Sfântul Ioan Damaschinul (trăitor în secolul al VIII‑lea, la Damasc, în Siria), un mare teolog și scriitor de imnuri bisericești, pe care le avem până astăzi în cărțile de slujbă, spune că Întruparea Fiului lui Dumnezeu sau nașterea Lui ca om este „singurul nou sub soare”, adică evenimentul cel mai mare pe care l‑a cunoscut omenirea în toată existența ei. Nici un eveniment din istoria omenirii nu poate fi comparat cu venirea în lume a lui Dumnezeu, prin întruparea Sa „de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria”, după cum mărturisim în Crezul pe care‑l rostim la fiecare Sfântă Liturghie. Dumnezeu, „făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute”, Dumnezeu cel nemărginit în ființa Sa, care nu poate fi cuprins de gând și de cuvânt și de nicio făptură, nici chiar de îngeri, acest Dumnezeu, din iubire nesfârșită față de oameni, Se smerește pe Sine, Se micșorează și Se face El Însuși om, ca să‑i mântuiască pe oameni din robia păcatului și a morții. Împăratul cerului și al pământului Se naște ca om, nu într‑un palat, nici măcar într‑o casă modestă, ci într‑un staul de vite din preajma Betleemului. Îngerii din cer coboară deasupra staulului și cântă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2,14), iar păstorilor din apropiere, înfricoșați de această vedere, un înger le spune: „nu vă temeți, că iată vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, că vi s‑a născut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul.” (Luca 2, 10).

Această bucurie a Nașterii Domnului o vestim prin imnuri și prin cântări bisericești, dar și prin colindele noastre tradiționale. De la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, din 21 noiembrie, se cântă la Utrenie așa numitele „Catavasii ale Nașterii Domnului”. Prima catavasie este aceasta: „Hristos se naște, măriți‑L; Hristos din ceruri întâmpinați‑L; Hristos pe pământ, înălțați‑vă; Cântați Domnului tot pământul și cu bucurie lăudați‑L popoare!”. Bucuria pe care o trăim în aceste zile de mare Praznic alungă din inimile noastre orice frică și orice teamă și le umple de nădejde, de liniște și de pace.

Evenimentul Nașterii Domnului este un eveniment cosmic; la el participă întreaga creație, după cum spune imnul amintit la început: îngerii cântă și‑L laudă pe Pruncul Iisus, cerurile îi vestesc nașterea prin steaua care s‑a arătat, magii Îi aduc daruri, aur, smirnă și tămâie, pământul Îi oferă peștera, iar neamul omenesc o aduce pe Fecioara Maria, cea mai sfântă și curată făptură din care Fiul lui Dumnezeu se naște ca om.

Dar noi, cei de astăzi, ce‑I putem aduce lui Dumnezeu? Nimic altceva decât inima noastră, pentru ca Pruncul Iisus să‑și facă sălaș în ea. Prin gura înțeleptului Solomon, Dumnezeu ne cere inima: „Fiule, dă‑mi inima ta.” (Pilde 23, 26). Căci dacă‑I dăm lui Dumnezeu inima, îi dăm totul, bine știind că în inimă se concentrează toată ființa noastră, toți oamenii și toată creația lui Dumnezeu! Inima este marea taină a omului, în care se ascunde Dumnezeu Însuși. De aceea, Părintele Tadei († 2003), de la mânăstirea Vitovnița, din Serbia,  ne îndeamnă „să gândim cu inima, să vorbim cu inima și să lucrăm cu inima”. Să nu uităm nicio clipă acest îndemn și să ne silim ca orice gând, orice vorbă și orice faptă să pornească din inimă, să fie marcate de căldura inimii, căci numai așa vom avea mereu pace și bucurie în suflet (...).

Din Sfânta Scriptură și din Tradiția Bisericii știm că Dumnezeu sălășluiește în inima omului. Inima este altarul cel mai sfânt, pe care credinciosul îi aduce lui Dumnezeu zilnic jertfa vieții sale, adică păcatele, durerile, necazurile și neputințele, pe care le pune înaintea Lui într‑o rugăciune smerită, făcută din căldura inimii și cu lacrimi de pocăință. Iar Dumnezeu ne răspunde prin aceea că ne ușurează povara din suflet, ne mângâie și ne dă răbdare și curaj în purtarea crucii. Totodată, rugăciunea smerită de fiecare zi ne transformă viața, încetul cu încetul, adică ne face mai buni, mai blânzi, mai milostivi și mai înțelegători față de neputința semenilor. Sufletul nostru suspină după Dumnezeu și nu‑și găsește odihna decât în El, atunci când se roagă. „Ne‑ai făcut pentru Tine, Doamne și neliniștit este sufletul în mine până nu se va odihni întru Tine”, zice Fericitul Augustin. Punându‑vă la inimă aceste sfaturi duhovnicești, vă urez tuturor să petreceți Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului cu pace și cu bucurie, și chem binecuvântarea Pruncului Iisus, născut în Peștera Betleemului, peste voi și peste familiile voastre.

Vă urez tuturor, slujitori ai Altarului, părinți și copii, tineri și vârstnici, Sărbători fericite şi „La mulţi ani!”.

Al vostru de tot binele voitor și rugător pentru toți,

† Serafim
Arhiepiscop și Mitropolit