Pogorârea Duhului Sfânt înseamnă îna­inte de toate sfințirea omului, primirea da­rurilor Duhului Sfânt, a darurilor pe care Hristos ni le-a oferit prin moartea și învi­erea Sa, dar și sfințirea lumii. Otpustul pe care îl facem la Vecernie începe astfel: „Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Care S-a deșertat pe Sine din sânurile Tatălui, lăsând sânurile Tatălui și Întrupându-Se pentru noi..." Ne dăm seama că nicioda­tă nu ne gândim la Dumnezeu în terme­nii: „Dumnezeu Care Se deșertează pe Sine". A se deșerta pe sineînseamnă a se goli de sine, a renunța la sine,lucru pe care noi nu reușim niciodată să-l realizăm în între­gime. Iată că Unul din Preasfânta Treime, Fiul lui Dumnezeu, S-a deșertat pe Sine, luând chipul nostru, renunțând la ceea ce era – adică Dumnezeu –, renunțând la sla­va Sa, la slava Preasfintei Treimi, ca pe noi să ne îmbogățească cu cele ale Sale, deșertarea Lui însemnând și îmbogățirea Lui în cele ale noastre, ale oamenilor. Åži nu numai că S-a făcut asemenea nouă prin deșertarea de Sine, ci a și trăit împreună cu noi toate cele ale noastre, ca pe o bogăție: bucuria, întristarea, suferința, pă­timirea, moartea, toate ale noastre, mai puțin păcatul. De aceea nu mai putem ni­ciodată spune că suntem singuri în sufe­rințele noastre, în bucuriile noastre, în slă­biciunile noastre, în toate persecuțiile sau nedreptățile pe care le suferim, căci Dumnezeu este cu noi, până și în moar­tea noastră. Hristos a murit, a înviat, S-a înălțat la ceruri și, plecând, a spus uceni­cilor Săi: „Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului... Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. (...) Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăța toate si vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (In 14, 16-18, 26).

Fiecare dintre noi devine Biserică si Templu al Duhului Sfânt prin primirea Sf Botez, a Sf si Marelui Mir – Pogorârea Sfântului Duh peste cel botezat – si a Împărtășirii cu Trupul si Sângele Domnului Hristos. Iată că după Botez, la pecetluirea tuturor simțurilor cu Sfântul si Marele Mir, este pentru noi săr­bătoarea Rusaliilor, căci botezat fiind, cel înviat cu Hristos, primeste darurile Duhului Sfânt Care Se pogoară peste cel botezat în chip nevăzut. Aceste daruri sunt, asa cum spune si Sfântul Apostol Pavel, bucuria, pacea, îndelunga răbda­re, iertarea, bunătatea si altele. Åži ce mult suferim atunci când nu le avem pe aces­tea! Cât suferim când nu suntem buni, când nu suntem blânzi, când nu ne bu­curăm de viață, când nu suntem răbdă­tori, când nu suntem iertători si uităm că acestea sunt daruri ale Duhului Sfânt pe care le-am primit la Mirungere, dar pe care uităm să le hrănim, să le îngrijim si să le facem să crească. Pe acestea trebu­ie să le cerem neîncetat chemând pe Duhul Sfânt. Cel mai important dar pe care îl primim întotdeauna în Biserică este darul Duhului Sfânt, Care este nu­mit de către Mântuitorul Însusi Paraclet sau Mângâietor.Åži întotdeauna rugăciu­nile noastre încep cu: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindeni esti si toate plinesti” Aceasta înseamnă că tot ceea ce trăieste omul, încă de la Facere, trăieste în Duhul Sfânt. Duhul este dătătorul de viață. Åži de atunci vedem cum viața aceasta se aprinde din unul în altul, de la unul la altul. Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „Dacă ai o lampă cu ulei care nu este aprinsă de foc, ea nu poate arde” Asa si sufletul, dacă nu este aprins de Duhul lui Dumnezeu, este mort, nu trăieste. Deci iată, Duhul Sfânt a venit în lume ca să aprindă sufletele noastre mai întâi cu har si apoi cu cre­dință. Credința în Hristos, Fiul lui Dumnezeu – Care S-a desertat pe Sine, S-a făcut asemenea nouă, ca pe noi să ne mântuiască, să ne îndumnezeiască, să ne ducă la Înălțare – si în Tatăl, Cel Care a creat lumea prin Fiul si prin Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este Cel Care a venit să ne remodeleze, să ne recreeze după chipul lui Hristos Cel Înviat. Să chemăm si să primim neîncetat pe Duhul Sfânt în ini­ma noastră, pe El, Dătătorul tuturor da­rurilor în inimile cele însetate de bună­tate, de iertare, de bucurie, de mulțumire, de înțelepciune, de răbdare, de frumusețe sufletească, de sfințenie, de dragoste. Acestea sunt darurile cele mai de preț pe care le putem avea în această viață si pe care le primim de la Duhul Sfânt, care prin Pogorârea Sa a umplut lumea de sfințenie.