Mâna

Nu soarele sau candelele
luminează Biserica
ci strălucirea Mâinii care
ne cuminecă...

în lumina ei vedem
că de ea se prind pruncii
învăÅ£ând
să meargă

pe ea o sărută buzele
celui
ce se roagă

cu ea uneÅŸte preotul
mâinile mirilor

ÅŸi de ea
cu mâini tremurânde se Å£in bătrânii
când îÅŸi caută strana
din cer...

Marius Iordăchioaia

ViaÅ£a socială are nevoie de oameni căsătoriÅ£i aÅŸa cum are nevoie de muncitori ÅŸi de soldaÅ£i. Utilitarismul ei poate justifica chiar ÅŸi poligamia Vechiului Testament sau Codul lui Hammurabi, care legaliza concubinele fertile ÅŸi le dădea rangul de soÅ£ii. Aici binele speciei primează asupra aceluia al indivizilor. Societatea nu se interesează direct de conÅ£inutul biologic ÅŸi sociologic al unirilor conjugale. Ea nu are nimic de spus despre iubire ÅŸi, când o face, subînÅ£elege familia ÅŸi nu iubirea.

Iubirea fuge de aceste forme ÅŸi se eliberează ÅŸi de cea religioasă când aceasta nu-i spune nimic adecvat tainei sale. O asemenea „educaÅ£ie sentimentală” produce sciziuni, secularizează ÅŸi cu timpul îndepărtează de Biserică. Pe de altă parte, învăÅ£ătura obiÅŸnuită nu încurajează deloc spiritualizarea conjugală în sine; socializată, ea nu enunÅ£ă decât banalităÅ£i despre dragostea procreatoare.

Este momentul să ne amintim cuvântul Sfântului Benedict din Regula sa: „Există căi care le par oamenilor drepte, dar capătul lor se afundă până în adâncurile iadului” (Prov. 16, 25). SeminÅ£ele depuse în Biblie înfloresc doar după multe secole. Astăzi, o spiritualitate cu totul nouă se afirmă ÅŸi caută în iubirea conjugală nici mai mult, nici mai puÅ£in decât o vocaÅ£ie sacerdotală: SacerdoÅ£iul conjugal.

Numai ridicându-ne deasupra filozofiei „binelui comun” putem sesiza valoarea unică a celor care se iubesc. Acest element intim ÅŸi ascuns este binecuvântat în Taina cununiei, iubirea este materia Tainei ÅŸi ea primeÅŸte darul Duhului Sfânt, Cincizecime conjugală. Societatea nu cunoaÅŸte decât suprafaÅ£a. Or între cei doi îndrăgostiÅ£i numai Dumnezeu este cel de al treilea termen; de aceea sensul căsătoriei se află tocmai în acest raport dual ÅŸi nemijlocit cu Dumnezeu.

Origen subliniază că mâna lui Dumnezeu este cea care îi uneÅŸte pe cei ce se iubesc. Sfântul Ioan Gură de Aur vede în orice căsătorie o imagine a nunÅ£ii din Cana ÅŸi, în felul acesta, prezenÅ£a reală a lui Hristos. „Domnul vine aici pentru a face iarăÅŸi ÅŸi iarăÅŸi aceeaÅŸi minune”, adaugă Sfântul Chiril al Alexandriei.

Bărbatul ÅŸi femeia merg unul spre celălalt, „cunoscându-se reciproc”, revelându-se unul celuilalt pentru o împreună-înălÅ£are; nimic exterior nu înnobilează sau legitimează ÅŸi cu atât mai puÅ£in „scuză” acest sens care se plasează împărăteÅŸte în sine însuÅŸi, înainte sau chiar independent de procreaÅ£ie. Copilul poate veni ca un fruct din revărsarea plenitudinii ei, dar nu procreaÅ£ia este cea care determină ÅŸi constituie valoarea căsătoriei. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Atunci când copilul nu vine, nu vor mai fi doi care să alcătuiască un singur trup? Ba da, cu siguranÅ£ă da, căci dragostea conjugală este cea care produce acest rezultat, confundând ÅŸi amestecând fiinÅ£ele lor una cu cealaltă. Dacă turnaÅ£i parfum în untdelemn, amestecul formează un singur tot; la fel ÅŸi aici”.

„Două suflete unite astfel n-au a se teme de nimic. Cu înÅ£elegere, pace ÅŸi iubire reciprocă, bărbatul ÅŸi femeia sunt în posesia tuturor bunurilor. Ei pot trăi în pace, la adăpostul zidului de nestrăpuns care îi apără ÅŸi care este iubirea cea după voia lui Dumnezeu. Iubirea îi face mai tari ca diamantul ÅŸi mai duri ca fierul, navigatori în plenitudine, se îndreaptă spre slava cea veÅŸnică, atrag mereu mai mult harul lui Dumnezeu”. „Căsătoria este unirea intimă a două vieÅ£i”, „Taină a iubirii”.

Paul Evdokimov, Taina iubirii

Copilărie împlinită

Și eu am vrut să mă fac mare...
ÅŸi mari s-au făcut
doar greÅŸelile mele...

aÅŸa am aflat taina acestei lumi
a tristeÅ£ii din surâsul
părinÅ£ilor mei...

dar într-o zi
în Biserică am găsit
un Copil al cărui surâs nu avea
această umbră...

ÅŸi pe Care
urmându-L în lăuntrul meu

eu am început să mă fac
tot mai mic

iar viaţa mea

tot mai mare...

Marius Iordăchioaia