Mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri ale revistei noastre vor putea afla din scrisoarea Înaltpreasfinţitului Nathaniel (al Episcopiei Ortodoxe Române din America) peregrinările şi căutările românilor ortodocşi de pe cele două ţărmuri ale Atlanticului, Europa şi America, pentru a găsi o cale comună, în pământul unde Dumnezeu a îngăduit ca ei să trăiască, în toţi anii de după Război şi după instalarea regimului ateu în România.

Mulţumim Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru dragostea, îngăduinţa şi atenţia pe care ni le-a acordat în aceşti ultimi doi ani, în situaţia atât de delicată şi specială în care s-a aflat comunitatea noastră de la Paris.

Îi mulţumim Înaltpreasfinţitului Nathaniel pentru toţi aceşti ani de după 2000, în care a fost aproape, luând sub omoforul său Biserica Română din Paris şi cele două asociaţii APCOR şi AEOR, ajutându-i cu dragoste părintească.

Mulţumim consiliilor APCOR şi AEOR şi membrilor celor două asociaţii ale bisericii, care au căutat cu răbdare calea către o regăsire paşnică şi dătătoare de mari speranţe în sânul Bisericii mame.

Mulţumim, de asemeni, părintelui Constantin Târziu, parohul bisericii Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail precum şi preoţilor slujitori, diaconilor şi tuturor celor care prin stăruinţă în post şi rugăciune au îmblânzit înspre noi toţi pe Prea Bunul Dumnezeu.

Iată acum, ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună? (Psalm 132, 1).

† Mitropolitul Iosif