Dar cu mult mai mult e să știi că Mântuitorul ți-a scris deja numele în cer, tot din iubire – și o iubire ve­rificată, dovedită prin lemnul crucii. Åži e un alt cer, cu mult mai mare, cu mult mai important. E un cer care nu trece. În acest cer veșnic, unde cea care scrie e însăși mâna lui Dumnezeu, nu se întâmplă ca în fil­mele de care vorbeam mai sus: la prima adiere de vânt toată străda­nia este risipită și rămân doar norii. Ceea ce Dumnezeu spune sau „scrie" se întâmplă pentru totdeauna. Să nu uiți: numele tău e scris în ceruri. Aceasta trebuie să fie motivul bucu­riei tale întotdeauna. El vorbește despre cât de prețioși suntem în ochii Domnului.

Dacă ne bucurăm că numele noas­tre sunt scrise în ceruri, să nu uităm să împărtășim această bucurie. Mai ales, să nu uităm să ne rugăm ca și numele celor dragi ai noștri să fie scrise pe același cer. Mă voi bucura când îi voi avea pe cei dragi alături de mine nu pentru o zi, ci pentru toa­tă veșnicia. Ne vom bucura când îi vom spune celui drag inimii noastre: ți-am văzut numele scris pe cer!

NU UITA!

Dragi copii, să ne străduim prin viața noastră să cinstim numele pe care îl purtăm. Într-o zi, Alexandru cel Mare l-a apos­trofat astfel pe un soldat care purta numele lui, dar care nu era bun de ni­mic:

- Alexandru, ori îți schimbi numele, ori îți schimbi comportamentul!

Prin BOTEZ facem parte din familia lui Dumnezeu; așadar, trebuie să ne com­portăm ca un fiu al lui Dumnezeu.