În lumea noastră marcată de păcat, tu tinere, cauţi iubirea. Sămânţa iubirii este în firea ta, dar se transformă în iubire derezonabilă, egoistă, posesivă, şi aceasta în ciuda voinţei tale care ai ca ideal iubirea desăvârşită. Suferi pentru că cei dinainte vorbesc şi-şi declară iubirea, dar nu o mai trăiesc. Apoi cedezi şi te dai bătut de neputinţă, iar idealul de a creşte tu prin iubire şi de a transforma lumea prin iubire, moare şi el. Şi fără iubire sufletul lâncezeşte, se usucă. Nu ştii ce sau cine-i lipseşte iubirii tale! Dar cuvântul lui Hristos – pe Care tu poate nici nu-L cunoşti – vine şi te cheamă ca din moarte : „tinere, ţie îţi zic, scoală-te!” (Lc. 7, 14), vezi iubirea Mea pe care tu neştiind o cauţi, vezi puterea iubirii Mele care singură te poate învia şi transforma, pe tine şi lumea, căci Eu sunt Iubirea. Şi de cauţi în felul lui Dumnezeu de a iubi, de a te iubi, Îl vei găsi – după măsura ta – întreg şi atunci nu-ţi va mai fi frică de Cruce. Vei înţelege că puterea iubirii Lui vine din aceea că ţi se dăruie întreg, cu tot ce este El. („Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca tot cel ce crede într’Însul să nu iară, ci să aibă viaţă veşnică” In 3, 16) Şi vei vedea că dacă laşi iubirea ta să se adape în iubirea Lui, o vei primi înapoi altfel şi ţi se va hrăni sufletul şi vei hrăni apoi şi vei îmbrăţişa din ce în ce mai mulţi în jurul tău, până a încăpea lumea întreagă în iubirea ta. Minunea iubirii! Pentru că în inima ta – dar nu fără voia ta – îşi face loc Dumnezeu Cel neîncăput, Care-ţi şopteşte : dă-Mi, fiule, inima ta! (Pilde 23, 26). Şi în lupta ta pentru ca Iubirea să biruiască, în tine mai întâi, vei câştiga doar dacă nu vei privi ura şi întunericul care doar aparent biruie în sufletul celui de lângă tine. Tu adu-ţi aminte cuvântul lui Hristos, să iubeşti cu iubirea Lui. Dă-mi, Doamne, inima Ta ca să iubesc şi eu ceea ce iubeşti Tu!

† Mitropolitul Iosif