Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
În ziua de 21 octombrie 2016, se împlinesc 15 ani de când Preasfinţitul Părinte Siluan a fost hirotonit întru episcop, în biserica „Sfântul Iosifa parohiei omonime de la Bordeaux, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan al Olteniei (la acea vreme) – reprezentantul Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist –, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcop Vicar Patriarhal (la acea vreme), Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului (la acea vreme) şi Preasfinţitul Părinte Petroniu Sălăjeanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Oradiei (la acea vreme).
Cunoscând modestia şi conştiinciozitatea ce îl caracterizează pe Preasfinţitul nostru, nu îmi este deloc uşor să scriu aceste rânduri, însă sunt convins că noi toţi, fiii săi duhovniceşti, clerici, monahi şi mireni, care ne iubim Stăpânul, nu ne vom găsi pacea, de nu vom dezvălui cele ce le avem în inimă la acest moment aniversar.
Dacă nu spunem noi „vor vorbi pietrele”, de aceea nu facem altceva decât să aducem smerită amintire despre darurile şi împlinirile pe care Domnul Dumnezeu le-a revărsat, nu după a noastră vrednicie, ci ca roade şi binecuvântări ale neostenitei jertfiri, de un deceniu şi jumătate, a Episcopului Siluan, mai întâi ca Episcop-Vicar şi, de opt ani încoace, ca şi prim Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.
Cum voi putea oare să uit începuturile de la Gavedo, când plecam cu Preasfinţitul în diverse vizite pastorale, însă motorină aveam doar pentru dus, iar întoarcerea o lăsam în grija Domnului? Când nopţile le petreceam pe autostradă, şi adevărata „licenţă în teologie” mi-am luat-o în lungile convorbiri duhovniceşti care despărţeau parohiile la sute şi, uneori, mii de kilometri; când Vicariatul era în parte în portbagaj, iar cealaltă în paraclisul de doi metri pătraţi unde am trăit cele mai frumoase liturghii din viaţa mea.
Întemeierea de mănăstiri şi parohii, hirotonia atâtor preoţi şi diaconi, hirotesia multor slujitori, citeţi şi ipodiaconi, închegarea şi susţinerea celor 230 de parohii unde se slujeşte continuu, purtarea de grijă necontenită faţă de cele Dumnezeieşti, dar şi grija faţă de cei aflaţi în nevoi, cu timp şi fără timp – acestea sunt nestematele ce strălucesc până şi în ochii celor ce nu vor să le vadă, nestematele care încununează, ca o diademă, fruntea Întâiului Stătător al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.
Şi toate acesta nu sunt spre laudă, ci spre Slava lui Dumnezeu, Care a răspuns la truda necontenită cu care Preasfinţitul nostru „a arat"şi „a semănat” pământul duhovnicesc al sufletelor miilor şi miilor de români aflaţi pribegi pe pământul Italiei, fraţi creştini pentru care a săvârşit „Jertfa cea fără de sânge”, s-a rugat, i-a învăţat, i-a povăţuit, i-a purtat şi mereu îi poartă în suflet şi în inimă, cu răbdare şi părintească dragoste.
Noi, clerici, monahi şi mireni, nu suntem decât „nişte robi netrebnici, care am făcut ce eram datori să facem”,faţă de cât s-a străduit Episcopul nostru să ne dăruiască şi să ne transmită, mai ales pe plan duhovnicesc, pastoral-misionar, dar şi liturgic şi social. Îndemnurile sale au fost mereu îndreptate spre conştiinţa noastră de creştini, spre răspunderea pe care o avem în faţa lui Dumnezeu şi pentru slujirea care o face fiecare dintre noi.
Pentru toate acestea care „ni s-au întâmplat” de când suntem păstoriţi de Vlădica Siluan, îi mulţumim din inimă, şi-l rugăm să primească dragostea sinceră şi recunoştinţa mulţumitoare pe care i le purtăm în inimă.
Aducem acest gând smerit, încredinţaţi fiind de Adevărul Care grăieşte în Sfânta Scriptură: „Si toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduisepentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea!” (Evrei 11, 39-40).
Ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru buna împlinire a lucrării misionare a Preasfinţitului Părintelui nostru Episcopul Siluan în Biserica Sa, pe calea unei vieţuiri prin smerenie, şi în credinţa că cei ce sunt chemaţi la întâietate sunt însărcinaţi cu mai multă slujire, câştigând astfel asemănarea cu Hristos, Arhiereul cel Veşnic.
Slava lui Dumnezeu pentru toate, în cer şi pe pământ!
Arhimandrit Atanasie - Vicar Eparhial, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului Luna Octombrie, Anul Mântuirii 2016
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team