Adaugat la: 1 Octombrie 2008 Ora: 15:14

Să nu ne angajăm într-o luptă greșită

PE CĂRĂRILE CREDINŢEI: Dialog cu Arhimandritul Jacob

Să nu ne angajăm într-o luptă greșită

Întrebare (Apostolia): Biserica Ortodoxă este, în ultima vreme, efectiv asaltată de tot felul de dușmani: francmasoneria, sectele, ecumenismul... și imoralitatea din ce în ce mai mare. Suntem tulburați și îngrijorați căci avem senzația că Biserica noastră e în pericol; n-ar trebui să ne mobilizăm, să facem ceva? 

 

Răspuns (Arhimandritul Jacob): E absolut normal ca Bisericii să i se stea împotrivă: "Nu este ucenic mai presus de învățătorul său." Acesta nu e un motiv de tulburare sau de îngrijorare, căci Iisus Hristos a dăruit Bisericii Sale un apărător puternic. Înălțându-se la Cer după viețuirea Sa pământească, El nu și-a abandonat ucenicii, nici pe cei care, de-a lungul timpului, răspund chemării Sale de a-L urma și a primi mântuirea. "Vă voi trimite un alt Paraclet (un protector, un apărător, un avocat), Sfântul Duh...". Sfântul Duh face din Biserică – din Biserica din Cer și de pe pământ, unite inseparabil, din Biserica din care fac parte Maica Domnului, martirii și toți sfinții, precum și episcopii, preoții și până și cei mai umili dintre credincioși – o forță indestructibilă, pe care porțile iadului nu o vor birui.  

 

De aceea Biserica nu are nevoie de partizani pentru a fi apărată și a supraviețui, ea are nevoie de sfinți, și spunând "sfinți" mă gândesc și la voi, care ați fost sfințiți în apele Botezului pentru a trăi în Duh o viață curată, smerită, plină de dragoste și de blândețe. Amintiți-vă că forța dușmanilor Bisericii este, înainte de toate, slăbiciunea duhovnicească a oamenilor din Biserică. Această slăbiciune este provocată de patimi, de păcat, dar mai ales de nepăsarea față de adevărata viață în Hristos. Câți nu se declară ortodocși fără ca măcar să cunoască lucrurile de bază ale creștinismului, adică predania apostolică, sau mai bine zis Vestea cea Bună (Evanghelia) a Mântuirii. Prin Sfântul Duh, Iisus este cu noi până la sfârșitul veacurilor, oricât ar fi acestea de grele sau oricât de aproape ar fi sfârșitul lor. De aceea Iisus nu încetează a ne spune : "Nu vă temeți !", "Credeți în mine" sau altfel spus, "Aveți încredere în mine".

 

Întrebare : Dar e așa de trist să vedem cum țara noastră se secularizează și devine, practic vorbind, păgână. Vedeți, de exemplu, "gay-pride", paradele homosexualilor: nu e nevoie urgentă să rezistăm degradării moravurilor adusă de către Uniunea Europeană ?

 

Răspuns : Să fim serioși! Degradarea moravurilor, minciuna, șmecheria, duplicitatea existau la fel de bine și înainte de intrarea în Uniunea Europeană! Să începem prin a lupta împotriva propriilor noastre patimi și atunci când le vom fi învins prin harul lui Hristos, probabil că vom ști ceea ce avem de făcut. Căci nu spun că nu trebuie să facem nimic, dar spun că atât timp cât nu suntem adevărați ucenici ai lui Hristos, atât timp cât nu suntem, nu perfecți moralmente, ci impregnați de Evanghelia Sa, atât timp cât Dragostea Sa nu și-a aflat sălaș în noi, riscăm să ne înșelăm atât în privința luptei pe care trebuie să o purtăm, cât și a adevăraților dușmani. Această îmbibare cu Duhul Evangheliei este indispensabilă, chiar și pentru a ne face corect datoria de cetățean, păstrând acea rezervă și luciditate care le sunt proprii celor a căror țară e, înainte de toate, Împărăția Cerurilor. Doar atunci vom fi în stare să fim activi politic – în sensul nobil al cuvântului "politic" – iar opiniile și acțiunile noastre să nu devieze de la legea lui Hristos. Nu trebuie să uităm că adevărata rezolvare a marilor probleme și a nenorocirilor care fac ravagii în societățile noastre nu e de ordin politic, ci duhovnicesc. Creștinii primelor secole nu aveau nicio putere într-o societate cu totul păgână, dar asta nu i-a împiedicat să ducă o viață sfântă, să crească și să biruiască lumea.  

 

Lumea are propriul ei duh, logica sa, valorile sale, care nici pe departe nu corespund întotdeauna cu cele ale Crucii. Să nu cerem lumii să trăiască după legile creștine, căci acest lucru e posibil doar cu ajutorul Harului Dumnezeiesc, pe care însă lumea nu l-a primit. De ce să ne ridicăm la luptă împotriva degradării moravurilor? E de-ajuns să fim îndurerați de această degradare, să ne rugăm pentru cei care se pierd în ea, pentru păcătoși, iar mărturia să ne fie viața noastră integră.

 

Putem avea nostalgia vremurilor de altă dată (pe care adesea le și idealizăm), putem dori un alt fel de societate și încerca să o construim, dar, din nou o spun, nu trebuie să constrângem oamenii să trăiască după norme creștine. Să veghem să nu fim cumva primii care profită, în mod ipocrit, de această societate pe care o condamnăm. Am bănuiala că înverșunarea, negativismul, spiritul critic al multor credincioși nu prea au de-a face cu Evanghelia, ci mai degrabă izvorăsc din frică, resentiment, frustrare, invidie. Mai rămâne atunci loc în inimă pentru dragoste și milă? Există, în toate astea, multă patimă, multă ideologie, foarte puțin din duhul Evangheliei și încă și mai puțin Duh Sfânt, foarte mult spirit de turmă, foarte puțină comuniune și, aș zice, foarte puțină Biserică.

 

Întrebare : Nu credeți că totuși avem un război de purtat împotriva diavolului ?

 

Răspuns : Bineînțeles, viața creștină e o luptă, dar nu împotriva omului, oricine ar fi el, ci mai degrabă împotriva "duhurilor răutății, care sunt în văzduh" (Efeseni 6, 12). Singura manieră de a învinge este să fim cu Hristos, căci Hristos l-a biruit pe diavol așa cum a biruit și lumea. Dacă suntem în legătură intimă cu Hristos, vom participa la biruința Sa. Obsesia de a vedea peste tot lucrarea diavolului este o boală sufletească, este victoria duhului Celui Rău. Asta înseamnă a face din creștinism o religie în care, aș zice eu, vorbim de "un diavol imens și un Iisus minuscul". Forța diavolului constă, în primul rând, în importanța pe care i-o dăm, în frica pe care ne-o inspiră și în conștiința noastră neîmpăcată. A crede că Hristos, prin scump sângele Său, ne curățește cu adevărat de tot păcatul din momentul în care ne spovedim și ne hotărâm să ne îndreptăm, înseamnă a trăi în libertate, lucrarea harului și bucurie. Sfântul Apostol Pavel ne spune: "Bucurați-vă pururea întru Domnul. Åži iarăși zic: Bucurați-vă. Îngăduința voastră să se facă știută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovărați cu nicio grijă. Ci întru toate, prin închinăciune și prin rugă cu mulțumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Åži pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să păzească inimile voastre și cugetele voastre, întru Hristos Iisus." (Filipeni 4, 4-7).

Să nu ne angajăm într-o luptă greșită

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni