E adevărat că întâmplarea asta s‑a petrecut de mult. ViÅ£a-de-vie se urca pe araci ca ÅŸi acuma. Dovleacul se târa pe jos, precum îi este obiceiul.

‑ Ia dă‑te jos de‑acolo, se răÅ£oi dovleacul. Mai lasă ÅŸi pe altul să se urce pe arac!

‑ Ce vrei, dovleacule? De ce eÅŸti supărat? răspunse viÅ£a-de-vie.

‑ AÅŸa, a spus Å£âfnos dovleacul. De ce să stai într‑una pe sus, iar eu să‑mi port fructul prin praf? Doar pentru că Å£ăranul n‑a vrut să‑mi pună ÅŸi mie un arac?

 ‑ Å¢ăranul a ÅŸtiut ce face, a grăit blând viÅ£a‑de­â€‘vie.

S‑au tot certat în dimineaÅ£a aceea de primăvară ÅŸi nu s‑au înÅ£eles.

Mâniat, dovleacul s‑a hotărât să urce la fel de sus ca viÅ£a-de-vie. Åži cum numai la câÅ£iva paÅŸi de acolo se găsea un copac, s‑a prins de trunchiul său ÅŸi a urcat numai să se vadă sus. A ajuns până în vârful copacului. Îi venea să râdă de viÅ£a-de-vie care rămăsese mult mai jos, pe arac.

Tocmai atuncea trecea pe acolo Å£ăranul:

‑ Ia uite la dovleacul ăsta unde s‑a căÅ£ărat! grăi el către vecin.

‑ Dar să‑l vedem când o să‑i crească fructul ce o să facă?

La auzul acestor vorbe dovleacul simÅ£i că îl cuprinde frica. Se uită în jos ÅŸi îl apucă ameÅ£eala.

‑ E oare vreo primejdie? se întreba în capul lui cel mare. Ar fi vrut să coboare, dar se temea de râsul viÅ£ei.

Åži fructul se cocea ÅŸi creÅŸtea tot mai mare ÅŸi mai greu. Abia se mai Å£inea. Ce bine ar fi fost pe pământ. Nu se mai chinuia atât.

‑ ViÅ£o-de-vie, ajută‑mă să cobor! Am fost un prost... De‑o fi să cad prinde‑mă tu între frunze ca să nu mă sfarm.

‑ Te‑aÅŸ ajuta, dar n‑am putere! răspunse viÅ£a privindu‑şi strugurii grijulie, să nu‑i strivească dovleacul gogoman când o să cadă.

S‑a îngreunat dovleacul tot mai mult ÅŸi într‑o zi s‑a întâmplat ceea ce era de aÅŸteptat. Dovleacul a căzut. Coaja s‑a spart ÅŸi sâmburii s‑au împrăÅŸtiat. Un purcel, care trecea pe‑acolo, l‑a văzut ÅŸi l‑a mâncat.

Cine l‑a pus pe nătăfleÅ£ul de dovleac să fie aÅŸa pizmaÅŸ ÅŸi fără minte?

 Nu te urca unde nu Å£i‑e locul, nu te da ceea ce nu eÅŸti ... Cu cât cazi mai de sus, cu atât  îÅ£i spargi capul mai tare!

GHICITORI CU PARFUM DE TOAMNÄ‚