Dumnezeu singur ÅŸtie ce are de făcut în lume ÅŸi nu are nevoie de rugăciunile noastre pentru a lucra binele, iar dacă oamenii se roagă unul pentru altul o fac nu pentru a arăta lui Dumnezeu ce are de făcut, ci ca să se înmulÅ£ească dragostea în lume; căci în rugăciune noi descoperim suferinÅ£a celuilalt ÅŸi ne facem părtaÅŸi la ea ÅŸi cerem izbăvire ca pentru noi înÅŸine. Åži ce este aceasta dacă nu dragoste ÅŸi cale de a ne cunoaÅŸte unii pe alÅ£ii?

Pr. Savatie BaÅŸtovoi, Nebunul

Adeseori simt o dorinÅ£ă pătimaÅŸă de a sluji umanitatea ÅŸi aÅŸ primi chiar să port crucea pentru alÅ£ii, dacă ar cere împrejurările; cu toate astea, nu pot să stau două zile la rând în aceeaÅŸi odaie cu altcineva. PrezenÅ£a unui alt om mă scoate din fire, îmi zgândăreÅŸte amorul propriu, îmi stinghereÅŸte libertatea. Ajunge o singură zi ca să ajung să-l urăsc, oricât ar fi el de cumsecade: pe unul pentru că mănâncă prea încet, pe altul pentru că are guturai ÅŸi-ÅŸi suflă mereu nasul… În schimb, nu ÅŸtiu cum se face dar am constatat că, de fapt, cu cât urăsc mai mult indivizii luaÅ£i în parte, cu atît dragostea mea pentru umanitate în general e mai fierbinte. Ce-i de făcut în cazul acesta?

FaÅ£ă de iubirea contemplativă, dragostea activă pare aprigă ÅŸi înfricoÅŸătoare. Iubirea contemplativă te poate îndemna chiar să-Å£i jertfeÅŸti viaÅ£a, cu condiÅ£ia să o faci sub privirile tuturor, ca să primeÅŸti aplauze; în timp ce dragostea vie înseamnă străduinÅ£ă necontenită ÅŸi stăpânire de sine. TotuÅŸi, în clipele cînd veÅ£i descoperi cu groază că toate străduinÅ£ele dumneavoastră s-au irosit în van ÅŸi cînd vi se va părea că în loc să vă apropiaÅ£i cât de cât de Å£elul dorit, v-aÅ£i îndepărtat ÅŸi mai mult de el, în clipa aceea puteÅ£i fi încredinÅ£aÅ£i că l-aÅ£i atins; atunci veÅ£i simÅ£i lămurit puterea minunată a lui Dumnezeu Care n-a încetat să vă iubească ÅŸi care v-a călăuzit, fără să ÅŸtiÅ£i, pas cu pas.

 F. M. Dostoievski, FraÅ£ii Karamazov

Avva Ghelasie avea o Sfântă Scriptură cu coperta de piele al cărei preÅ£ era de optsprezece bani. Åži se afla pusă în biserică pentru ca oricare din fraÅ£ii mănăstirii va voi, să poată citi din ea. Åži venind un frate străin, cum a văzut-o, a poftit-o ÅŸi furându-o a ieÅŸit. Iar bătrânul nu a alergat după dânsul ca să-l prindă, măcar că a priceput intenÅ£ia lui. Deci, mergând hoÅ£ul în cetate, căuta să o vândă; ÅŸi găsind pe cineva care voia să o cumpere i-a cerut preÅ£ul de ÅŸaisprezece bani. Iar cumpărătorul i-a zis: dă-mi-o să o încerc ÅŸi aÅŸa îÅ£i voi da preÅ£ul ei. Deci a dat-o lui. Iar el luând-o, a dus-o la avva Ghelasie să o încerce, spunându-i suma cerută de cel ce o vindea. Åži i-a zis bătrânul: cumpăr-o că este bună ÅŸi merită preÅ£ul pe care Å£i l-a cerut vânzătorul!

Åži întorcându-se omul în târg, a spus celui ce o vindea altceva decât ce spusese bătrânul, zicând: iată, am arătat-o lui avva Ghelasie ÅŸi mi-a zis că este scumpă ÅŸi nu face preÅ£ul care l-ai cerut. Acela auzind, a întrebat: nimic altceva nu Å£i-a zis bătrânul? Răspuns-a lui: nu! Atunci celălalt a zis: nu mai voiesc să o vând. Åži umilindu-se a venit la bătrân, pocăindu-se ÅŸi rugându-l să o primească înapoi. Iar bătrânul nu voia să o ia. Atunci i-a zis fratele: de nu o vei lua, nu am odihnă. Zis-a atunci bătrânul: dacă nu te odihneÅŸti, iată, o primesc. Åži a rămas fratele acela acolo până la sfârÅŸitul zilelor lui, fiindcă s-a folosit de lucrarea bătrânului. 

Patericul egiptean

Omul bun ÅŸi iubitor de Dumnezeu nu mustră pe oameni pentru rele când sunt de faÅ£ă, iar în dos nu-i bârfeÅŸte. Dar nici celor ce încearcă să-i grăiască de rău nu le îngăduie.

Sf. Antonie cel Mare, Filocalia 1

Nimănui cu nimic să nu-i fiÅ£i datori decât cu dragostea unuia faÅ£ă de altul. Fiindcă cel ce iubeÅŸte pe altul a plinit legea. Pentru că porunca: să nu săvârÅŸeÅŸti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseÅŸti strâmb, să nu pofteÅŸti ÅŸi oricare alta se cuprind în acest cuvânt: să-l iubeÅŸti pe aproapele tău ca pe tine însuÅ£i.   

Sf. Apostol Pavel, Epistola către Romani, XIII, 8-9