Vedem aÅŸa cum suntem. Vedem doar lucrurile de care suntem cu adevărat interesaÅ£i. Avem tendinÅ£a de a vedea ÅŸi auzi lucrurile nu aÅŸa cum sunt ele, ci aÅŸa cum suntem noi. Cel care este plin de ură vede doar oameni urâcioÅŸi. Dacă ne simÅ£im nesiguri pe noi înÅŸine ni se va părea că ceilalÅ£i oameni ne ameninÅ£ă. În mod constant îi judecăm pe ceilalÅ£i după noi înÅŸine.

Vedem doar ceea ce aÅŸteptăm să vedem. De ce doar Magii au văzut steaua? Deoarece numai ei o căutau. De ce numai Simeon ÅŸi Ana L-au recunoscut pe Iisus ca Mântuitorul lumii atunci când Maria l-a adus la Templu după patruzeci de zile? Pentru că doar ei îl aÅŸteptau plini de speranÅ£ă.
Pr. Anthony Coniaris (într-o predică tradusă de Oana Capan)

De unde vin războaiele ÅŸi de unde certurile dintre voi? Oare nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? PoftiÅ£i ÅŸi nu aveÅ£i; ucideÅ£i ÅŸi urâÅ£i ÅŸi nu puteÅ£i dobândi ce doriÅ£i; vă sfătuiÅ£i ÅŸi vă războiÅ£i; nu aveÅ£i pentru că nu cereÅ£i. CereÅ£i ÅŸi nu primiÅ£i pentru că cereÅ£i rău, ca să risipiÅ£i în plăceri. PreadesfrânaÅ£ilor! Nu ÅŸtiÅ£i, oare, că prietenia lumii este duÅŸmănie faÅ£ă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaÅŸ lui Dumnezeu.

Sau vi se pare că Scriptura grăieÅŸte în deÅŸert? Duhul, care sălăÅŸluieÅŸte în noi, ne pofteÅŸte spre zavistie? Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriÅ£i le dă har”. SupuneÅ£i-vă deci lui Dumnezeu. StaÅ£i împotriva diavolului ÅŸi el va fugi de la voi. ApropiaÅ£i-vă de Dumnezeu ÅŸi Se va apropia ÅŸi El de voi.
Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov, IV, 1-8

... Tânjesc atât de Tine, cum mi-ar lipsi lumina
Åži mă ascund de mine ÅŸi nici nu vreau să-mi spun.
Mă simt cât sunt de hâd, că mi-e-nvechită vina
Åži totusi îmi doresc pe suflet să Te-adun.
Mi-e atât de tristă carnea, gândul atât mă doare!
AÅŸ vrea să fug, dar unde? Cerul e mort în mine;
Åži nici un drum nu duce la Crucea de scăpare.
Toate sunt risipite în vraiÅŸte după Tine...
Pr. Daniil Sandu Tudor, Grăunte de nisip (fragment)

Într-o mănăstire era un călugăr care fura vasele bătrânilor. Åži l-a luat pe el Avva Arsenie în chilia sa vrând să-l folosească ÅŸi pe bătrâni să-i odihnească. Åži-i zicea lui: „orice vei voi, eu îÅ£i voi da, însă nu mai fura!” Åži i-a dat lui aur, bani, haine ÅŸi toată trebuinÅ£a lui. Iar el, plecând, iarăÅŸi a început să fure. Deci bătrânii văzând că nu a încetat… l-au gonit zicând: „de se va afla vreun frate care să aibă vreo neputinÅ£ă de neajungere, trebuie să-l suferi. Iar dacă fură ÅŸi după sfătuire, goniÅ£i-l. Că ÅŸi sufletul lui îl vatămă dar ÅŸi pe toÅ£i cei care sunt în locul acela îi tulbură”.
Avva Daniil, Patericul egiptean

A nu pofti din plăcerile ÅŸi dulceÅ£urile lumii nu este egal cu a dori bunătăÅ£ile veÅŸnice ÅŸi cereÅŸti. Pe cele dintâi le dispreÅ£uiesc mulÅ£i. De cele din categoria a doua se îngrijesc puÅ£ini. Nici tăcerea nu e totuna cu liniÅŸtea... Cea din urmă este proprie celor ce săvârÅŸesc lucrarea minÅ£ii cu luarea aminte a unei cugetări pline de atenÅ£ie la gânduri.
Sfântul Simeon Noul Teolog, Cele 225 capete teologice ÅŸi practice, Filocalia VI

LiniÅŸtea naÅŸte nevoinÅ£a, iar nevoinÅ£a naÅŸte plânsul, iar plânsul - frica, iar frica - smerenia, iar smerenia - trecerea cu vederea, iar trecerea cu vederea - dragostea, iar dragostea face sufletul fără boală ÅŸi fără patimă; ÅŸi atunci cunoaÅŸte omul că nu este departe de Dumnezeu.
Avva Filimon, Filocalia IV

Cuvântul „Å¢ine-Å£i mintea în iad ÅŸi nu deznădăjdui” e o poruncă dată de Domnul aÅŸa încât credinciosul să-L imite în pogorârea Lui, nădăjduind în acelaÅŸi timp în milostivirea Sa ÅŸi în mântuirea veÅŸnică pe care a dobândit-o pentru noi prin Întruparea Sa. Åži numai dispoziÅ£ia omului în primirea ÅŸi punerea în practică a acestui cuvânt în viaÅ£a sa atrage harul lui Dumnezeu. Ca lumină dumnezeiască, acest har descoperă ÅŸi afirmă acest adevăr: iadul e locul spiritual în care se află omul despărÅ£it de Dumnezeul iubirii. Lumina harului vădeÅŸte păcatul, ticăloÅŸia ÅŸi sărăcia duhovnicească. Această cunoaÅŸtere naÅŸte în suflet zdrobirea – dar preÅ£ios al lui Dumnezeu făcut omului, fiindcă este preludiul smereniei ÅŸi pregăteÅŸte un loc în care Dumnezeu să se poată sălăÅŸlui în noi.
Pr. Zaharia Zacharou, Spiritualitatea Sfântului Siluan Athonitul. Tâlcuiri teologice

Selecţia textelor: Daniel Chira