Este al treilea an în care vin în tabăra or­ganizată de Mitropolia de la Paris. E o perioadă deosebită penru mine, reuşesc să trăiesc momentele astea altfel, să văd lucru­rile altfel. Concret, am învăţat să mă descopar pe mine şi să mă iau în serios, cum aş putea să modelez relaţia mea cu cei din jur. E o investiţie foarte bună tabăra aceasta, nu aş vrea să ratez nici una din cele viitoare, sunt doar lucruri bune de învăţat, care te formează ca om. E o experienţă de neuitat.

Denisa, 18 ani, România

Unul dintre motivele principale ale venirii mele în România a fost această tabără. La ate­lierul maicii Sofronia am reuşit să construim un grup frumos, în care să ne deschidem unul altuia, să vorbim liber, fără a avea un sentiment de ruşine. Am ştiut să ne bucurăm cu toţii, să ne facem prieteni noi, să împărtăşim gânduri, sentimente, să fim atenţi la limbajele de comu­nicare pe care le folosim şi să-i răspundem ce­luilalt în limbajul lui. Am fost uniţi în aceste zile, am fost adunaţi în numele lui Hristos. În viaţa agitată şi împrăştiată – între şcoală, fami­lie, prieteni – pe care eu o duc la Bruxelles, ta­băra aceasta a reprezentat un punct de sprijin. Îi îndemn pe tinerii care se gândesc să vină aici să o facă cu toată inima, cu toată încrederea, să nu aibă sfială sau ruşine sau vreun gând că nu o să aibă cu cine să socializeze sau o să se sim­tă străini, pentru că am fost ca o familie.

Petru, 21 ani, Belgia

Tabăra mi-a depăşit cu mult aşteptările, m-am simţit fantastic, colegii şi prietenii au fost excelenţi. Am învăţat multe lucruri pe care nu le ştiam despre Taina Spovedaniei. Vreau acum să mă duc mai mult la spovedanie, să fiu mai deschis, să nu-mi fie ruşine sau să mă duc cu timiditate. Aş dori să vin cu siguranţă şi anul viitor.

Adrian, 21 ani, România

Vin în fiecare an în tabără. Am auzit o po­veste frumoasă anul acesta, despre un călugăr şi un tânăr care nu se spovedea prea des. Părintele l-a rugat să smulgă un copăcel, apoi un copac mai gros, apoi unul foarte gros. Tânărul a spus că nu-l poate smulge pe cel foarte gros, iar călugărul i-a răspuns că aşa se întâmplă şi în viaţă: când lăsăm să treacă mult timp fără să ne spovedim, cresc păcatele şi e foarte greu apoi să le scoatem din sufletul nos­tru. Anul acesta am întâlnit mulţi tineri credincioşi, cu o deschidere din sufletul lor faţă de oricine. Nu ne ascundeam, vorbeam unii cu alţii până şi de problemele personale. I-aş invita şi pe alţi tineri în tabăra aceasta, pentru că o să înveţe foarte multe lucruri des­pre ei. Ei nu îşi găsesc răspunsul la probleme­le lor, dar la acestea preoţii şi animatorii din această tabără pot să dea un răspuns ziditor.

Vlad, 18 ani, Franţa

Aici înveţi foarte multe lucruri legate de spiritualitate, care te ajută pe viitor şi pe care vreau să le pun în practică. Nu e doar „Doamne miluieşte” şi atât. Am învăţat că spovedania nu e un interviu sau o judecată, ci o conversaţie, o legătură, că duhovnicul poate să-ţi fie un pri­eten. Eu aveam o oarecare credinţă, dar nu una „strânsă” şi acum vreau să am mai mare încre­dere în Dumnezeu. Mi-a rămas în minte o ru­găciune de la maica Sofronia: „Doamne, ajută-mă să mă iubesc cum mă iubeşti Tu şi să mă văd cu ochii Tăi!”.

Vasile, 17 ani, Belgia

Am rămas impresionat de felul oamenilor pe care i-am întâlnit, de modul preoţilor de-a fi, de învăţăturile pe care le-am tras. Tabăra a însemnat pentru mine un progres, un nou mod de a gândi şi de a face lucrurile mult mai bine ca înainte şi o dorinţă de a nu mai judeca per­soanele după prima impresie.

Narcis, 18 ani, Belgia

Am învăţat să mă cunosc un pic mai mult, să recunosc „mesajele toxice” şi „mesajele ca­dou” pe care le primesc. Îmi doresc să fiu mai bună şi să pun în aplicare ceea ce-am învăţat aici.