Dumnezeu singur știe ce are de făcut în lume și nu are nevoie de rugăciunile noastre pentru a lucra binele, iar dacă oamenii se roagă unul pentru altul o fac nu pentru a arăta lui Dumnezeu ce are de făcut, ci ca să se înmulțească dragostea în lume; căci în rugăciune noi descoperim suferința celuilalt și ne facem părtași la ea și cerem izbăvire ca pentru noi înșine. Åži ce este aceasta dacă nu dragoste și cale de a ne cunoaște unii pe alții?

Pr. Savatie Baștovoi, Nebunul

Adeseori simt o dorință pătimașă de a sluji umanitatea și aș primi chiar să port crucea pentru alții, dacă ar cere împrejurările; cu toate astea, nu pot să stau două zile la rând în aceeași odaie cu altcineva. Prezența unui alt om mă scoate din fire, îmi zgândărește amorul propriu, îmi stingherește libertatea. Ajunge o singură zi ca să ajung să-l urăsc, oricât ar fi el de cumsecade: pe unul pentru că mănâncă prea încet, pe altul pentru că are guturai și-și suflă mereu nasul… În schimb, nu știu cum se face dar am constatat că, de fapt, cu cât urăsc mai mult indivizii luați în parte, cu atît dragostea mea pentru umanitate în general e mai fierbinte. Ce-i de făcut în cazul acesta?

Față de iubirea contemplativă, dragostea activă pare aprigă și înfricoșătoare. Iubirea contemplativă te poate îndemna chiar să-ți jertfești viața, cu condiția să o faci sub privirile tuturor, ca să primești aplauze; în timp ce dragostea vie înseamnă străduință necontenită și stăpânire de sine. Totuși, în clipele cînd veți descoperi cu groază că toate străduințele dumneavoastră s-au irosit în van și cînd vi se va părea că în loc să vă apropiați cât de cât de țelul dorit, v-ați îndepărtat și mai mult de el, în clipa aceea puteți fi încredințați că l-ați atins; atunci veți simți lămurit puterea minunată a lui Dumnezeu Care n-a încetat să vă iubească și care v-a călăuzit, fără să știți, pas cu pas.

 F. M. Dostoievski, Frații Karamazov

Avva Ghelasie avea o Sfântă Scriptură cu coperta de piele al cărei preț era de optsprezece bani. Åži se afla pusă în biserică pentru ca oricare din frații mănăstirii va voi, să poată citi din ea. Åži venind un frate străin, cum a văzut-o, a poftit-o și furându-o a ieșit. Iar bătrânul nu a alergat după dânsul ca să-l prindă, măcar că a priceput intenția lui. Deci, mergând hoțul în cetate, căuta să o vândă; și găsind pe cineva care voia să o cumpere i-a cerut prețul de șaisprezece bani. Iar cumpărătorul i-a zis: dă-mi-o să o încerc și așa îți voi da prețul ei. Deci a dat-o lui. Iar el luând-o, a dus-o la avva Ghelasie să o încerce, spunându-i suma cerută de cel ce o vindea. Åži i-a zis bătrânul: cumpăr-o că este bună și merită prețul pe care ți l-a cerut vânzătorul!

Åži întorcându-se omul în târg, a spus celui ce o vindea altceva decât ce spusese bătrânul, zicând: iată, am arătat-o lui avva Ghelasie și mi-a zis că este scumpă și nu face prețul care l-ai cerut. Acela auzind, a întrebat: nimic altceva nu ți-a zis bătrânul? Răspuns-a lui: nu! Atunci celălalt a zis: nu mai voiesc să o vând. Åži umilindu-se a venit la bătrân, pocăindu-se și rugându-l să o primească înapoi. Iar bătrânul nu voia să o ia. Atunci i-a zis fratele: de nu o vei lua, nu am odihnă. Zis-a atunci bătrânul: dacă nu te odihnești, iată, o primesc. Åži a rămas fratele acela acolo până la sfârșitul zilelor lui, fiindcă s-a folosit de lucrarea bătrânului. 

Patericul egiptean

Omul bun și iubitor de Dumnezeu nu mustră pe oameni pentru rele când sunt de față, iar în dos nu-i bârfește. Dar nici celor ce încearcă să-i grăiască de rău nu le îngăduie.

Sf. Antonie cel Mare, Filocalia 1

Nimănui cu nimic să nu-i fiți datori decât cu dragostea unuia față de altul. Fiindcă cel ce iubește pe altul a plinit legea. Pentru că porunca: să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu poftești și oricare alta se cuprind în acest cuvânt: să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.   

Sf. Apostol Pavel, Epistola către Romani, XIII, 8-9