Când mintea e furată de mândrie ÅŸi se înfundă în ea însăÅŸi (închipuindu-ÅŸi că este ceva prin sine însăÅŸi fiindcă se nevoieÅŸte) harul care o luminează în chip nevăzut se depărtează de la ea ÅŸi, lăsând-o goală, ea îÅŸi dă seama repede de neputinÅ£a ei. Căci patimile năvălesc asupra ei ca niÅŸte câini turbaÅ£i ÅŸi caută să o sfâÅŸie. Atunci, neÅŸtiind ce să facă ÅŸi neavând unde să alerge ca să se izbăvească, aleargă, prin smerenie, la Domnul care poate să o mântuiască.
Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvinte de folos

Un frate s-a apropiat de avva Pimen zicând: „am făcut păcat mare ÅŸi voiesc să mă pocăiesc trei ani”. I-a spus lui bătrânul: „e prea mult”. Åži a întrebat fratele: „dar până la un an”? Åži i-a răspuns iarăÅŸi bătrânul: „mult este”. Iar cei ce erau de faÅ£ă au zis: „dar până la patruzeci de zile”? Åži Avva a răspuns: „tot mult este; dacă din toată inima se va pocăi omul ÅŸi nu va mai continua să facă păcatul, chiar ÅŸi în trei zile îl primeÅŸte pe el Dumnezeu”.
Patericul egiptean, Avva Pimen

Vrem să fim iertaÅ£i dar nu suntem dispuÅŸi să iertăm ÅŸi noi. Vrem să ni se acorde atenÅ£ie ÅŸi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinÅ£ele, de nu ÅŸi capriciile, luăm însă foarte grăbit ÅŸi împrăÅŸtiat aminte la nevoile, doleanÅ£ele ÅŸi solicitările celorlalÅ£i. CeilalÅ£i! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaÅ£ă. Ni se pare de fapt că toÅ£i cei din jurul nostru au obligaÅ£ii faÅ£ă de noi iar noi faÅ£ă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun ÅŸi îndreptăÅ£it, numai noi avem întotdeauna dreptate.
Pr. Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi

Să nu uităm niciodată de om, de omul de lângă noi, mai ales de omul de lângă noi, pentru că el este pus anume ca prin el să ne înmulÅ£im iubirea. Sfântul Antonie cel Mare are cuvântul acesta - "De la aproapele vine ÅŸi viaÅ£a ÅŸi moartea. Că dacă folosim pe aproapele, pe fratele, pe Dumnezeu dobândim. Åži dacă greÅŸim fratelui, lui Hristos greÅŸim". Iar Cuviosul Ioan Colov spunea că "Nimeni nu clădeÅŸte o casă de la acoperiÅŸ în jos ci de la temelie în sus"; întrebat fiind ce înseamnă acest cuvânt a zis: "Temelia este aproapele, ca pe el mai întâi să-l folosesc, pentru că de el atârnă toate poruncile lui Hristos". Deci îndreptarea noastră, înaintarea noastră, depăÅŸirea de noi înÅŸine este în măsura în care relaÅ£iile noastre cu cei din jurul nostru, cu cei apropiaÅ£i ai noÅŸtri, sunt bune.
Pr. Teofil Părăian, Gânduri bune pentru gânduri bune

Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii; trebuie să devenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act, fiecare gest, chiar ÅŸi un surâs trebuie să devină un imn de adorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem.
Paul Evdokimov, Taina iubirii

(Selecţia textelor: Daniel Chira)