Dacă ziua Duminicii în sine este o sărbătoare, iar pomenirea ÎnÅ£eleptei MuceniÅ£e din Alexandria Egiptului este ÅŸi aceasta o sărbătoare mult iubită de creÅŸtinii dreptslăvitori, ÅŸi mai mult pentru noi, cei răsfiraÅ£i pe meleaguri străine, vizita pastorală a PreasfinÅ£iei Sale a adăugat o a treia semnificaÅ£ie, oarecum mai legată de condiÅ£ia noastră de străini călători pe acest pământ – străini, dar, prin arhiereu ÅŸi prin preot, însoÅ£iÅ£i de ÎnsuÅŸi Hristos, Arhiereul cel VeÅŸnic, Mântuitorul nostru ÅŸi mai ales Tămăduitorul sufletelor ÅŸi al trupurilor noastre, al suferinÅ£elor noastre. Åži suntem mai puÅ£in străini dacă Îl avem pe Hristos în noi… Am vrea să spunem că ÅŸi noi, ca ÅŸi Luca ÅŸi Cleopa, mergând pe drumul ce duce spre Å£arina muncii noastre, obosiÅ£i, plini de griji, departe de Ierusalimul simbolic al Å£ării noastre, al patriei, la multe stadii, ne întâlnim cu Domnul în chip ascuns, aproape de nerecunoscut, poate datorită lipsei noastre de trezvie, în prezenÅ£a ÅŸi slujirea dumnezeiască a arhiereului celui pământesc, a celui de un neam cu noi. Åži realmente ne arde inima în noi, nedându‑ne uneori seama decât prea târziu de darul duhovnicesc al prezenÅ£ei arhiereÅŸti care se întâmplă la vremea cuvenită, după voia lui Dumnezeu, după rânduiala bisericească, după necesităÅ£ile duhovniceÅŸti ÅŸi mai ales după limitarea aceasta datorată timpului ÅŸi marilor distanÅ£e pe care le are de parcurs arhiereul, mai cu seamă într‑o zonă atât de mare cum este Peninsula Iberică ÅŸi insulele care aparÅ£in de Spania ÅŸi Portugalia, unde adeseori doar zborul avionului poate înghiÅ£i mulÅ£imea kilometrilor.

Grija bisericilor mistuie pe arhiereu, care, cu timp sau fără timp, se interesează de ele chiar ÅŸi de departe ÅŸi priveÅŸte cu luare aminte la buna stare, la statornicia lor ÅŸi, bineînÅ£eles, la unitatea noastră, a tuturor, „cu ochi ca de vultur”, cum spunea PreasfinÅ£ia Sa în cuvântul de învăÅ£ătură. 

La finalul cuvintelor de învăÅ£ătură, după ce ne‑am bucurat ÅŸi de rememorarea pildei Marii MuceniÅ£e Ecaterina ÅŸi de virtutea aceasta extraordinară a mucenicilor de a‑şi dărui propria viaÅ£ă lui Hristos, după ce ne‑am amintit de pilda uimitoare a MuceniÅ£ei Felicitas, care a suferit mai înainte de martiriu durerile naÅŸterii chiar în temniÅ£ă, însă cu darul Domnului nu a simÅ£it în niciun fel durerile muceniciei, PreasfinÅ£itul ne‑a explicat o veche tradiÅ£ie românească ce se regăseÅŸte chiar în cuvintele colindelor de Crăciun, atât de dragi nouă. Ne‑a povestit despre strămoÅŸii noÅŸtri care, la sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică, aduceau acasă ramuri din merii pe care îi curăÅ£au, ramuri pe care apoi le puneau în vase cu apă ÅŸi care, exact la vremea colindelor de Crăciun, înfloreau cu dalbe flori, flori care preînchipuie pe Hristos, Pruncul cel nou, Mielul cel neprihănit născut din Preacurata Fecioară.

Prin toate acestea, noi, nevrednicii ÅŸi încă neînÅ£elegătorii ÅŸi neînvăÅ£aÅ£ii ucenici ai Sfântului Grigorie Palama, ne amintim de dumnezeieÅŸtile cuvinte ale acestuia, prin care ne‑a îndemnat să preacinstim pe Maica Domnului ca pe hotarul cel de taină al întregii creaÅ£ii ÅŸi desăvârÅŸita  mijlocitoare a noastră înaintea Tronului Arhiereului Celui Mare, al Împăratului ÅŸi Dumnezeului nostru Iisus Hristos.

Åži pentru că a fost zi de prăznuire a mucenicilor, zicem că Sfânta Mare MuceniÅ£ă Ecaterina a hotărât să avem împreună cu noi pe domnul Dionisie Stoenescu, împreună‑pătimitor la Aiud cu mulÅ£i dintre cunoscuÅ£ii mărturisitori din vremea marii persecuÅ£ii atee a veacului trecut ÅŸi care la agapa ce a urmat ne‑a împărtăÅŸit cu smerenie un adevăr extraordinar, cunoscut prin suferinÅ£ă, anume că firea omului, în vreme de grea pătimire, tinde natural spre rugăciune, spre Dumnezeu, al Cărui chip este omul… Putem spune că pe noi, cei din urma acestor pătimitori, pe noi, cei lipsiÅ£i de virtutea cercetării celui întemniÅ£at, pe noi ne‑a cercetat chiar cel mai înainte întemniÅ£at ÅŸi căruia i‑a dăruit Domnul mulÅ£i ani, 87, ÅŸi mai ales putere ca să ne dea mărturie despre acele vremuri, despre acele suferinÅ£e ÅŸi mai ales despre lucrarea Domnului în inima multora din cei ce au suferit.  

MulÅ£umim PreasfinÅ£itului pentru a ne fi dăruit o zi de împreună‑slujire ÅŸi împreună‑bucurie din preÅ£iosul timp pe care i‑l dorim cu mult spor în păstorirea turmei sale pe calea mântuirii!