Am ajuns seara târziu în Madrid, pe data de 23 septembrie, împreună cu 47 de români din Portugalia ÅŸi cu părintele nostru Marius Viorel Pop. Îndată ce ne‑am dat jos din autocar, au ÅŸi venit oamenii care urmau să ne găzduiască la ei acasă pe durata congresului. M‑am bucurat să văd atâta bunăvoinÅ£ă ÅŸi căldură din partea lor. 

În dimineaÅ£a următoare, s‑a făcut o rugăciune de mulÅ£umire (Te Deum) la parohia „Sf. Mc. Pantelimon”, după care am luat micul dejun. Apoi am mers cu toÅ£ii la locul unde urma să fie conferinÅ£a. În scurt timp s‑a umplut sala ÅŸi IPS Iosif a început să ne vorbească despre importanÅ£a acestor adunări. Tot ceea ce dânsul spunea prin cuvinte, eu trăiam în clipa aceea. Nu pot să descriu starea de bucurie care m‑a cuprins văzând atât de mulÅ£i tineri adunaÅ£i „în acelaÅŸi gând”. Până în momentul acela, nu am prea avut ocazia să fiu cu tineri de vârsta ÅŸi credinÅ£a mea, dar atunci... am simÅ£it că nu sunt singur. Chiar pot să spun că m‑am simÅ£it acasă, iar sentimentul acesta l‑au împărtăÅŸit mai mulÅ£i tineri cu care am vorbit. Tema conferinÅ£ei a fost „Sfânta Scriptură – Cuvântul Viu al lui Dumnezeu”. Părintele Constantin Necula a început prin a ne povesti întâmplări din tinereÅ£ea lui care l‑au îndrumat spre întâlnirea cu Hristos. Apoi ne‑a vorbit despre dragostea lui Dumnezeu, dragoste care nu ne osândeÅŸte ÅŸi nu ne judecă, ci de‑abia aÅŸteaptă să ne întoarcem la El. S‑a creat o atmosferă liberă, aÅŸa cum se întâmplă adesea între prieteni, astfel încât la sfârÅŸitul conferinÅ£ei au început să apară întrebările din partea tinerilor, fără nicio reÅ£inere. Apoi, părintele Ignatie ne‑a vorbit despre relaÅ£ia noastră personală cu Dumnezeu ÅŸi despre felul cum o putem întări ÅŸi aprofunda prin rugăciune, adică prin vorbirea cu Hristos.

După cele două conferinÅ£e, Bogdan Grecu ne‑a prezentat activităÅ£ile desfăÅŸurate anul acesta ÅŸi cele plănuite pentru 2012. Apoi ne‑a arătat un filmuleÅ£ cu poze din cele două tabere de tradiÅ£ie ÅŸi spiritualitate ortodoxă care au avut loc la NeamÅ£ ÅŸi Tismana. La sfârÅŸit a subliniat încă o dată importanÅ£a acestui gen de activităÅ£i, amintindu‑ne că Sfântul Ignatie Teoforul, înainte de a merge la martiriu, i‑a sfătuit pe ucenicii săi: „încercaÅ£i să petreceÅ£i cât mai mult timp împreună”.

A urmat masa de prânz, după care am mers cu toÅ£ii la un teren de sport ÅŸi am jucat fotbal. S‑au făcut trei echipe: a Spaniei, a Italiei ÅŸi a FranÅ£ei. A fost nemaipomenit, doar la televizor mai vezi aÅŸa meciuri... Echipa gazdă „le‑a lăsat” pe celelalte să ocupe primele două locuri. S‑au primit cupele meritate, după care ne‑am întors la parohia Sf. Mc. Pantelimon ÅŸi am asistat la concertul de muzică psaltică susÅ£inut de psalÅ£ii din Corul Tronos al Patriarhiei Române. 

A doua zi am participat împreună la Sfânta Liturghie, unde au slujit toÅ£i părinÅ£ii invitaÅ£i. Un alt motiv de bucurie a fost că mulÅ£i dintre noi s‑au împărtăÅŸit de Hristos prin Trupul ÅŸi Sângele Lui. AÅŸa încât această Liturghie a fost ca o încoronare a clipelor frumoase petrecute alături de părinÅ£ii minunaÅ£i ÅŸi de tinerii pe care am avut plăcerea să îi cunosc. Tineri pe care îi consider ca fiind camarazi de luptă împotriva sistemului în care trăim zi de zi ÅŸi care vrea să ne conducă la depersonalizare.

Din cauza distanÅ£ei care separă Madridul de Lisabona, am fost nevoit să plec după prânz. Am înÅ£eles că restul oamenilor s‑au dus ÅŸi au vizitat Madridul în după‑masa respectivă. Sunt sigur că a fost foarte frumos...

Acum, ajuns în Lisabona, mă gândesc să facem ÅŸi aici un grup de tineri care „să petrecem cât mai mult timp împreună”.