Tabăra Nemțișor-Neamț 2013, în cuvintele participanților

Este al treilea an în care vin în tabăra or­ganizată de Mitropolia de la Paris. E o perioadă deosebită penru mine, reușesc să trăiesc momentele astea altfel, să văd lucru­rile altfel. Concret, am învățat să mă descopar pe mine și să mă iau în serios, cum aș putea să modelez relația mea cu cei din jur. E o investiție foarte bună tabăra aceasta, nu aș vrea să ratez nici una din cele viitoare, sunt doar lucruri bune de învățat, care te formează ca om. E o experiență de neuitat.

Denisa, 18 ani, România

Unul dintre motivele principale ale venirii mele în România a fost această tabără. La ate­lierul maicii Sofronia am reușit să construim un grup frumos, în care să ne deschidem unul altuia, să vorbim liber, fără a avea un sentiment de rușine. Am știut să ne bucurăm cu toții, să ne facem prieteni noi, să împărtășim gânduri, sentimente, să fim atenți la limbajele de comu­nicare pe care le folosim și să-i răspundem ce­luilalt în limbajul lui. Am fost uniți în aceste zile, am fost adunați în numele lui Hristos. În viața agitată și împrăștiată – între școală, fami­lie, prieteni – pe care eu o duc la Bruxelles, ta­băra aceasta a reprezentat un punct de sprijin. Îi îndemn pe tinerii care se gândesc să vină aici să o facă cu toată inima, cu toată încrederea, să nu aibă sfială sau rușine sau vreun gând că nu o să aibă cu cine să socializeze sau o să se sim­tă străini, pentru că am fost ca o familie.

Petru, 21 ani, Belgia

Tabăra mi-a depășit cu mult așteptările, m-am simțit fantastic, colegii și prietenii au fost excelenți. Am învățat multe lucruri pe care nu le știam despre Taina Spovedaniei. Vreau acum să mă duc mai mult la spovedanie, să fiu mai deschis, să nu-mi fie rușine sau să mă duc cu timiditate. Aș dori să vin cu siguranță și anul viitor.

Adrian, 21 ani, România

Vin în fiecare an în tabără. Am auzit o po­veste frumoasă anul acesta, despre un călugăr și un tânăr care nu se spovedea prea des. Părintele l-a rugat să smulgă un copăcel, apoi un copac mai gros, apoi unul foarte gros. Tânărul a spus că nu-l poate smulge pe cel foarte gros, iar călugărul i-a răspuns că așa se întâmplă și în viață: când lăsăm să treacă mult timp fără să ne spovedim, cresc păcatele și e foarte greu apoi să le scoatem din sufletul nos­tru. Anul acesta am întâlnit mulți tineri credincioși, cu o deschidere din sufletul lor față de oricine. Nu ne ascundeam, vorbeam unii cu alții până și de problemele personale. I-aș invita și pe alți tineri în tabăra aceasta, pentru că o să învețe foarte multe lucruri des­pre ei. Ei nu își găsesc răspunsul la probleme­le lor, dar la acestea preoții și animatorii din această tabără pot să dea un răspuns ziditor.

Vlad, 18 ani, Franța

Aici înveți foarte multe lucruri legate de spiritualitate, care te ajută pe viitor și pe care vreau să le pun în practică. Nu e doar „Doamne miluiește” și atât. Am învățat că spovedania nu e un interviu sau o judecată, ci o conversație, o legătură, că duhovnicul poate să-ți fie un pri­eten. Eu aveam o oarecare credință, dar nu una „strânsă” și acum vreau să am mai mare încre­dere în Dumnezeu. Mi-a rămas în minte o ru­găciune de la maica Sofronia: „Doamne, ajută-mă să mă iubesc cum mă iubești Tu și să mă văd cu ochii Tăi!”.

Vasile, 17 ani, Belgia

Am rămas impresionat de felul oamenilor pe care i-am întâlnit, de modul preoților de-a fi, de învățăturile pe care le-am tras. Tabăra a însemnat pentru mine un progres, un nou mod de a gândi și de a face lucrurile mult mai bine ca înainte și o dorință de a nu mai judeca per­soanele după prima impresie.

Narcis, 18 ani, Belgia

Am învățat să mă cunosc un pic mai mult, să recunosc „mesajele toxice” și „mesajele ca­dou” pe care le primesc. Îmi doresc să fiu mai bună și să pun în aplicare ceea ce-am învățat aici.