Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 3 Octombrie 2016 Ora: 15:14

Preasfințitul Părinte Episcop Siluan la 15 ani de la primirea Darului Arhieriei

În ziua de 21 octombrie 2016, se împlinesc 15 ani de când Preasfinţitul Părinte Siluan a fost hirotonit întru episcop, în biserica „Sfântul Iosifa parohiei omoni­me de la Bordeaux, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan al Olteniei (la acea vreme) – reprezentantul Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist –, Înaltpreasfinţitul Părinte Mi­tropolit Serafim al Germaniei, Europei Cen­trale şi de Nord, Preasfinţitul Părinte Am­brozie, Episcop Vicar Patriarhal (la acea vreme), Preasfinţitul Părinte Ioachim Bă­căuanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ro­manului (la acea vreme) şi Preasfinţitul Pă­rinte Petroniu Sălăjeanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Oradiei (la acea vreme).

Cunoscând modestia şi conştiincio­zitatea ce îl caracterizează pe Preasfinţitul nostru, nu îmi este deloc uşor să scriu aceste rânduri, însă sunt convins că noi toţi, fiii săi duhovniceşti, clerici, monahi şi mireni, care ne iubim Stăpânul, nu ne vom găsi pacea, de nu vom dezvălui cele ce le avem în inimă la acest moment ani­versar.

Dacă nu spunem noi „vor vorbi pietre­le”, de aceea nu facem altceva decât să adu­cem smerită amintire despre darurile şi împlinirile pe care Domnul Dumnezeu le-a revărsat, nu după a noastră vrednicie, ci ca roade şi binecuvântări ale neosteni­tei jertfiri, de un deceniu şi jumătate, a Episcopului Siluan, mai întâi ca Episcop-Vicar şi, de opt ani încoace, ca şi prim Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

Cum voi putea oare să uit începuturi­le de la Gavedo, când plecam cu Preasfinţitul în diverse vizite pastorale, însă motorină aveam doar pentru dus, iar întoarcerea o lăsam în grija Domnului? Când nopţile le petreceam pe autostradă, şi adevărata „licenţă în teologie” mi-am luat-o în lungi­le convorbiri duhovniceşti care despărţeau parohiile la sute şi, uneori, mii de kilome­tri; când Vicariatul era în parte în portba­gaj, iar cealaltă în paraclisul de doi metri pătraţi unde am trăit cele mai frumoase liturghii din viaţa mea.

Întemeierea de mănăstiri şi parohii, hirotonia atâtor preoţi şi diaconi, hirotesia multor slujitori, citeţi şi ipodiaconi, închegarea şi susţinerea celor 230 de pa­rohii unde se slujeşte continuu, purtarea de grijă necontenită faţă de cele Dumnezeieşti, dar şi grija faţă de cei aflaţi în nevoi, cu timp şi fără timp – acestea sunt nestematele ce strălucesc până şi în ochii celor ce nu vor să le vadă, nestema­tele care încununează, ca o diademă, fruntea Întâiului Stătător al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

Şi toate acesta nu sunt spre laudă, ci spre Slava lui Dumnezeu, Care a răspuns la truda necontenită cu care Preasfinţitul nostru „a arat"şi „a semănat” pământul duhovnicesc al sufletelor miilor şi miilor de români aflaţi pribegi pe pământul Italiei, fraţi creştini pentru care a săvârşit „Jertfa cea fără de sânge”, s-a rugat, i-a învăţat, i-a povăţuit, i-a purtat şi mereu îi poartă în suflet şi în inimă, cu răbdare şi părinteas­că dragoste.

Noi, clerici, monahi şi mireni, nu sun­tem decât „nişte robi netrebnici, care am fă­cut ce eram datori să facem”,faţă de cât s-a străduit Episcopul nostru să ne dăruiască şi să ne transmită, mai ales pe plan duhov­nicesc, pastoral-misionar, dar şi liturgic şi social. Îndemnurile sale au fost mereu îndreptate spre conştiinţa noastră de creştini, spre răspunderea pe care o avem în faţa lui Dumnezeu şi pentru slujirea care o face fiecare dintre noi.

Pentru toate acestea care „ni s-au întâmplat” de când suntem păstoriţi de Vlădica Siluan, îi mulţumim din inimă, şi-l rugăm să primească dragostea sinceră şi recunoş­tinţa mulţumitoare pe care i le purtăm în inimă.

Aducem acest gând smerit, încredinţaţi fiind de Adevărul Care grăieşte în Sfânta Scriptură: „Si toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduisepentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea!” (Evrei 11, 39-40).

Ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru buna împlinire a lucrării misionare a Preasfinţitului Părintelui nostru Episcopul Siluan în Biserica Sa, pe calea unei vieţuiri prin smerenie, şi în credinţa că cei ce sunt chemaţi la întâietate sunt însărcinaţi cu mai multă slujire, câştigând astfel asemănarea cu Hristos, Arhiereul cel Veşnic.

Slava lui Dumnezeu pentru toate, în cer şi pe pământ!

Arhimandrit Atanasie - Vicar Eparhial, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului Luna Octombrie, Anul Mântuirii 2016

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni