Dacă ziua Duminicii în sine este o sărbătoare, iar pomenirea Înțeleptei Mucenițe din Alexandria Egiptului este și aceasta o sărbătoare mult iubită de creștinii dreptslăvitori, și mai mult pentru noi, cei răsfirați pe meleaguri străine, vizita pastorală a Preasfinției Sale a adăugat o a treia semnificație, oarecum mai legată de condiția noastră de străini călători pe acest pământ – străini, dar, prin arhiereu și prin preot, însoțiți de Însuși Hristos, Arhiereul cel Veșnic, Mântuitorul nostru și mai ales Tămăduitorul sufletelor și al trupurilor noastre, al suferințelor noastre. Åži suntem mai puțin străini dacă Îl avem pe Hristos în noi… Am vrea să spunem că și noi, ca și Luca și Cleopa, mergând pe drumul ce duce spre țarina muncii noastre, obosiți, plini de griji, departe de Ierusalimul simbolic al țării noastre, al patriei, la multe stadii, ne întâlnim cu Domnul în chip ascuns, aproape de nerecunoscut, poate datorită lipsei noastre de trezvie, în prezența și slujirea dumnezeiască a arhiereului celui pământesc, a celui de un neam cu noi. Åži realmente ne arde inima în noi, nedându‑ne uneori seama decât prea târziu de darul duhovnicesc al prezenței arhierești care se întâmplă la vremea cuvenită, după voia lui Dumnezeu, după rânduiala bisericească, după necesitățile duhovnicești și mai ales după limitarea aceasta datorată timpului și marilor distanțe pe care le are de parcurs arhiereul, mai cu seamă într‑o zonă atât de mare cum este Peninsula Iberică și insulele care aparțin de Spania și Portugalia, unde adeseori doar zborul avionului poate înghiți mulțimea kilometrilor.

Grija bisericilor mistuie pe arhiereu, care, cu timp sau fără timp, se interesează de ele chiar și de departe și privește cu luare aminte la buna stare, la statornicia lor și, bineînțeles, la unitatea noastră, a tuturor, „cu ochi ca de vultur”, cum spunea Preasfinția Sa în cuvântul de învățătură. 

La finalul cuvintelor de învățătură, după ce ne‑am bucurat și de rememorarea pildei Marii Mucenițe Ecaterina și de virtutea aceasta extraordinară a mucenicilor de a‑și dărui propria viață lui Hristos, după ce ne‑am amintit de pilda uimitoare a Muceniței Felicitas, care a suferit mai înainte de martiriu durerile nașterii chiar în temniță, însă cu darul Domnului nu a simțit în niciun fel durerile muceniciei, Preasfințitul ne‑a explicat o veche tradiție românească ce se regăsește chiar în cuvintele colindelor de Crăciun, atât de dragi nouă. Ne‑a povestit despre strămoșii noștri care, la sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică, aduceau acasă ramuri din merii pe care îi curățau, ramuri pe care apoi le puneau în vase cu apă și care, exact la vremea colindelor de Crăciun, înfloreau cu dalbe flori, flori care preînchipuie pe Hristos, Pruncul cel nou, Mielul cel neprihănit născut din Preacurata Fecioară.

Prin toate acestea, noi, nevrednicii și încă neînțelegătorii și neînvățații ucenici ai Sfântului Grigorie Palama, ne amintim de dumnezeieștile cuvinte ale acestuia, prin care ne‑a îndemnat să preacinstim pe Maica Domnului ca pe hotarul cel de taină al întregii creații și desăvârșita  mijlocitoare a noastră înaintea Tronului Arhiereului Celui Mare, al Împăratului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos.

Åži pentru că a fost zi de prăznuire a mucenicilor, zicem că Sfânta Mare Muceniță Ecaterina a hotărât să avem împreună cu noi pe domnul Dionisie Stoenescu, împreună‑pătimitor la Aiud cu mulți dintre cunoscuții mărturisitori din vremea marii persecuții atee a veacului trecut și care la agapa ce a urmat ne‑a împărtășit cu smerenie un adevăr extraordinar, cunoscut prin suferință, anume că firea omului, în vreme de grea pătimire, tinde natural spre rugăciune, spre Dumnezeu, al Cărui chip este omul… Putem spune că pe noi, cei din urma acestor pătimitori, pe noi, cei lipsiți de virtutea cercetării celui întemnițat, pe noi ne‑a cercetat chiar cel mai înainte întemnițat și căruia i‑a dăruit Domnul mulți ani, 87, și mai ales putere ca să ne dea mărturie despre acele vremuri, despre acele suferințe și mai ales despre lucrarea Domnului în inima multora din cei ce au suferit.  

Mulțumim Preasfințitului pentru a ne fi dăruit o zi de împreună‑slujire și împreună‑bucurie din prețiosul timp pe care i‑l dorim cu mult spor în păstorirea turmei sale pe calea mântuirii!