Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 1 Decembrie 2016 Ora: 15:14

Cuvânt la Nașterea Domnului

HRISTOS, PACEA NOASTRĂ

Aşa cum mărturisim în Crezul pe care-l rostim la fiecare Sfântă Litur­ghie, Domnul Iisus Hristos „S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a făcut om"El S-a născut în orăşelul Betleem de lângă Ie­rusalim, la 8 zile a fost tăiat împrejur şi a primit numele de Iisus, care înseam­nă „Mântuitor", iar la 40 de zile a fost dus la Templul din Ierusalim şi închinat Domnului. Până la vârsta de 30 de ani, a trăit la Nazaret în casa bătrânului Iosif, o rudenie a Maicii Domnului. Ca şi copil, adolescent şi tânăr, Mântuitorul a trăit în ascultare de Maica Domnului şi de dreptul Iosif, rugându-se împreu­nă cu ei, acasă şi la sinagogă, şi împli­nind toate rânduielile Legii lui Moise şi ale tradiţiei iudaice. De mic copil, a în­văţat de la bătrânul Iosif meseria de dul­gher şi l-a ajutat pe acesta la lucrul său.

(...) Astăzi, când lumea este aşa cum o ştim cu toţii, ne putem întreba dacă mai sunt copii ascultători şi tineri care împlinesc poruncile lui Dumnezeu. Cu siguranţă că mai sunt, deşi aceştia sunt puţini la număr. Îi întâlnim în toate pa­rohiile noastre, angajaţi în viaţa Bisericii, adeseori mai mult decât cei în vârstă. Şi este normal să fie aşa, căci tinerii de astăzi sunt dornici de cunoaştere, mai ales de cunoaşterea sensului vieţii şi, dacă reuşesc să găsească un duhovnic bun care să-i călăuzească îndeaproape, ajung repede cu elanul lor tineresc să îndrăgească Sfânta Liturghie, tradiţia şi sărbătorile bisericeşti, rugăciunea şi postul, pe care le respectă cu cea mai mare stricteţe. În toate acestea ei des­coperă viaţa cea adevărată care-l împli­neşte pe om.

Dar ce să zicem despre ceilalţi tineri care nu-şi pun întrebări existenţiale, care nu ţin legătura cu Biserica, nu participă la Sfânta Liturghie, nu se spovedesc şi nu se împărtăşesc cu Sfintele Taine? Să-i judecăm pentru că, în loc să vină la bise­rică, se duc în alte părţi unde-i poate pândi moartea? În nici un caz! Pentru că noi, ca şi creştini, n-avem dreptul să judecăm pe nimeni, decât pe noi înşine pentru ca să ne îndreptăm. Atât timp cât trăim în lumea aceasta, Dumnezeu Însuşi nu judecă pe nimeni! Dimpotrivă, „Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină" (1 Tim. 2, 4) şi „nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu" (Iez. 33, 11). În loc să-i judecăm pe aceşti tineri, mai degrabă să ne judecăm pe noi înşine şi să ne întrebăm: cum i-am cres­cut şi educat noi, părinţii lor trupeşti şi părinţii lor duhovniceşti? Toţi împre­ună, părinţi trupeşti şi părinţi duhovni­ceşti, suntem responsabili de viaţa copi­ilor noştri. Ştim prea bine: copiii sunt icoana părinţilor. Cum sunt părinţii, aşa sunt şi copiii. Cum sunt episcopii şi pre­oţii, aşa sunt şi credincioşii lor! Dacă ne preocupăm prea mult de cele materiale şi le neglijăm pe cele spirituale, atunci şi copiii vor face la fel. Însă căutând mai întâi pe cele duhovniceşti, rugându-ne mult şi silindu-ne din toate puterile să ne facem datoria faţă de copiii noştri, Dumnezeu ne va da copii cuminţi şi ascultători.

(...) Toţi oamenii au nevoie de cre­dinţă cum au nevoie de mâncare şi de băutură pentru ca să trăiască. Fără cre­dinţa în Dumnezeu omul se denaturea­ză, iar viaţa societăţii devine imposibi­lă. Dar, deşi credinţa este sădită în fiinţa noastră, ea trebuie totuşi cultivată prin educaţie încă de când suntem mici, pen­tru ca s-o conştientizăm tot mai mult şi s-o trăim în viaţa de zi cu zi.

Dacă nu ne cunoaştem credinţa şi nu ne angajăm conştient în trăirea ei, cre­dinţa moare în noi. Educaţia este nece­sară cu atât mai mult cu cât în societa­tea de astăzi nimic nu încurajează credinţa în Dumnezeu şi trăirea după preceptele evanghelice. Dimpotrivă! Toate valorile morale sunt nesocotite, chiar călcate în picioare. De la începutul existenţei Mitropoliei noastre şi până azi am constatat că în parohiile unde preotul este activ şi este ajutat de părinţi, catehizarea se face cu mult suc­ces şi se dovedeşte a fio mare binecu­vântare pentru întreaga familie. Din pă­cate, sunt şi parohii unde părinţii copiilor nu-l ajută pe preot să-şi împli­nească chemarea sa cea mai importan­tă, aceea de învăţător, pentru că nu-şi aduc copiii la catehizare. De aceea, vă pun la inimă şi vă rog pe toţi, preoţi şi părinţi, să vă îngrijiţi permanent de edu­caţia religioasă a copiilor, ştiind că toţi vom da seama înaintea lui Dumnezeu de felul în care i-am crescut.

Ne bucurăm şi binecuvântăm pe toţi copiii şi tinerii care-L iubesc pe Dumnezeu şi iubesc Biserica în care ne întâlnim cu Dumnezeu! Ne bucurăm şi binecuvântăm pe toţi părinţii care-şi pun sufletul pentru creşterea în credin­ţă a copiilor lor! Ne rugăm bunului Dumnezeu să ne ocrotească pe toţi în aceste vremuri de încercare pentru toa­tă lumea şi să ne înmulţească dragos­tea faţă de semenii noştri care se află în mari nevoi. (... )

Al vostru Părinte duhovnicesc, doritor de tot binele şi rugător pentru toţi,

† SERAFIM Arhiepiscop şi Mitropolit

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni