3... 2... 1! Numărătoarea inversă a luat sfârÅŸit încă o dată în foiÅŸorul taberei de la Tismana. A 6‑a festivitate de deschidere a taberei MOREOM (a 5‑a la Tismana) mă umple de bucurie ÅŸi îmi face inima să bată nebuneÅŸte. Un an de zile s‑a scurs de când nu am mai văzut aceste locuri, de când nu am mai auzit glasurile pline de căldură ale animatorilor, de când ne‑am luat cu toÅ£ii la revedere în acelaÅŸi foiÅŸor. Åži iată că acum, sub un tavan de promisiuni, prietenii ÅŸi vise, tabăra de la Tismana ne‑a adus pe toÅ£i împreună, pentru a îmbrăÅ£iÅŸa cu drag 10 zile de vară de care să ne amintim încă un an de acum încolo ÅŸi care să ne încălzească sufletele în zilele friguroase de iarnă ce vor urma.

Ca în fiecare an, a fost nelipsită plăcerea de a deschide plină de nerăbdare portiera maÅŸinii, de a păÅŸi cu încredere în locurile atât de bine cunoscute, de a căuta emoÅ£ionată siluetele animatorilor care erau gata să mă primească din nou în braÅ£ele lor, de a găsi în mulÅ£imea de copii feÅ£e vechi ÅŸi bine cunoscute, cât ÅŸi prieteni noi. Bucuria revederii a fost nemărginită, aÅŸ fi vrut să‑mi pot pune alÅ£i ochi acolo unde se terminau ai mei pentru a putea vedea ÅŸi cuprinde cât mai mult imaginile vechilor prieteni, felul în care cu toÅ£ii ne‑am schimbat mai mult sau mai puÅ£in în decursul unui an. AÅŸ fi putut reda la nesfârÅŸit sunetele de încântare ÅŸi de surprindere în momentul în care printre îmbrăÅ£iÅŸări strânse, râsete ÅŸi zâmbete care nu mai luau sfârÅŸit, am reînnodat prieteniile din anii trecuÅ£i, dar am ÅŸi descoperit persoane noi, persoane minunate de care m‑am ataÅŸat cât ai bate din palme.

Zilele de tabără au început să capete contur ÅŸi să prindă viaÅ£ă din ce în ce mai mult, reuÅŸind să ne unească ÅŸi pe noi, să ne prindă în vâltoarea lor. Fiecare am contribuit cu ceva la modelarea acestor zile ÅŸi clipe de neuitat, cu câte un zâmbet, o glumă bună, un cântec la chitară, o dorinÅ£ă, o ÅŸoaptă. Am colorat întreg locul (atât la propriu, cât ÅŸi la figurat) cu pensulele de la atelierul de pictură, cu mărgelele ÅŸi brăÅ£ările împletite la lucru manual. Dar am ÅŸi căpătat înÅ£elegere, am prins curaj să ne dezvăluim cele mai ascunse probleme, întrebările ce ne macină cel mai mult, am vorbit deschis, am fost ascultaÅ£i, înÅ£eleÅŸi ÅŸi sfătuiÅ£i la atelierul de comunicare. Tot acolo am învăÅ£at să ne cunoaÅŸtem unii pe alÅ£ii, am descoperit mici detalii din viaÅ£a fiecăruia care mai târziu ne‑au definit ÅŸi ne‑au făcut să fim toate acele persoane care stăteam în cerc ÅŸi încercam să ne punem în locul altora pentru a da soluÅ£ii la problemele lor. Åži cel mai important lucru pe care l‑am învăÅ£at la acest atelier este că, oricât de mari ÅŸi de semnificative mi s‑ar părea problemele prin care trec, undeva în lume există oameni mult mai triÅŸti ÅŸi apăsaÅ£i de griji, care ar da orice ca singurele lor probleme să fie cele cu care mă confrunt eu.

Cu fiecare activitate, joc, atelier ÅŸi rugăciune, legătura dintre noi a devenit tot mai puternică. Ne‑am îmbogăÅ£it colecÅ£ia de amintiri cu feÅ£e ÅŸi nume noi, ne‑am răcorit setea de distracÅ£ie cu bătaia cu apă – care a devenit un fel de tradiÅ£ie a fiecărei tabere – pe care am aÅŸteptat‑o un an de zile ÅŸi după care vom mai tânji încă un an de acum încolo. Ne‑am bucurat cu toÅ£ii de peisajele superbe de pe Dunăre ÅŸi de plimbarea cu barca, ne‑am ajutat, am colaborat, am râs împreună în timp ce aveam feÅ£ele pline de făină sau încercam să rezolvăm probleme de matematică sau să trecem alte probe care ne‑au unit ÅŸi mai mult în căutarea comorii. Comoară care nu a constat doar în descoperirea tricourilor cu Tabăra Tismana 2011, ci ÅŸi în bucuria de a conÅŸtientiza că deveniserăm toÅ£i o adevărată echipă de animatori ÅŸi copii. O echipă care a stat unită în jurul focului de tabără ce se înălÅ£a semeÅ£ deasupra capetelor noastre, la fel ca ÅŸi visele, speranÅ£ele ÅŸi promisiunile pe care ni le‑am făcut de‑a lungul taberei.

Am învăÅ£at că într‑un timp atât de scurt se pot lega prietenii frumoase care pot rezista în ciuda distanÅ£ei, am învăÅ£at că lucrurile mărunte sunt cele care te apropie de ceilalÅ£i, cum ar fi cântatul unui cântec împreună, vizionarea unui film, montarea unei mici piese de teatru. Am învăÅ£at să râdem împreună, să ne cunoaÅŸtem ÅŸi să ne acceptăm. Am învăÅ£at că timpul ni se poate scurge printre degete ÅŸi că o despărÅ£ire nu înseamnă neapărat un sfârÅŸit.

Am părăsit pentru a 5‑a oară tabăra de la Tismana uitându‑mă înapoi, cu ochii înlăcrimaÅ£i, până ce aceasta mi‑a dispărut din vedere. Printre suspine, lacrimi, îmbrăÅ£iÅŸări ÅŸi foarte mulÅ£i de „Îmi va fi dor de toÅ£i!”, ,„De ce a trecut atât de repede?”, ,„A fost cea mai perfectă tabără!” ne‑am luat la revedere ÅŸi am privit cum, unul câte unul, ieÅŸeam pe poarta taberei, fiecare cu amintirile încă proaspete, cu dorul deja prezent în suflet. Pentru mine, ÅŸi sunt mai mult ca sigură că ÅŸi pentru ceilalÅ£i, numărătoarea inversă a început din nou, în aÅŸteptarea taberei din 2012. Åži, cu toate că abia s‑a terminat această ediÅ£ie, dorul de tabără, de animatori ÅŸi de participanÅ£i, precum ÅŸi amintirile pe care le‑am clădit împreună, sunt mai puternice ÅŸi mai clare ca niciodată.

Vă rog acum, ca în fiecare an, să ne reuniÅ£i pe toÅ£i ÅŸi la anul în foiÅŸorul taberei de la Tismana pentru încă 10 zile de care să ne amintim mereu.