Hramul parohiei Sf. Ioan Casian-Sf. Genoveva, Paris

publicat in Din viaţa parohiilor pe 1 Martie 2009, 16:37

Sărbătoarea sfântului Ioan Casian fiind pe 29 februarie, adică în timpul Postului Mare, am sărbătorit hramul - Sfântul Ioan Casian ÅŸi Sfânta Genoveva - cu anticipare, în prima duminică din februarie. Anul acesta am avut marea bucurie de a-l avea în mijlocul nostru pe ÎnaltpreasfinÅ£itul Părinte Mitropolit Iosif.

Au fost prezenÅ£i în jur de cincizeci de credincioÅŸi din parohia noastră ÅŸi din celelalte parohii din regiunea pariziană, dintre care câÅ£iva aparÅ£inând altor jurisdicÅ£ii (rusă, greacă), veniÅ£i să-ÅŸi exprime afecÅ£iunea lor fraÅ£ească cu această ocazie.

În jurul arhiepiscopului nostru au slujit părintele protopop Marc-Antoine Costa de Beauregard, Părintele Yves Dulac, parohul parohiei, Părintele Jean-Pierre Bignon ÅŸi părinÅ£ii diaconi Ioan Drăgănicea de la Limours ÅŸi Claude Delangle de la Louveciennes.

Slujba s-a derulat într-un duh de evlavie ÅŸi de reculegere. În predica sa, rostită după citirea Sfintei Evanghelii, ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif a spus că această duminică s-ar putea numi „duminica perseverenÅ£ei”. El a subliniat importanÅ£a perseverenÅ£ei în viaÅ£a noastră de toate zilele, în credinÅ£a noastră, după exemplul acestei femei străine, care nu era din neamul lui Israel dar care îndrăzneÅŸte ÅŸi insistă în cererea ei, anume ca fiica sa chinuită de un diavol să fie vindecată. CredinÅ£a sa, ca ÅŸi în cazul sutaÅŸului, se dovedeÅŸte a fi mântuitoare. Iată cum o femeie din afara poporului ales, străină celor care primiseră legea, arată acum calea cea dreaptă. Atitudinea sa ne arată nouă importanÅ£a râvnei în credinÅ£ă, tocmai atunci când ne simÅ£im zdrobiÅ£i de încercările ÅŸi grijile lumii, aÅŸa cum Domnul spune: „ai căzut, nu rămâne acolo, ridică-te ÅŸi mergi”, sau ca în Evanghelia de azi: „du-te, credinÅ£a ta te-a mântuit”. Această femeie, dispreÅ£uită de evrei, se pune ea însăÅŸi în rândul câinilor care se mulÅ£umesc cu firmiturile ce cad de la masa stăpânilor. Ea primeÅŸte această comparaÅ£ie din pricina măsurii credinÅ£ei sale: numai Hristos poate să o vindece pe fata sa. Rugăciunea, această legătură a noastră cu Dumnezeu, implică din partea noastră multă perseverenÅ£ă. Să spunem ÅŸi noi cu cananeanca: „Doamne, ÅŸtiu ca Tu singur mă poÅ£i vindeca” ÅŸi să-I cerem sa ne păzească ÅŸi să ne întărească în râvna ÅŸi credinÅ£a noastră.

La sfârÅŸitul Sfintei Liturghii, ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif ne-a încurajat în ce priveÅŸte viaÅ£a noastră parohială, spunându-ne că parohia noastră este foarte tânără, dar că ea va creÅŸte firesc, pentru că Domnul este cel care ne trimite unii către alÅ£ii pentru a ne întâlni întru El. Apoi ne-a amintit cuvântul Lui: „acolo unde sunt doi sau trei adunaÅ£i în numele meu, sunt ÅŸi eu cu ei”.

La sfârÅŸitul Sfintei Liturghii, ne-am regăsit la o agapă ÅŸi am împărtăÅŸit frumoase momente de prietenie.

Ziua s-a încheiat cu o discuÅ£ie informală cu Păstorul nostru, care pornind de la întrebările puse, a profitat pentru a ne transmite, cu simplitatea ÅŸi blândeÅ£ea sa obiÅŸnuită, o învăÅ£ătură profundă. Îi mulÅ£umim din inimă pentru prezenÅ£a sa părintească, iubitoare ÅŸi întăritoare pentru mica noastră parohie.
Mulţumim de asemenea tuturor participanţilor care au contribuit la reuşita acestei zile memorabile.

Pr. Yves Dulac et Pr. Jean-Pierre Bignon