Au fost prezenți în jur de cincizeci de credincioși din parohia noastră și din celelalte parohii din regiunea pariziană, dintre care câțiva aparținând altor jurisdicții (rusă, greacă), veniți să-și exprime afecțiunea lor frațească cu această ocazie.

În jurul arhiepiscopului nostru au slujit părintele protopop Marc-Antoine Costa de Beauregard, Părintele Yves Dulac, parohul parohiei, Părintele Jean-Pierre Bignon și părinții diaconi Ioan Drăgănicea de la Limours și Claude Delangle de la Louveciennes.

Slujba s-a derulat într-un duh de evlavie și de reculegere. În predica sa, rostită după citirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfințitul Iosif a spus că această duminică s-ar putea numi „duminica perseverenței”. El a subliniat importanța perseverenței în viața noastră de toate zilele, în credința noastră, după exemplul acestei femei străine, care nu era din neamul lui Israel dar care îndrăznește și insistă în cererea ei, anume ca fiica sa chinuită de un diavol să fie vindecată. Credința sa, ca și în cazul sutașului, se dovedește a fi mântuitoare. Iată cum o femeie din afara poporului ales, străină celor care primiseră legea, arată acum calea cea dreaptă. Atitudinea sa ne arată nouă importanța râvnei în credință, tocmai atunci când ne simțim zdrobiți de încercările și grijile lumii, așa cum Domnul spune: „ai căzut, nu rămâne acolo, ridică-te și mergi”, sau ca în Evanghelia de azi: „du-te, credința ta te-a mântuit”. Această femeie, disprețuită de evrei, se pune ea însăși în rândul câinilor care se mulțumesc cu firmiturile ce cad de la masa stăpânilor. Ea primește această comparație din pricina măsurii credinței sale: numai Hristos poate să o vindece pe fata sa. Rugăciunea, această legătură a noastră cu Dumnezeu, implică din partea noastră multă perseverență. Să spunem și noi cu cananeanca: „Doamne, știu ca Tu singur mă poți vindeca” și să-I cerem sa ne păzească și să ne întărească în râvna și credința noastră.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Iosif ne-a încurajat în ce privește viața noastră parohială, spunându-ne că parohia noastră este foarte tânără, dar că ea va crește firesc, pentru că Domnul este cel care ne trimite unii către alții pentru a ne întâlni întru El. Apoi ne-a amintit cuvântul Lui: „acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, sunt și eu cu ei”.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, ne-am regăsit la o agapă și am împărtășit frumoase momente de prietenie.

Ziua s-a încheiat cu o discuție informală cu Păstorul nostru, care pornind de la întrebările puse, a profitat pentru a ne transmite, cu simplitatea și blândețea sa obișnuită, o învățătură profundă. Îi mulțumim din inimă pentru prezența sa părintească, iubitoare și întăritoare pentru mica noastră parohie.
Mulțumim de asemenea tuturor participanților care au contribuit la reușita acestei zile memorabile.

Pr. Yves Dulac et Pr. Jean-Pierre Bignon