Preasfințitul Părinte Episcop Siluan la 15 ani de la primirea Darului Arhieriei

Cunoscând modestia și conștiincio­zitatea ce îl caracterizează pe Preasfințitul nostru, nu îmi este deloc ușor să scriu aceste rânduri, însă sunt convins că noi toți, fiii săi duhovnicești, clerici, monahi și mireni, care ne iubim Stăpânul, nu ne vom găsi pacea, de nu vom dezvălui cele ce le avem în inimă la acest moment ani­versar.

Dacă nu spunem noi „vor vorbi pietre­le”, de aceea nu facem altceva decât să adu­cem smerită amintire despre darurile și împlinirile pe care Domnul Dumnezeu le-a revărsat, nu după a noastră vrednicie, ci ca roade și binecuvântări ale neosteni­tei jertfiri, de un deceniu și jumătate, a Episcopului Siluan, mai întâi ca Episcop-Vicar și, de opt ani încoace, ca și prim Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

Cum voi putea oare să uit începuturi­le de la Gavedo, când plecam cu Preasfințitul în diverse vizite pastorale, însă motorină aveam doar pentru dus, iar întoarcerea o lăsam în grija Domnului? Când nopțile le petreceam pe autostradă, și adevărata „licență în teologie” mi-am luat-o în lungi­le convorbiri duhovnicești care despărțeau parohiile la sute și, uneori, mii de kilome­tri; când Vicariatul era în parte în portba­gaj, iar cealaltă în paraclisul de doi metri pătrați unde am trăit cele mai frumoase liturghii din viața mea.

Întemeierea de mănăstiri și parohii, hirotonia atâtor preoți și diaconi, hirotesia multor slujitori, citeți și ipodiaconi, închegarea și susținerea celor 230 de pa­rohii unde se slujește continuu, purtarea de grijă necontenită față de cele Dumnezeiești, dar și grija față de cei aflați în nevoi, cu timp și fără timp – acestea sunt nestematele ce strălucesc până și în ochii celor ce nu vor să le vadă, nestema­tele care încununează, ca o diademă, fruntea Întâiului Stătător al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

Åži toate acesta nu sunt spre laudă, ci spre Slava lui Dumnezeu, Care a răspuns la truda necontenită cu care Preasfințitul nostru „a arat"și „a semănat” pământul duhovnicesc al sufletelor miilor și miilor de români aflați pribegi pe pământul Italiei, frați creștini pentru care a săvârșit „Jertfa cea fără de sânge”, s-a rugat, i-a învățat, i-a povățuit, i-a purtat și mereu îi poartă în suflet și în inimă, cu răbdare și părinteas­că dragoste.

Noi, clerici, monahi și mireni, nu sun­tem decât „niște robi netrebnici, care am fă­cut ce eram datori să facem”,față de cât s-a străduit Episcopul nostru să ne dăruiască și să ne transmită, mai ales pe plan duhov­nicesc, pastoral-misionar, dar și liturgic și social. Îndemnurile sale au fost mereu îndreptate spre conștiința noastră de creștini, spre răspunderea pe care o avem în fața lui Dumnezeu și pentru slujirea care o face fiecare dintre noi.

Pentru toate acestea care „ni s-au întâmplat” de când suntem păstoriți de Vlădica Siluan, îi mulțumim din inimă, și-l rugăm să primească dragostea sinceră și recunoș­tința mulțumitoare pe care i le purtăm în inimă.

Aducem acest gând smerit, încredințați fiind de Adevărul Care grăiește în Sfânta Scriptură: „Si toți aceștia, mărturisiți fiind prin credință, n-au primit făgăduința, pentru că Dumnezeu rânduisepentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârșirea!” (Evrei 11, 39-40).

Ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru buna împlinire a lucrării misionare a Preasfințitului Părintelui nostru Episcopul Siluan în Biserica Sa, pe calea unei viețuiri prin smerenie, și în credința că cei ce sunt chemați la întâietate sunt însărcinați cu mai multă slujire, câștigând astfel asemănarea cu Hristos, Arhiereul cel Veșnic.

Slava lui Dumnezeu pentru toate, în cer și pe pământ!

Arhimandrit Atanasie - Vicar Eparhial, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului Luna Octombrie, Anul Mântuirii 2016