HRISTOS, PACEA NOASTRÄ‚
Așa cum mărturisim în Crezul pe care-l rostim la fiecare Sfântă Liturghie, Domnul Iisus Hristos „S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a făcut om"El S-a născut în orășelul Betleem de lângă Ierusalim, la 8 zile a fost tăiat împrejur și a primit numele de Iisus, care înseamnă „Mântuitor", iar la 40 de zile a fost dus la Templul din Ierusalim și închinat Domnului. Până la vârsta de 30 de ani, a trăit la Nazaret în casa bătrânului Iosif, o rudenie a Maicii Domnului. Ca și copil, adolescent și tânăr, Mântuitorul a trăit în ascultare de Maica Domnului și de dreptul Iosif, rugându-se împreună cu ei, acasă și la sinagogă, și împlinind toate rânduielile Legii lui Moise și ale tradiției iudaice. De mic copil, a învățat de la bătrânul Iosif meseria de dulgher și l-a ajutat pe acesta la lucrul său.
(...) Astăzi, când lumea este așa cum o știm cu toții, ne putem întreba dacă mai sunt copii ascultători și tineri care împlinesc poruncile lui Dumnezeu. Cu siguranță că mai sunt, deși aceștia sunt puțini la număr. Îi întâlnim în toate parohiile noastre, angajați în viața Bisericii, adeseori mai mult decât cei în vârstă. Åži este normal să fie așa, căci tinerii de astăzi sunt dornici de cunoaștere, mai ales de cunoașterea sensului vieții și, dacă reușesc să găsească un duhovnic bun care să-i călăuzească îndeaproape, ajung repede cu elanul lor tineresc să îndrăgească Sfânta Liturghie, tradiția și sărbătorile bisericești, rugăciunea și postul, pe care le respectă cu cea mai mare strictețe. În toate acestea ei descoperă viața cea adevărată care-l împlinește pe om.
Dar ce să zicem despre ceilalți tineri care nu-și pun întrebări existențiale, care nu țin legătura cu Biserica, nu participă la Sfânta Liturghie, nu se spovedesc și nu se împărtășesc cu Sfintele Taine? Să-i judecăm pentru că, în loc să vină la biserică, se duc în alte părți unde-i poate pândi moartea? În nici un caz! Pentru că noi, ca și creștini, n-avem dreptul să judecăm pe nimeni, decât pe noi înșine pentru ca să ne îndreptăm. Atât timp cât trăim în lumea aceasta, Dumnezeu Însuși nu judecă pe nimeni! Dimpotrivă, „Dumnezeu voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină" (1 Tim. 2, 4) și „nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu" (Iez. 33, 11). În loc să-i judecăm pe acești tineri, mai degrabă să ne judecăm pe noi înșine și să ne întrebăm: cum i-am crescut și educat noi, părinții lor trupești și părinții lor duhovnicești? Toți împreună, părinți trupești și părinți duhovnicești, suntem responsabili de viața copiilor noștri. Åžtim prea bine: copiii sunt icoana părinților. Cum sunt părinții, așa sunt și copiii. Cum sunt episcopii și preoții, așa sunt și credincioșii lor! Dacă ne preocupăm prea mult de cele materiale și le neglijăm pe cele spirituale, atunci și copiii vor face la fel. Însă căutând mai întâi pe cele duhovnicești, rugându-ne mult și silindu-ne din toate puterile să ne facem datoria față de copiii noștri, Dumnezeu ne va da copii cuminți și ascultători.
(...) Toți oamenii au nevoie de credință cum au nevoie de mâncare și de băutură pentru ca să trăiască. Fără credința în Dumnezeu omul se denaturează, iar viața societății devine imposibilă. Dar, deși credința este sădită în ființa noastră, ea trebuie totuși cultivată prin educație încă de când suntem mici, pentru ca s-o conștientizăm tot mai mult și s-o trăim în viața de zi cu zi.
Dacă nu ne cunoaștem credința și nu ne angajăm conștient în trăirea ei, credința moare în noi. Educația este necesară cu atât mai mult cu cât în societatea de astăzi nimic nu încurajează credința în Dumnezeu și trăirea după preceptele evanghelice. Dimpotrivă! Toate valorile morale sunt nesocotite, chiar călcate în picioare. De la începutul existenței Mitropoliei noastre și până azi am constatat că în parohiile unde preotul este activ și este ajutat de părinți, catehizarea se face cu mult succes și se dovedește a fio mare binecuvântare pentru întreaga familie. Din păcate, sunt și parohii unde părinții copiilor nu-l ajută pe preot să-și împlinească chemarea sa cea mai importantă, aceea de învățător, pentru că nu-și aduc copiii la catehizare. De aceea, vă pun la inimă și vă rog pe toți, preoți și părinți, să vă îngrijiți permanent de educația religioasă a copiilor, știind că toți vom da seama înaintea lui Dumnezeu de felul în care i-am crescut.
Ne bucurăm și binecuvântăm pe toți copiii și tinerii care-L iubesc pe Dumnezeu și iubesc Biserica în care ne întâlnim cu Dumnezeu! Ne bucurăm și binecuvântăm pe toți părinții care-și pun sufletul pentru creșterea în credință a copiilor lor! Ne rugăm bunului Dumnezeu să ne ocrotească pe toți în aceste vremuri de încercare pentru toată lumea și să ne înmulțească dragostea față de semenii noștri care se află în mari nevoi. (... )
Al vostru Părinte duhovnicesc, doritor de tot binele și rugător pentru toți,
† SERAFIM Arhiepiscop și Mitropolit

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team