Adaugat la: 3 Martie 2015 Ora: 15:14

Părintele Mihai Tirrier. Mărturie familială

Chemând pe acest drept, pe data de sâmbătă, 14 februarie și, credem noi, ridicându-l la o mai cuprinzătoare slujire a semenilor, Domnul ne lasă mari bogății. Prima este mărturia familială extraordinară pe care o dau părintele Mihai, soția sa, Mihaela, și fiii lor, Nicolae și Daniel. O familie creștină, pur și simplu, fără pretenții și plăcută lui Dumnezeu. O pildă pentru vremurile noastre – pilda de care avem nevoie. Există multă sfințenie în Biserică, discretă și smerită sfințenie a ce­lor credincioși. Slavă Å¢ie, Doamne, pentru robul Tău, preotul nostru Mihai și fami­lia sa, Doamne, slavă Å¢ie!

PREOTUL MISIONAR

O altă moștenire pe care ne-o încredințează Hristos, dacă vrem să acceptăm ca pre­otul nostru, fratele nostru, prietenul nostru să ne părăsească, e cea a harismei misio­nare. Părintele Mihai a izbutit, în parohiile în care a slujit, la Montpellier și la Nîmes, să fie preotul tuturor: al credincioșilor români risipiți prin Occident, cărora adesea le era greu să se împace cu Biserica; a credincioșilor francezi căutători de adevăr, trăind o altă risipire, un alt exil, în căutarea unei experiențe creștine autentice. Åži unii, și cei­lalți trăiesc mutarea de la tulburările vieții către pacea în Dumnezeu. Iar părintele Mihai a fost acest gen de preot care te poate împăca cu Hristos și cu Evanghelia; care te um­ple de dorința de a fi creștin, câteodată chiar creștinul ultimei șanse. Misiunea, haris- ma apostolică arătată în robul lui Dumnezeu Mihai nu era doar arta de a pune împre­ună în slujire persoane de cultură, limbă, obiceiuri și chiar defecte diferite: era darul de a fi părinte. Atât de tânăr – mai puțin de patruzeci de ani – avea înțelepciunea, răb­darea și discernământul unui bătrân. Binecuvântează pe robul Tău, preotul nostru Mihai: binecuvântează-l, Doamne, în veșnicie lângă Tine și toți sfinții Tăi!

ASCULTAREA

Părintele nostru în Domnul, preotul Mihai, ne încredințează încă o moștenire rară, ca niște moaște duhovnicești: harul ascultării, care, dimpreună cu credința, este teme­lia Bisericii. Acesta nu a fost niciodată slugarnic sau pasiv în sufletul lui. Era încrede­rea că Domnul ne vorbește prin gura călăuzelor noastre duhovnicești. Cerea sfat; ce­rea binecuvântare; se lepăda de dreptatea sa și primea de la cineva mai experimentat moștenirea înțelepciunii. Legătura preotului cu episcopul său este una dintre forțele obștilor noastre parohiale și ale întregilor dioceze. Însă ascultarea a arătat-o bunul nos­tru părinte mai cu seamă în boală. Oare să fi bănuit el mai dinainte mucenicia către care îl chema Hristos? El a fost cel care a sugerat, pentru unul dintre congresele Mitropoliei noastre, tema lui Hristos prezent în taina Sfântului Maslu. Åži mai ales el a fost cel care, în cursul bolii copilului său și a propriei sale experiențe înfricoșătoare, s-a arătat capabil de a binecuvânta voia de neînțeles a Celui Preaînalt.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, noi, preoți și credincioși, Te rugăm să ne faci vrednici de robul Tău, părintele nostru în Domnul, preotul Mihai, acum și în lumea ce va să vină! Amin!

(sursa: www.sagesse-orthodoxe.fr)

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni