Mâna

Nu soarele sau candelele
luminează Biserica
ci strălucirea Mâinii care
ne cuminecă...

în lumina ei vedem
că de ea se prind pruncii
învăţând
să meargă

pe ea o sărută buzele
celui
ce se roagă

cu ea uneşte preotul
mâinile mirilor

şi de ea
cu mâini tremurânde se ţin bătrânii
când îşi caută strana
din cer...

Marius Iordăchioaia

Viaţa socială are nevoie de oameni căsătoriţi aşa cum are nevoie de muncitori şi de soldaţi. Utilitarismul ei poate justifica chiar şi poligamia Vechiului Testament sau Codul lui Hammurabi, care legaliza concubinele fertile şi le dădea rangul de soţii. Aici binele speciei primează asupra aceluia al indivizilor. Societatea nu se interesează direct de conţinutul biologic şi sociologic al unirilor conjugale. Ea nu are nimic de spus despre iubire şi, când o face, subînţelege familia şi nu iubirea.

Iubirea fuge de aceste forme şi se eliberează şi de cea religioasă când aceasta nu-i spune nimic adecvat tainei sale. O asemenea „educaţie sentimentală” produce sciziuni, secularizează şi cu timpul îndepărtează de Biserică. Pe de altă parte, învăţătura obişnuită nu încurajează deloc spiritualizarea conjugală în sine; socializată, ea nu enunţă decât banalităţi despre dragostea procreatoare.

Este momentul să ne amintim cuvântul Sfântului Benedict din Regula sa: „Există căi care le par oamenilor drepte, dar capătul lor se afundă până în adâncurile iadului” (Prov. 16, 25). Seminţele depuse în Biblie înfloresc doar după multe secole. Astăzi, o spiritualitate cu totul nouă se afirmă şi caută în iubirea conjugală nici mai mult, nici mai puţin decât o vocaţie sacerdotală: Sacerdoţiul conjugal.

Numai ridicându-ne deasupra filozofiei „binelui comun” putem sesiza valoarea unică a celor care se iubesc. Acest element intim şi ascuns este binecuvântat în Taina cununiei, iubirea este materia Tainei şi ea primeşte darul Duhului Sfânt, Cincizecime conjugală. Societatea nu cunoaşte decât suprafaţa. Or între cei doi îndrăgostiţi numai Dumnezeu este cel de al treilea termen; de aceea sensul căsătoriei se află tocmai în acest raport dual şi nemijlocit cu Dumnezeu.

Origen subliniază că mâna lui Dumnezeu este cea care îi uneşte pe cei ce se iubesc. Sfântul Ioan Gură de Aur vede în orice căsătorie o imagine a nunţii din Cana şi, în felul acesta, prezenţa reală a lui Hristos. „Domnul vine aici pentru a face iarăşi şi iarăşi aceeaşi minune”, adaugă Sfântul Chiril al Alexandriei.

Bărbatul şi femeia merg unul spre celălalt, „cunoscându-se reciproc”, revelându-se unul celuilalt pentru o împreună-înălţare; nimic exterior nu înnobilează sau legitimează şi cu atât mai puţin „scuză” acest sens care se plasează împărăteşte în sine însuşi, înainte sau chiar independent de procreaţie. Copilul poate veni ca un fruct din revărsarea plenitudinii ei, dar nu procreaţia este cea care determină şi constituie valoarea căsătoriei. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Atunci când copilul nu vine, nu vor mai fi doi care să alcătuiască un singur trup? Ba da, cu siguranţă da, căci dragostea conjugală este cea care produce acest rezultat, confundând şi amestecând fiinţele lor una cu cealaltă. Dacă turnaţi parfum în untdelemn, amestecul formează un singur tot; la fel şi aici”.

„Două suflete unite astfel n-au a se teme de nimic. Cu înţelegere, pace şi iubire reciprocă, bărbatul şi femeia sunt în posesia tuturor bunurilor. Ei pot trăi în pace, la adăpostul zidului de nestrăpuns care îi apără şi care este iubirea cea după voia lui Dumnezeu. Iubirea îi face mai tari ca diamantul şi mai duri ca fierul, navigatori în plenitudine, se îndreaptă spre slava cea veşnică, atrag mereu mai mult harul lui Dumnezeu”. „Căsătoria este unirea intimă a două vieţi”, „Taină a iubirii”.

Paul Evdokimov, Taina iubirii

Copilărie împlinită

Și eu am vrut să mă fac mare...
şi mari s-au făcut
doar greşelile mele...

aşa am aflat taina acestei lumi
a tristeţii din surâsul
părinţilor mei...

dar într-o zi
în Biserică am găsit
un Copil al cărui surâs nu avea
această umbră...

şi pe Care
urmându-L în lăuntrul meu

eu am început să mă fac
tot mai mic

iar viaţa mea

tot mai mare...

Marius Iordăchioaia