PIEPT DE PUI UMPLUT CU SPANAC ȘI MOZZARELLA

Ingrediente: 300 ml ulei măsline; 1 kg piept pui dezosat (4 bucăți); 1 kg frunze spanac; 400 g  mozzarella; 4 cepe; 4 dovlecei; 4 roșii; sare, piper, lămâie.

Mod de preparare: Se bat bucățile de piept de pui și se condimentează cu sare si piper. Se prăjește în ulei bine încins, peste care se adaugă spanacul scurs de apă. Se presară sare și piper după gust și se ține pe foc timp de cinci minute, până scade. Se pune un sfert din cantitatea de spanac pe fiecare bu­cată de piept de pui, se adaugă bucăți de mozzarella și se rulează. Se leagă cu ață de bucătărie și se coc 60 de minute la foc mo­derat, în tava unsă cu ulei de măsline. Se taie dovleceii și roșiile rondele și se coc pe grătar. Se stropesc cu suc de lămâie. Pieptul de pui se servește pe un pat de legume.

SALATÄ‚ CU SPANAC ÅžI MIGDALE

Ingrediente: 150 g mazăre, 100 g po­rumb (din conservă), 100 g boabe de fa­sole roșie (din conservă), 50 g migdale prăjite, o lămâie, o legătură de spanac proaspăt, două linguri de ulei de măsline, frunze de mentă, sare, piper. Opțional: câ­teva cubulețe de telemea proaspătă.

Mod de preparare: Se fierbe mazărea timp de 15 minute în apă cu sare. Se cu­răță și se spală frunzele de spanac, apoi se scurg de apă și se asamblează salata: pes­te frunzele de spanac se stoarce o jumăta­te de lămâie, se toarnă o lingură de ulei, se presară sare și piper și se adaugă boa­bele de mazăre fierte, scurse și ele de apă. Deasupra se așază migdalele, întregi sau tăiate feliuțe, boabele de fasole roșie și cele de porumb. La final, se presară din nou sare și piper după gust, suc de lămâie și ulei de măsline. Se ornează și cu câteva frunze de mentă, menite să ofere rețetei un gust răcoritor. Dacă vă place, puteți adăuga și câteva cubulețe de telemea proas­pătă. Se împarte salata în patru boluri.

Pentru că e toamnă și merele sunt, fără îndoială, unele dintre cele mai apreciate și consumate fructe peste tot în lume și, mai mult decât atât, pentru că ele sunt un ade­vărat izvor de sănătate, în continuare vă propun o rețetă de tort care-mi aduce aminte de copilărie...

TORT DE MERE ÅžI CARAMEL

Ingrediente: 7-8 mere potrivite, 150 g zahăr, dulceață / gem acrișor (opțional), lămâie, 6 ouă, 6 linguri de ulei, 6 linguri de făină, 6 linguri de zahăr, 1/2 praf copt, 1 praf vanilie, esență rom; opțional: frișcă / scorțișoară / ciocolată.

Mod de preparare: Se ia o oală de vreo 5 litri, cu marginile înalte și drepte, în care se pun 150 g zahăr; se pune pe foc mediu până se topește zahărul, cu care mai apoi se tapetează pereții oalei. Se dă la răcit. Între timp se curăță merele de coa­jă și cotor (se pot tăia și în felii mari) și se stropesc cu zeamă de lămâie. După ce ca­ramelul s-a răcit, se așază pe fundul oalei merele, unul lângă altul, iar mijlocul lor se poate umple cu dulceață (doar în cazul în care merele au rămas întregi, și nu fe­lii). Se dă la cuptor (încălzit în prealabil la 180°) pentru aproximativ 25-30 minu­te, până ce merele se înmoaie și carame­lul se scurge pe ele. Între timp se separă ouăle: albușurile se bat spumă cu un vârf de sare; gălbenușurile se freacă împreună cu uleiul, zahărul, vanilia, praful de copt stins cu un pic de zeamă de lămâie, apoi se adaugă făina în ploaie. La sfârșit se în­corporează și spuma de ouă, prin mișcări circulare, de jos în sus (pentru a rămâne aluatul spumos). Aluatul astfel obținut (de pandișpan) se toarnă peste mere, nu înainte de a le fi stropit cu puțină esență de rom. Totul merge la cuptor pentru încă 30-35 minute. Blatul trebuie să fie auriu și să treacă „testul scobitorii” (se înțeapă pandișpanul cu o scobitoare care trebuie să iasă fără aluat).

Se lasă la răcit după ce cu un cuțit lung am desprins marginile blatului de oală. Fiind rece, tortul iese mai ușor punând un platou cu gura în jos peste oală și întor­când totul dintr-o sin­gură mișcare. Tortul va ajunge cu pandișpanul jos, însiropat cu sucul de la mere și caramel, și cu merele deasupra.

Tortul poate fi ser­vit ca atare sau ornat cu frișcă și un praf de scor­țișoară sau cu ciocolată topită, după gust și ima­ginație.

ÅžTIAÅ¢I CÄ‚...?

• Spanacul provine din Persia, iar în Europa a ajuns în secolul al IX-lea, adus de mauri. Popularitatea spanacului a fost foarte redu­să și a sporit foarte lent. De abia după cel de-al Doilea Război Mondial consumul de spanac a crescut, datorită reclamei făcute de americani. Ambasador al acestei legume a fost eroul desenelor animate, marinarul Popeye, care, oricând avea la îndemână câte o cutie de spanac, reușea să-și învingă adver­sarii. O informație bună pentru devoratorii de spanac este faptul că acesta rămâne în continuare în topul legumelor, nu numai da­torită conținutului mare de fier, ci și datori­tă cantității de vitamina C, E, acid folic, zinc, magneziu și potasiu. Spanacul, posedând vi­tamina K în cantități record, influențează re­zistența oaselor noastre. Este o sursă natu­rală minunată de fier, care este parte a hemoglobinei ce transportă oxigenul prin toate celulele corpului și intră în cadrul sis­temului responsabil de producerea de ener­gie și controlul metabolismului (adminis­trarea fierului sub formă farmacologică poate duce la supradozaj, care este extrem de periculos, în special pentru copii).

• Cu toții am auzit proverbul „Un măr pe zi ține medicul departe”. Beneficiile unei die­te bogate în mere sunt multiple: pierderea în greutate, dinți albi și sănătoși, prevenirea unor tipuri de cancer sau a maladiei Alzheimer, reducerea colesterolului sau a riscului de diabet. Cel mai mare producător și exportator de mere este China, urmată de SUA, Turcia, Polonia și Italia. Arheologii au descoperit că oamenii consumă mere încă din anul 6500 î.Hr.; ceea ce este important de reținut și în ziua de azi e sfatul nutrițio- niștilor de a consuma merele cu coajă cu tot. Decojite, ele își pierd o mare parte din proprietăți. De-a lungul timpului, oțetul de mere a fost folosit în cele mai variate sco­puri: în gastronomie (pentru prepararea mu­răturilor și a diferitelor feluri de salate), pen­tru exterminarea unor plante dăunătoare, pentru a curăța armurile sau diferite usten­sile din bucătărie... De asemenea (și deloc întâmplător), i-au fost atribuite importante proprietăți curative. Cu toate că este folosit din timpuri îndepărtate, oțetul de mere a de­venit cunoscut cu precădere începând de la sfârșitul anilor ’50, când un celebru medic american, D.C. Jarvis, a tratat acest oțet în detaliu într-o lucrare intitulată Ghidul sănă­tății.Åži iată că este indicat (alături de even­tualul tratament medical specific) pentru îmbunătățirea procesului de digestie, detoxifiere, tratarea reumatismului, colecistitei, anemiei și migrenelor, colesterolului mărit și hipertensiunii, iar acestea sunt numai câ­teva exemple...