Sărbătoarea Naşterii Domnului este legată de praznicul Intrării Maicii Domnului la Templul din Ierusalim. De ce ? Ioachim şi Ana n-au putut să aibă copii şi s-au rugat mult lui Dumnezeu pentru a avea unul, făgăduind chiar că îl vor dărui înapoi lui Dumnezeu, dacă le va face această bucurie, acest mare dar dumnezeiesc, de a fi părinţi.

Dacă Maica Domnului n-ar fi intrat în Templu la trei ani, mântuirea noastră ar fi fost pusă la îndoială, adică pur şi simplu astăzi noi nu am mai fi fost creştini, nu am mai fost poporul lui Hristos, purtătorul numelui lui Hristos nu numai pe dinafară, ci şi în adâncul sufletului nostru – pentru că botezându-ne în Hristos, ne-am lăsat cuceriţi şi locuiţi de Hristos...

Copiii în Biserică învaţă ce este iubirea şi mai ales că Dumnezeu este iubire şi că prin iubire distanţa între Dumnezeu şi noi oamenii a dispărut. Maica Domnului a ascultat glasul lui Dumnezeu şi chemarea Lui, zicând: „Iată, roaba Domnului!” De aceea să nu ne mirăm că de mică, de la trei ani, a îndrăznit să se dăruiască lui Dumnezeu în fiecare zi, din nou şi din nou, sfinţindu-se pe sine şi împlinind voia lui Dumnezeu. În fiecare zi Maica Domnului a adăugat sfinţenie la starea ei de sfinţenie, căutându-L în tot ceea ce făcea, cu toată dragostea de care era capabilă. Dumnezeu a căutat-o, dar dacă nu-L căuta şi ea pe Dumnezeu, cum ar mai fi ajuns mântuirea până la noi, cei de azi?

Dacă noi n-am încredinţa copiii care se nasc şi lui Dumnezeu, cum s-ar mântui neamul omenesc? Fiecare copil născut şi adus în Biserică, prin botez este dăruit şi încredinţat lui Dumnezeu, aşa cum Maica Domnului a fost dăruită şi încredinţată lui Dumnezeu de părinţii ei, Sfinţii Ioachim şi Ana. Mult har primesc copiii pe care părinţii îi încredinţează neîncetat milei şi iubirii nesfârşite ale lui Dumnezeu !

† Mitropolitul Iosif