Adaugat la: 2 Iunie 2014 Ora: 15:14

Fragmente neodihnite (iunie 2014)

Fragmente neodihnite (iunie 2014)

Fiecare duminică e una a orbilor, pentru că e ziua când ne odihnim de orbirea noastră. Căci toți suferim de orbirea farisei­că pe care o condamnă Iisus, toți afirmăm, mai mult sau mai puțin manifest, că vedem. Dar viața noastră mărturisește limpede evi­dența absolută a contrariului.

Trăim ca niște drogați. „Praful” pe care-l consumăm se numește informație. Îl punem în lingurița minții, îl amestecăm cu saliva gân­dirii și încălzim totul la flacăra credinței că noi vedem, înțelegem, știm. Apoi îl injectăm până la ultimul strop în vena vieții noastre...

Este orbirea noastră din naștere, orbirea de sub Pomul Binelui și Răului, lumina pe care Adam a luat-o din ochii șarpelui...

Ni s-a dat mai întâi Legea prin Moise, ca să vedem că nu vedem. Căci dacă suntem vă­zători, de ce cădem mereu? Legea e o sumă de indicatoare care avertizează despre exis­tența unor gropi. Åži totuși, în ciuda categori­celor avertismente, cădem continuu în ele! Legea face evidentă orbirea noastră. Suntem așa cum ne descrie Isaia, plini de răni din creș­tet până în tălpi, și totuși susținem țanțoși, in­flexibili până la crimă, că vedem și că mer­gem drept! Plini de noroiul de pe fundul tuturor gropilor sufletești în care am căzut, în ciuda avertizărilor fără echivoc ale legii, inima urlă în noi că vede!

Suntem orbi care susținem cu tărie că-l vedem pe celălalt. Deși apropierea noastră îl umple de răni, ca încercarea unui orb de a-l mângâia cu bastonul în mână. Cu cât preten­ția noastră este mai fermă, cu atât rănile și stricăciunile pe care le facem sunt mai mari...

Suntem suflete oarbe, minți oarbe și inimi oarbe. Trăim vieți oarbe, imaginare. Adaptăm, indiferent de prețul moral și fizic, lucrurile la orbirea noastră. Å¢inem la ea mai mult decât la realitate. Toate drepturile omului se pot re­duce azi la unul singur: dreptul de a fi orb, de a-mi trăi orbirea ca viață. Căci orbirea aceas­ta e zidul care ne apără egoismul, care nu lasă iubirea să iasă din noi, care o ține toată nu­mai pentru noi.

Cine este Iisus ca să cred în El?, întreabă omul contemporan. Åži pentru că nu se apro­pie de El suficient ca să-i atingă ochii inimii, Îl definește inevitabil după orbirea lui.

Vedem cu adevărat atunci când Îl vedem pe Dumnezeu. Åži-L vedem pe Dumnezeu când Sângele Lui ne spală fața sufletului, cur­gând din palmele care ne iau țărâna de pe ochi. Dar pentru asta trebuie să ne apropiem de Cruce cu dorința de a vedea...

Fără Iisus, suntem copii a căror viață e un sinistru joc de-a baba oarba: ne tragem unii pe alții, râzând, tot mai în adâncul orbirii...

Pentru că vedem numai când iubim, doar când ochii ni-s plini de lumina iubirii. Pe ea a văzut-o orbul din naștere pe fața lui Iisus, și de aceea a crezut că vede cu adevărat. Åži văzând-o în ochii Lui, în faptele și cuvintele Lui, a cre­zut în El... Toate duminicile sunt duminici ale orbilor; căci în ele, văzându-L pe Iisus, ne odih­nim de toată orbirea sufletelor noastre...

Marius Iordăchioaia, Ziua de odihnă a orbilor

Mândria încearcă să-și închipuie o lume și să trăiască în ea. Smerenia primeș­te lumea așa cum a zidit-o Dumnezeu.

Arhim. Sofronie Saharov (citat de Ierom. Rafail Noica, într-o conferință)

Cum sunt gândurile cu care ne însoțim, așa ne este și viața. Acela care are gân­duri bune, acela are simțirea lăuntrică a păcii și liniștii; pe cel neliniștit poți să-l pui și în Rai, tot i se va părea că nici acolo nu îi este bine.

Părintele Tadei, Pace și bucurie în Duhul Sfânt

Având gânduri bune pentru ceilalți, veți putea vedea în orice persoană pe care o  veți întâlni o ființă scumpă. În schimb, având gânduri urâte, fața voastră, energiile voastre psihice vă vor irosi relațiile și vă vor afecta anturajul. Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decât suferințele și dragostea pentru frați.

Arhimandritul Sofronie Saharov, Din viață și din duh

Ce sfântă lărgime, adâncime și înălțime a inimii trebuie să aibă preotul săvâr­șind Liturghia! Inima lui trebuie să încapă tot universul, chiar și tot cerul, toate cele mai dedesubt!

Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos

Dumnezeu a făcut lumea ca pe un trup al iubirii...
despre iubire vorbeau lumina stelelor mireasma câmpului sunetul vântului...
lumea era Sunamita iar Dumnezeu Solomon și viața lumii Cântarea Cântărilor...
în Biserică Dumnezeu reface lumea ca trup al iubirii...
ca despre iubire să vorbească lumina ochilor mireasma suspinului glasul mâinilor și al cuvintelor...
prin Sfânta Împărtășanie ne facem un singur trup cu iubirea care a biruit lumea prin iertare...

Marius Iordăchioaia, Cateheză euharistică

Fragmente neodihnite (iunie 2014)

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni