„…Slava lui Dumnezeu este omul viu, viața omului este vederea lui Dumnezeu”
(Sfântul Irineu al Lyonului + 202, Contra ereziilor IV, 20, 7)
A spune că suferința umană este legată de manifestarea slavei lui Dumnezeu înseamnă a învăța că suferința în lume este asociată Crucii. Crucea este ultimul moment al suferinței omenești. Pe pământ nu este o altă suferință mai mare decât Crucea. În ea se întâlnește suferința întregii omeniri. Åži în orice suferință punctul culminant este manifestarea slavei lui Dumnezeu. Însă scopul vieții pământești a lui Hristos nu a fost Crucea, ci Învierea. Aceasta este manifestarea slavei dumnezeiești pe pământ și în noi. Noi putem regăsi această lumină a lui Hristos prin pocăință. Pocăința ne deschide slavei lui Dumnezeu, care trece dincolo de suferințele noastre și le depășește: ea ne face în aceeași măsură capabili de a fi instrumente în mâna lui Dumnezeu pentru manifestarea acestei slave dumnezeiești.
Orbul din naștere nu a plâns doar suferințele sale, nu s-a bucurat doar că a dobândit vederea naturală, lumina materială, lumina acestei lumi. El a dobândit în același timp lumina dumnezeiască, lumina lui Hristos, atunci când L-a cunoscut. Dacă ne bucurăm de sănătate, de vederea fizică, să căutăm să ne bucurăm și de vederea cea duhovnicească, cea a orbului din naștere.
† Mitropolitul Iosif

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team