La catedrala nouă din San Francisco, aflată sub omoforul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, bucuria acestui praznic a început de joi, 30 iunie, când, după săvârşirea acatistului sfântului dinaintea raclei cu cinstitele sale moaşte aşezată în mijlocul catedralei, a început simpozio­nul „Sfântul Ioan – o moştenire vie”, care a fost deschis cu un cuvânt al Preasfinţitului Părinte Peter de Cleveland, care l-a cu­noscut pe sfântul ierarh pe când era copil şi îl ajuta pe acesta în sfântul altar.

Lucrările simpozionului au continuat vineri, 1 iulie, după Dumnezeiasca Litur­ghie. Cei prezenţi au avut bucuria de a asculta mărturiile doamnei preotese Maria Potapova, soţia părintelui Victor Potapov, paroh la biserica rusă din Washington D.C., parohie înfiinţată de însuşi Vlădica Ioan. Matuşka Maria a mărturisit că era ferme­cată de sfântul, de felul în care acesta reuşea să comunice cu copiii la nivelul lor, foar­te cald. Copilă fiind, dorea să se afle mereu lângă Vlădica. A dat apoi mărturie despre lucrarea Sfântului Ioan în viaţa catedralei şi în misiunea pe care o desfăşoară Saint John’s Academy părintele Serge Kotar, directorul acestei şcoli aflate sub oblădu­irea sfântului ierarh. Deşi nu l-a cunoscut personal pe Sfântul Ioan, viaţa şi lucrarea i-au fost adânc înrâurite de acesta, la afla­rea sfintelor moaşte ale căruia a luat parte personal.

Mărturia ce a urmat a fost cea a lui Vladimir (Volodia) Krassovsky, care s-a născut în Thailanda din părinţi refugiaţi. Aceştia au emigrat apoi în America, ast­fel că Volodia l-a întâlnit pe Sfântul Ioan la San Francisco în jurul anului 1950. A slujit apoi ani buni cu Vlădica, dimpreu­nă cu alţi 30 de copii. Avea bucuria ca, de ziua numelui sfântului şi de ziua propriu­lui său nume, să doarmă la orfelinatul aflat sub oblăduirea Vlădicăi. Vladimir a dat totodată o mărturie inedită despre sfân­tul ierarh, pe care îl cunoştea foarte bine; acesta, pe care mulţi îl considerau neîn­grijit, avea o rânduială de igienă persona­lă ireproşabilă: făcea duş în fiecare dimineaţă, îşi rânduia cu grijă părul, însă, având un păr dificil şi purtând camilafcă, pe care o punea şi o scotea de mai multe ori pe zi, părul i se ciufulea degrabă.

Părintele Victor Potapov a mărturisit că, deşi nu a avut bucuria de a-l cunoaşte perso­nal pe Vlădica, a avut parte din plin de prezenţa şi binecuvântările acestuia în viaţa sa.

Cea din urmă mărturie a fost aceea a lui Serghei Kalfov, care s-a aflat cu Vlădica Ioan la Seattle în ultimele ore din viaţa acestuia, fiind singurul băiat de altar care a fost prezent la cea din urmă Liturghie săvârşită de sfântul ierarh pe acest pământ. Tatăl lui Serghei – care era citeţul Sfântului Ioan la Shanghai, hirotesit la vârsta de 16 ani – şi domnul Kruşov au intrat în chilia sfântului când au auzit căzătura (după săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii în ziua de 2 iulie 1966, sfântul ierarh s-a retras puţin în chilia sa, urmând să plece apoi la spital pentru a cerceta nişte bolnavi). Sfântul Ioan a adresat cele din urmă cu­vinte tatălui lui Serghei Kalfov: „Nu m-am mai simţit niciodată astfel”. Apoi l-a bine­cuvântat şi a plecat la Domnul.

La masa rotundă care a urmat şi unde cei prezenţi au putut adresa întrebări invitaţilor, au luat parte şi părintele Stephen, Peter Ionin şi Lidia Nicolaevna. Ultimii doi, soţ şi soţie, au crescut în Shanghai la orfeli­natul „Sfântul Tihon”, înfiinţat de sfântul ierarh. Peter spune: „Pur şi simplu nu era un om din această lume. L-am iubit, l-am preţuit şi ne-am rugat lui”.

La încheierea sim­pozionului, credincioşii s-au îndreptat spre cate­drală pentru priveghe­rea praznicului.

A doua zi, 2 iulie, Dumnezeiasca Liturghie a praznicului a început la ora 9, în prezenţa a 10 ierarhi, în jur de 20 de preoţi şi 10 diaconi. Aşa cum Vlădica ne-a lăsat cuvânt: „Deşi am murit, sunt viu!”, prezenţa sa a fost întru totul simţită, în adâncimea slujirii, atenţia rugăciunii, delicateţea mişcărilor clerului, bucuria luminoasă de pe chi­purile celor prezenţi, şi mai cu seamă în împărtăşirea cu Sfintele şi Dumnezeieştile Taine. Cu adevărat, acesta a fost un ospăţ al credinţei dăruit nouă de Domnul prin slu­jitorul său credincios, sfântul arhiereu Ioan.