Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 14 Decembrie 2012 Ora: 15:14

Gânduri către tinerii noştri

Cuvânt la patru ani de la înfiinţarea Frăţiei Nepsis Italia

Gânduri către tinerii noştri

Dragi tineri,

La aniversarea a patru ani de la înfiinţarea Frăţiei Nepsis – Italia, aş vrea mai întâi să vă felicit pe toţi cei care aţi fost părtaşi la prima noastră întâlnire de la Episcopie şi pe toţi cei care v‑aţi adăugat de atunci încoace acestui grup!

Multe lucruri frumoase s‑au întâmplat în aceşti patru ani şi ele vor rămâne pentru totdeauna întipărite în inimile celor care le‑aţi trăit...

Dar oare mi se pare doar mie sau observaţi şi voi, privind în urmă, că entuziasmul vostru de atunci nu mai este acelaşi?!... Iniţiativele voastre s‑au împuţinat şi viaţa voastră s‑a întors la „ale ei”, aşa cum face „toată lumea”... Sau poate vă aşteptaţi să fim noi, Episcopia, cei care lansează şi propun toate iniţiativele?!... Am şi făcut‑o un timp, însă interesul vostru s‑a diminuat treptat, în afara locurilor unde preotul şi/sau preoteasa s‑au îngrijit să vă adune în jurul unor proiecte...

Probabil că adevărul e undeva „la mijloc”, dar ceea ce trebuie să constatăm şi să admitem este că nici o iniţiativă, oricât de frumoasă ar fi ea, nu poate funcţiona de una singură!... Pe de altă parte, nu cred că vocaţia unei frăţii a tinerilor creştini trebuie să aibă ca prim şi unic scop organizarea de excursii şi de festivaluri, oricât de folositoare şi de frumoase ar fi ele... Am putut constata cu toţii că nu e suficient pentru a vă atrage şi a vă ţine împreună...

Aceasta înseamnă că, în ciuda tuturor iniţiativelor şi eforturilor, CEVA lipseşte... Şi acel „ceva” este de fapt ESENŢIALUL, fără de care tot ce facem este lipsit de consistenţă şi mai ales de perspectivă. Acel „ceva” este de fapt „Cineva”, pe care lumea aceasta şi fiecare dintre noi, oricât de bine intenţionaţi şi de creştini ne considerăm, avem tendinţa să‑L pierdem din ecuaţia vieţii noastre personale, familiale, comunitare etc... El este Cel Care ne‑a spus: „Fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5) şi a mai spus: „Cine nu adună cu Mine risipeşte” (Matei 12, 30).

De aceea, temelia pe care suntem chemaţi să aşezăm, nu doar Frăţia Nepsis, ci şi întreaga noastră viaţă, este Domnul Hristos – Piatra cea tare (I Corinteni 10, 4) pe care putem clădi cu nădejde prezentul şi viitorul nostru şi al obştii creştineşti din care facem parte.

De aceea, vreau să vă pun la inimă, în această zi aniversară, şi să vă îndemn să‑L (re)aducem în centrul vieţii şi al atenţiei noastre pe Hristos (şi NU pe noi!), pe Care să‑L rugăm să ne ajute să dăm sensul care lipseşte vieţii noastre, Frăţiei Nepsis, străduindu‑ne să nu‑L mai pierdem din ecuaţie, de acum înainte, în toate iniţiativele noastre.

Pentru a‑L pune în centrul vieţii noastre pe Domnul Hristos, e nevoie să‑L cunoaştem mai bine şi să dezvoltăm o relaţie PERSONALĂ cu El, pe care să o întreţinem ca pe cea mai fidelă relaţie de „prietenie” pe care am avut‑o vreodată şi chiar mai mult... Adică să‑L căutăm zi de zi, cum facem cu cel mai bun prieten, dar nu la „telefon”, ci direct, cu gândul, pe reţeaua inimii, a cărei folosire e gratuită, având „instalate” în noi, de la Botez, toate cele necesare ca ea să aibă o funcţionare perfectă... Apoi să ne hrănim zilnic nu doar cu mâncare pentru trup, ci şi cu mâncare pentru suflet, mai ales cu Cuvintele pe care ni le‑a lăsat prin Sfinţii săi Apostoli în cele patru Evanghelii. Să citim, de exemplu, în această perioadă a postului Crăciunului, la începutul Evangheliei de la Matei şi de la Luca, cele ce aceştia ne spun despre naşterea Domnului Hristos. Să căutăm şi să învăţăm colinde care vestesc Naşterea Domnului, nu atât după înregistrările din comerţ, cât pe cele cântate de bunicile şi de părinţii noştri, aşa cum s‑au păstrat şi ni s‑au transmis de înaintaşii noştri, peste veacuri. Şi astfel să devenim şi noi vestitori ai Naşterii Domnului pentru cei din jurul nostru. Să ne pregătim cămara sufletului, curăţind‑o prin spovedanie şi post (după putinţă), pentru a putea să‑L primim pe Pruncul Hristos, Trup şi Sânge, ca într‑o iesle călduroasă şi curată, în ziua de Crăciun.

Apoi, bucuria noastră şi pregătirile pentru Crăciun să nu se limiteze doar la „noi şi la ai noştri”, ci din cele care ne prisosesc – haine, jucării, mâncare – să pregătim şi să dăm şi celor lipsiţi şi săraci. Căci Dumnezeu Însuşi le va primi şi le va privi precum a privit darurile aduse Lui de către păstori şi de către magi... Şi din aceasta să ne facem un obicei pe care să nu‑l mai părăsim niciodată. Astfel, viaţa noastră de creştini nu va consta doar într‑un certificat de botez sau într‑un afiş frumos, pus pe perete, ci va fi un izvor de fapte bune şi plăcute lui Dumnezeu, care ne vor aduce multă bucurie şi binecuvântare.

Aceste câteva exemple sunt hărăzite să vă dea măsura cea de toată vremea a vieţii voastre de tineri creştini, de care să nu vă aflaţi ruşinaţi, având mai puţină râvnă şi zel pentru Dumnezeu decât au suporterii (tifosi) pentru echipa pe care o susţin, deşi aceasta nu‑i învaţă şi nu‑i ajută nici să‑i ierte pe cei ce le greşesc, nici să aibă nădejde că vor merge în Rai şi credinţă că îi vor întâlni pe Dumnezeu şi pe sfinţii Săi după moarte, şi nici puterea de a‑i iubi pe toţi oamenii, chiar şi pe cei ce le fac rău...

Aşadar, nu uitaţi că fericirea şi împlinirea voastră depind de atenţia şi de locul pe care le acordaţi în viaţa voastră ESENŢIALULUI, adică Domnului Hristos Cel Care este cu noi „în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor” (Matei 28, 20).

Astfel făcând, veţi fi fericiţi şi îi veţi ferici şi pe părinţii voştri şi, mai ales, veţi da SENS vieţii voastre de acum, sens care să nu se limiteze doar la împlinirea profesională şi materială, omenească, ci care să vă ajute să treceţi peste numeroasele greutăţi care vă stau în cale, deschizându‑vă o perspectivă fără de sfârşit, alături de Cel Care a biruit suferinţa şi moartea şi Care ne aşteaptă să ne bucurăm împreună cu El de frumuseţile de nedescris ale Împărăţiei cerurilor.

Urându‑vă tuturor să aveţi parte de această bucurie încă de pe acum, vă felicit încă o dată cu ocazia aniversării pe care o sărbătorim astăzi, rugând pe Domnul Hristos, pe Preacurata Sa Maică, pe Sfântul nostru drag Nicolae, pe sfinţii Neagoe Basarab, Potiţiu din Dacia şi Nicolae Pelerinul de la Trani, ocrotitorii voştri, să vă fie împreună‑călători pe calea vieţii, ferindu‑vă de primejdii vătămătoare de suflet şi de trup, şi să vă călăuzească până la sfârşitul cel fericit pe care Tatăl nostru cel Ceresc l‑a rânduit pentru noi de la Botez!

Cu părintească binecuvântare, al vostru părinte şi frate mai mare,

† Episcopul SILUAN al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei,
La prăznuirea celui între sfinţi Părintele nostru Nicolae,
arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni – Roma, 6 decembrie, 2012

Gânduri către tinerii noştri

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni