Învierea Domnului.

Acestuia să-I redeschidem astăzi inimi­le și viața noastră și să-L slăvim pentru toa­te darurile pe care ni le aduce, pentru a ne face și pe noi martorii Lui în lumea care ne înconjoară și care, nemaicunoscându-L cu adevărat, s-a îmbolnăvit de descurajare și deznădejde, de violență și de agresivitate, s-a umplut de neînțelegeri, de certuri și de dezbinări. Întregul pământ și întreaga făp­tură (creație) așteaptă arătarea fiilor lui Dumnezeu, pentru a mai putea vedea o undă de speranță în convulsiile prin care trece și în degradarea la care a ajuns.

Prin pătimirile și Învierea Sa, Hristos ne cheamă astăzi și pe noi, pe toți cei ce credem în El, la compătimire cu suferin­ța întregului neam omenesc și la rugăciu­ne pentru mântuirea tuturor, precum și pentru propria noastră mântuire; să de­venim și noi fii ai Învierii care să ducem această bună vestire la toată lumea, îm­prospătând cu ea întreaga făptură, dându-i nădejde de viață nouă, întemeiată pe Hristos Cel Înviat din morți.

De aceea, vă îndemn și eu, împreună cu Sfântul Apostol Pavel:

„Bucurați-vă pururea întru Domnul!
Si iarăși zic: Bucurați-vă!
Omenia voastră să se facă cunoscută tuturor oamenilor!
Domnul este aproape!
Nu vă împovărați cu nici o grijă.
Ci întru toate, prin rugăciune și mijlocire cu mulțumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu.
Si pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să păzească inimile voastre și cugetele voastre întru Hristos Iisus.
Mai departe, fraților, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute și orice laudă, la acestea să vă fie gândul’’ (Filip. 4,4-8).

Că lui Hristos Cel ce pentru noi a înviat din morți I se cuvine toată slava și cinstea, Lui să-I închinăm toată viața noastră și nădejdea, acum și în veci. Amin.

† Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei