DOVLEACUL ȘI VIȚA DE VIE

publicat in Pagina copiilor pe 8 Octombrie 2011, 08:26

E adevărat că întâmplarea asta s‑a petrecut de mult. Vița-de-vie se urca pe araci ca și acuma. Dovleacul se târa pe jos, precum îi este obiceiul.

‑ Ia dă‑te jos de‑acolo, se rățoi dovleacul. Mai lasă și pe altul să se urce pe arac!

‑ Ce vrei, dovleacule? De ce ești supărat? răspunse vița-de-vie.

‑ Așa, a spus țâfnos dovleacul. De ce să stai într‑una pe sus, iar eu să‑mi port fructul prin praf? Doar pentru că țăranul n‑a vrut să‑mi pună și mie un arac?

 ‑ Å¢ăranul a știut ce face, a grăit blând vița‑de­â€‘vie.

S‑au tot certat în dimineața aceea de primăvară și nu s‑au înțeles.

Mâniat, dovleacul s‑a hotărât să urce la fel de sus ca vița-de-vie. Åži cum numai la câțiva pași de acolo se găsea un copac, s‑a prins de trunchiul său și a urcat numai să se vadă sus. A ajuns până în vârful copacului. Îi venea să râdă de vița-de-vie care rămăsese mult mai jos, pe arac.

Tocmai atuncea trecea pe acolo țăranul:

‑ Ia uite la dovleacul ăsta unde s‑a cățărat! grăi el către vecin.

‑ Dar să‑l vedem când o să‑i crească fructul ce o să facă?

La auzul acestor vorbe dovleacul simți că îl cuprinde frica. Se uită în jos și îl apucă amețeala.

‑ E oare vreo primejdie? se întreba în capul lui cel mare. Ar fi vrut să coboare, dar se temea de râsul viței.

Åži fructul se cocea și creștea tot mai mare și mai greu. Abia se mai ținea. Ce bine ar fi fost pe pământ. Nu se mai chinuia atât.

‑ Vițo-de-vie, ajută‑mă să cobor! Am fost un prost... De‑o fi să cad prinde‑mă tu între frunze ca să nu mă sfarm.

‑ Te‑aș ajuta, dar n‑am putere! răspunse vița privindu‑și strugurii grijulie, să nu‑i strivească dovleacul gogoman când o să cadă.

S‑a îngreunat dovleacul tot mai mult și într‑o zi s‑a întâmplat ceea ce era de așteptat. Dovleacul a căzut. Coaja s‑a spart și sâmburii s‑au împrăștiat. Un purcel, care trecea pe‑acolo, l‑a văzut și l‑a mâncat.

Cine l‑a pus pe nătăflețul de dovleac să fie așa pizmaș și fără minte?

 Nu te urca unde nu ți‑e locul, nu te da ceea ce nu ești ... Cu cât cazi mai de sus, cu atât  îți spargi capul mai tare!

 

GHICITORI CU PARFUM DE TOAMNÄ‚

Å¢ăruș galben ascuțit,  
În pământ șade înfipt.
Un iepuraș l‑a găsit
Åži pe loc l-a ronțăit.
Cine este? 
L‑ați ghicit?           
Morcovul
 
Într‑o cușcă mulți căței, 
Toți sunt albi și rotofei.
Mama‑i pune la mujdei! 
Eu sunt sigur că nu vrei,
Fripturică fără ei.
Usturoiul
 
Åžade mândra‑ntr‑un picior,
Lăudându‑se oricui
Că ea poartă‑n al ei spate 
Cămăși albe și verzui!
Åži la mese‑mpărătești, 
Tot pe mândra o găsești.
Varza
 
Aurie și zemoasă,
Tare‑i dulce și gustoasă!
I se spune mălăiață
În gura lui nătăfleață.
Para
 
Cu bobițe aurii,
Cu bobițe rubinii,
Parfumați și aromați,
În must dulce‑s transformați.
Strugurii
 
Cu puf galben, ca de pui
Este dragă orișicui.
Toamna o aduc în casă
De Crăciun stă la fereastră.
Gutuia