Pentru ca să ne poată trezi la ceva nou, la ceva cu totul nou, neaÅŸteptat ÅŸi nebănuit: la libertate ÅŸi milă. ScoÅ£ându-ne de sub lege ÅŸi din păcat, nu la o biată moralistă de virtute ne cheamă, ci la deplina libertate, la condiÅ£ia de onoare. Åži totodată, cum zice Fericitul Augustin, răpindu-ne îngrijorării căreia îi cedase Marta, ne duce la Bucurie. („Marta trebăluia, iar Maria benchetuia.”)

De la condiÅ£ia de sclav trecem la aceea de om liber. De la trudă ÅŸi agitaÅ£ie la liniÅŸte ÅŸi la ospăÅ£. La onoare ne invită creÅŸtinismul, nu la onoarea de comandă ÅŸi ceremonie, ci la neînfricata asumare a calităÅ£ii de om înzestrat cu duh divin.
Pr. Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

Într-o cetate era o femeie frumoasă care avea mulÅ£i ibovnici; venind la ea un boier, i-a zis: „promite-mi că îmi vei fi fidelă ÅŸi eu te voi lua de soÅ£ie”. Iar ea a promis. AÅŸa că boierul a dus-o la conacul lui. Iar ibovnicii ei căutând-o ziceau: „cutare boier a luat-o la casa lui. Dacă vom merge la uÅŸa lui ÅŸi va afla, ne va pedepsi; deci haideÅ£i pe după casă să-i fluierăm ei iar ea, cunoscând glasul fluierăturii, se va pogorî la noi; astfel noi vom fi nevinovaÅ£i…” Însă ea auzind fluieratura ÅŸi-a astupat urechile ÅŸi s-a încuiat în cămara cea mai dinăuntru a casei.

Femeia păcătoasă este sufletul; ibovnicii ei sunt patimile iar boierul este Hristos; casa cea mai dinăuntru este lăcaÅŸul cel veÅŸnic, iar cei ce îi fluieră ei sunt viclenii draci. Neascultându-i, omul înÅ£elept aleargă către Domnul.
Patericul egiptean, Avva Ioan Colov

Frate ajutat de frate este ca o cetate tare ÅŸi înaltă ÅŸi are putere ca o împărăÅ£ie întemeiată…  Sunt prieteni aducători de nenorocire; dar este ÅŸi câte un prieten mai apropiat decât un frate.
Pildele lui Solomon, XVIII, 19, 24

IubeÅŸte pe aproapele ca pe tine însuÅ£i. Mi-a fost dat să înÅ£eleg această poruncă sub forma unui arbore, cosmic, gigantic, a cărui rădăcină este Adam. Eu nu sunt decât o frunzuliÅ£ă pe una din ramurile acestui arbore. Dar el nu-mi este străin; este temelia mea. Îi aparÅ£in. A te ruga pentru lumea întreagă înseamnă a te ruga pentru acest arbore în totalitatea lui, cu miliardele sale de frunze.
Pr. Sofronie Saharov, Aforisme duhovniceÅŸti

“Noi” cel realizat prin dragoste este semn, salut, chemare, revendicare, îmbrăÅ£iÅŸare a existenÅ£ei umane în ea însăÅŸi; într-un cuvânt: întâlnire (Binswanger). I-am putea spune mai degrabă “regăsire”…

Bucuria ce o avem de întâlnirea cu Dumnezeu implică ÅŸi ea o regăsire. Natura umană, fiind opera iubirii creatoare a lui Dumnezeu, se află în înrudire ÅŸi într-o apropiere originară cu El. Unirea realizată prin dragoste îi dă sentimentul de regăsire, de revenire acasă, de intrare în odihnă…

Pe de altă parte, revenirea la Dumnezeu înseamnă intrarea în casa Lui. Însă „casa” lui Dumnezeu vrea să-i cuprindă pe toÅ£i oamenii, căci în inima Lui încap toÅ£i; iar eu când intru în ea trebuie să simt că mă aflu în ea unificat cu toÅ£i cei dinăuntru.
Pr. Dumitru Stăniloae, Ascetica ÅŸi mistica

Nu avem nevoie de vreun cult nou care să fie mai potrivit pentru noua noastră lume seculară. Ceea ce ne trebuie este o redescoperire a adevăratului sens ÅŸi a puterii cultului, adică a dimensiunilor ÅŸi conÅ£inutului său cosmic, eclesiologic ÅŸi eshatologic. Aceasta, cu siguranÅ£ă, presupune multă muncă, multă „curăÅ£enie”. Presupune studiu, educaÅ£ie, efort. Presupune renunÅ£area la multe uscături pe care le purtăm cu noi, prea adesea văzând în ele chiar esenÅ£a „tradiÅ£iilor” ÅŸi „obiceiurilor” noastre.

Dar o dată ce descoperim înÅ£elesul autentic ÅŸi puterea liturghisirii noastre, o dată ce ea devine din nou izvorul concepÅ£iei atotcuprinzătoare despre lumea ÅŸi puterea de a trăi conform ei – atunci ÅŸi doar atunci va fi găsit antidotul la „secularism”. Nu există nimic mai urgent astăzi decât această descoperire ÅŸi această întoarcere – nu în trecut, ci la lumină ÅŸi la viaÅ£ă, la adevăr ÅŸi la har, care sunt etern împlinite de Biserică atunci când ea devine, în liturghisirea ei, ceea ce este cu adevarat.
Pr. Alexander Schmemann, Pentru viaţa lumii

Selecţia textelor: Daniel Chira