La catedrala nouă din San Francisco, aflată sub omoforul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, bucuria acestui praznic a început de joi, 30 iunie, când, după săvârșirea acatistului sfântului dinaintea raclei cu cinstitele sale moaște așezată în mijlocul catedralei, a început simpozio­nul „Sfântul Ioan – o moștenire vie”, care a fost deschis cu un cuvânt al Preasfințitului Părinte Peter de Cleveland, care l-a cu­noscut pe sfântul ierarh pe când era copil și îl ajuta pe acesta în sfântul altar.

Lucrările simpozionului au continuat vineri, 1 iulie, după Dumnezeiasca Litur­ghie. Cei prezenți au avut bucuria de a asculta mărturiile doamnei preotese Maria Potapova, soția părintelui Victor Potapov, paroh la biserica rusă din Washington D.C., parohie înființată de însuși Vlădica Ioan. Matușka Maria a mărturisit că era ferme­cată de sfântul, de felul în care acesta reușea să comunice cu copiii la nivelul lor, foar­te cald. Copilă fiind, dorea să se afle mereu lângă Vlădica. A dat apoi mărturie despre lucrarea Sfântului Ioan în viața catedralei și în misiunea pe care o desfășoară Saint John’s Academy părintele Serge Kotar, directorul acestei școli aflate sub oblădu­irea sfântului ierarh. Deși nu l-a cunoscut personal pe Sfântul Ioan, viața și lucrarea i-au fost adânc înrâurite de acesta, la afla­rea sfintelor moaște ale căruia a luat parte personal.

Mărturia ce a urmat a fost cea a lui Vladimir (Volodia) Krassovsky, care s-a născut în Thailanda din părinți refugiați. Aceștia au emigrat apoi în America, ast­fel că Volodia l-a întâlnit pe Sfântul Ioan la San Francisco în jurul anului 1950. A slujit apoi ani buni cu Vlădica, dimpreu­nă cu alți 30 de copii. Avea bucuria ca, de ziua numelui sfântului și de ziua propriu­lui său nume, să doarmă la orfelinatul aflat sub oblăduirea Vlădicăi. Vladimir a dat totodată o mărturie inedită despre sfân­tul ierarh, pe care îl cunoștea foarte bine; acesta, pe care mulți îl considerau neîn­grijit, avea o rânduială de igienă persona­lă ireproșabilă: făcea duș în fiecare dimineață, își rânduia cu grijă părul, însă, având un păr dificil și purtând camilafcă, pe care o punea și o scotea de mai multe ori pe zi, părul i se ciufulea degrabă.

Părintele Victor Potapov a mărturisit că, deși nu a avut bucuria de a-l cunoaște perso­nal pe Vlădica, a avut parte din plin de prezența și binecuvântările acestuia în viața sa.

Cea din urmă mărturie a fost aceea a lui Serghei Kalfov, care s-a aflat cu Vlădica Ioan la Seattle în ultimele ore din viața acestuia, fiind singurul băiat de altar care a fost prezent la cea din urmă Liturghie săvârșită de sfântul ierarh pe acest pământ. Tatăl lui Serghei – care era citețul Sfântului Ioan la Shanghai, hirotesit la vârsta de 16 ani – și domnul Krușov au intrat în chilia sfântului când au auzit căzătura (după săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii în ziua de 2 iulie 1966, sfântul ierarh s-a retras puțin în chilia sa, urmând să plece apoi la spital pentru a cerceta niște bolnavi). Sfântul Ioan a adresat cele din urmă cu­vinte tatălui lui Serghei Kalfov: „Nu m-am mai simțit niciodată astfel”. Apoi l-a bine­cuvântat și a plecat la Domnul.

La masa rotundă care a urmat și unde cei prezenți au putut adresa întrebări invitaților, au luat parte și părintele Stephen, Peter Ionin și Lidia Nicolaevna. Ultimii doi, soț și soție, au crescut în Shanghai la orfeli­natul „Sfântul Tihon”, înființat de sfântul ierarh. Peter spune: „Pur și simplu nu era un om din această lume. L-am iubit, l-am prețuit și ne-am rugat lui”.

La încheierea sim­pozionului, credincioșii s-au îndreptat spre cate­drală pentru priveghe­rea praznicului.

A doua zi, 2 iulie, Dumnezeiasca Liturghie a praznicului a început la ora 9, în prezența a 10 ierarhi, în jur de 20 de preoți și 10 diaconi. Așa cum Vlădica ne-a lăsat cuvânt: „Deși am murit, sunt viu!”, prezența sa a fost întru totul simțită, în adâncimea slujirii, atenția rugăciunii, delicatețea mișcărilor clerului, bucuria luminoasă de pe chi­purile celor prezenți, și mai cu seamă în împărtășirea cu Sfintele și Dumnezeieștile Taine. Cu adevărat, acesta a fost un ospăț al credinței dăruit nouă de Domnul prin slu­jitorul său credincios, sfântul arhiereu Ioan.